IMUNITATEA. SISTEMUL IMUN.

CELULELE IMUNOCOMPETENTE

DEFINIIE
IMUNITATE capacitatea de aprare specific a organismului fa de agresori externi (virusuri, bacterii, fungi, protozoare, toxine) ct i fa de propriile molecule i unele celule degradate sau modificate. Sarcina fundamental a imunitii distincia dintre moleculele i celulele proprii (self) i cele strine (non-self)

CLASIFICARE
TIPURILE DE IMUNITATE Ereditar (natural, de specie). Poate fi absolut (lipsa intei) sau relativ. Dobndit (achizitionata) Activ - Natural (postinfecioas) - Artificial (n urma vaccinrii) Pasiv - Natural (transplacentar, prin laptele matern) - Artificial (administrarea Ac / seruri imune sau a limfocitelor)

Imunitatea dobndit se caracterizeaz prin: Dezvoltare lenta si manifestare tardiva (cteva zile, sptmni dupa contactul cu un antigen) Specificitate fa de antigen (capacitatea de a recunoaste si raspunde specific la numeroase substante straine, inclusiv agenti infectiosi) Memorie imunologic (capacitatea de a elabora raspuns mai rapid, mai intens si eficace la intalniri repetate cu un antigen) Lipsa reactivitii (toleran)fa de antigenele proprii Imunitatea dobndit poate fi: I.Imunitate antibacterian, antiviral, antimicotic, antitoxic, antitumoral, etc.

II. n funcie de mecanismele reaciilor imune -Imunitate umoral, exercitat prin intermediul unor proteine numite anticorpi (Ac, Ig), produse de limfocitele B. Fiind secretate in sange si lichide biologice neutralizeaza si elimina microbii extracelulