Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Colegiul de Medicină din Orhei

Studiu independent la Chirurgia cu NS:

Grupele sangvine

A realizat: Busuioc Maria, gr.31

Orhei, 2019
 Cuprins:
Date istorice- descoperirea grupelor sangvine.
Grupa sangvina-descriere.
Sistemul ABO si Rh.
Serologia grupelor sangvine
Determinarea grupelor sangvine ABO:
-Metoda serurilor standart
-Metoda Toleclon
I Era empirică :
Date istorice
•1492 Papa Innocenţiu al VIII-a – transfuzia sângelui de la 3 tineri
•1628 William Harvey – bazele anatomo-fiziologice ale circulaţiei
sangvine
•1665 Richard Lower – transfuzie de sânge la animale, rezultatele
experimentelor prezentate la Societatea Regală.
•1818 James Blundell – transfuzie de la om la om (10 lăuze – 5 cu succes)

Richard Lower James Blundell

II Era modernă (științifică)
-1900 Karl Landsteiner – descoperă izohemaglutinarea și
grupele sangvine umane (A, B și O)
-1907 J.Jansky - //-// gr.IV, clasificarea grupelor sangvine
-1914 V.A.Iurevici, Rosergart – utilizarea citratului de
sodiu
-1937 K. Landsteiner, A.S. Wiener – (Rhesus) Rh factor

Karl Landsteiner
III Era postbelică (folosirii largi)
-1946-1950 Se creează multiple Servicii Nationale de Transfuzii
(Marea Britanie, USA, Uniunea Sovietică etc.)
-1953-1956 Se descoperă Ag trombocitari, leucocitari
Hemotransfuzia – utilizată frecvent
Rata complicațiilor – majoră!!!
̓
IV Era contemporană- Din anii 80-90 sec.XX – prezent
•Se foloseşte rar transfuzia sîngelui
•Se transfuzează mai frecvent componentele sîngelui,
derivatele plasmei •Larg se utilizează substituenţii sîngelui
•Transfuzia directă a sîngelui se face exceptional
•Se organizează bancuri de sînge bazate pe congelare rapidă
 Grupa sanguină
-Termenul de grupă sanguină ) este folosit pentru a caracteriza 
sângele unui individ în funcție de prezența sau absența unui antigen
 pe suprafața eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup
sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de
vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere
în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept
argument în favoarea unității lumii vii.
Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe 
trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă
importanță pentru stabilirea grupelor sanguine.
Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă
antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de
aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai
numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine.
 SISTEMUL ABO
2 antigeni – aglutinogeni (A şi B)
2 anticorpi – aglutinine (α şi β).

• Grupa 0(I) – aglutinogeni - lipsesc, prezente aglutinine α şi β.

• Grupa A(II) – aglutinogeni A, aglutinine β în plasmă.
• Grupa B(III) – aglutinogeni B, aglutinine α în plasmă.
• Grupa AB(IV) – aglutinogeni A şi B, aglutinine - lipsesc.
Grupa Aglutino Aglutini
(Landste Grupa gen ne
iner) (Janský) (antigen) (anticorp
i)
O I nu are α și β
A II A β
B III B α
AB IV A și B nu are
SISTEMUL Rh
49 antigeni
Antigenul D – unicul clinic important

Rh+ (pozitiv) – prezența antigenului D

Rh- (negativ) – absența antigenului D

Sistemul Rh: absența antigenului ≠ prezența anticorpilor specifici!!! (spre deosebire de la

Sistemul ABO)

Prezența anticorpilor anti D – anormal (sarcina, transfuzii)!!!

SEROLOGIA GRUPELOR SANGVINE
Hemaglutinarea - reacţia dintre antigenii eritrocitari şi
anticorpii specifici ce are ca rezultat reacţia de cross-linking
a eritrocitelor și hemoliza lor.
Isohemaglutinare - aglutinare ca rezultat al interacțiunii
dintre antigen și anticorp de aceeași specie;
Heterohemaglutinare - specii diferite;
Panhemaglutinare (fenomenul Thomsen) - aglutinare în
toate godeurile plăcii;
Pseudohemaglutinare - aglutinare greșită, în cazul în care
combinația de aglutinare nu corespunde nici măcar unui
grup.
 Legea lui Ottenberg
Are loc aglutinarea și hemoliza doar a eritrocitelor donatorului; astfel grupa
sangvină 0αβ(I) – donator universal și AB0(IV) – recipient universal
Valabilă – volum < 500ml
10% - „donator universal periculos” (titre înalte de α şi β )

Aβ(II)
AB O
O

Oαα ββ(I) (IV)

Bαα(III)
 DETERMINAREA GRUPELOR
SANGVINE ABO
Determinarea grupei sangvine cu seruri standarte
Se utilizează seruri – test de grupele O (I), A (II), B (III) în două serii
diferite pentru fiecare grupă. În ambele serii rezultatele trebuie să
coincidă.
Se ia o farfurie albă sau o placă pe care se scrie numele persoanei, sângele
căruia se cercetează şi de la stânga la dreapta la o distanţă de 3-4 cm se
scriu cifrele I, II, III, care indică serurile – test.
O picătură de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplică cu o pipetă sub cifra I
şi la fel cu diverse pipete se aplică ser-test de gr.II şi III, respectiv la cifrele
II, III.
Apoi cu o baghetă de sticlă se recoltează sânge de la pacient şi se aplică
câte o picătură mică de sânge (de 5-10 ori mai mici decât cele de ser )
alături de fiecare picătură de ser – standart. Fiecare picătură de ser – test
se amestecă cu un beţişor de sticlă. Se apreciează rezultatele timp de 5
1.Dacă aglutinarea cu serul – test de grupa I, II, III n-a avut
loc, înseamnă că eritrocitele sângelui cercetat nu conţin
aglutinogene şi el se referă la grupa O (I).
2.Dacă aglutinarea a avut loc cu serul – test de grupa I şi II,
dar n-a avut loc cu serul de grupa II, sângele cercetat e de
grupa II (A).
3.Dacă aglutinarea a apărut cu ser de grupa I şi II şi lipseşte cu
ser de grupa III, sângele cercetat aparţine grupei III (B).
4.Prezenţa aglutinării cu serurile celor 3 grupe mărturiseşte, că
eritrocitele conţin aglutinogenele A şi B, adică sângele
aparţine grupei AB (IV). În asemenea cazuri este necesară
cercetarea suplimentară cu ser – test de grupa IV (AB). Numai
lipsa aglutinării cu acest ser permite de a face concluzia, că
sângele cercetat este de grupa a IV (AB).
Determinarea grupei sangvine cu ajutorul anticorpilor
monoclonali (ţoliclon Anti-A şi Anti-B).
Ţoliclonii anti-A şi anti-B sunt utilizaţi pentru determinarea
aglutinogenilor eritrocitari şi reprezintă un praf liofilizat de culoare
roşie (anti-A) sau albastră (anti-B), care se dizolvă cu soluţie
fiziologică înainte de cercetare. Ţoliclonii anti-A şi anti-B se aplică pe
o placă albă câte o picătură mare (0,1 ml) respectiv inscripţiilor anti-
A şi anti-B. Alături de aceste picături se aplică câte 1 picătură mică
(0,01 ml) de sânge cercetat. După amestecarea lor timp de 2-3
minute se urmăreşte după reacţia de aglutinare:
Dacă nu este aglutinare în ambele godeuri (anti-A şi anti-B)
sângele cercetat aparţine grupei O (I).
Când are loc aglutinarea numai în godeul cu înscripţia anti-A,
sângele cercetat aparţine grupei A (II).
Când are loc aglutinarea numai în godeul cu inscripţia anti-B,
sângele cercetat aparţine grupei B (III).
Dacă are loc aglutinarea în ambele godeuri – anti-A şi anti-B –
sângele cercetat aparţine grupei AB (IV).
Bibliografie:
 https://www.google.com/search?rlz=1C1GCEA_enMD780MD780&tbm
=isch&sa=1&ei=MfS2XI7MBeXTmwWLk4j4CQ&q=Karl+Landsteiner+
&oq=Karl+Landsteiner+&gs_l=img.12..0i19l6j0i30i19l4.613036.615754..61
7979...0.0..0.799.799.6-1......2....1j2..gws-wiz-img.....0.ffuJq8WhEME#im
grc=mV351ksjFBs-sM
:
 https://www.google.com/search?rlz=1C1GCEA_enMD780MD780&biw
=1366&bih=625&tbm=isch&sa=1&ei=yve2XJP6JuiemwXq-5qwAg&q=+cl
asificarea+grupe+sanguine&oq=+clasificarea+grupe+sanguine&gs_l=i
mg.3...1164.1164..1592...0.0..0.0.0.......0....1..gws-wiz-img.OZBndUrS7hc#i
mgrc=3vBQrlPhJAT4uM:
Sfarsit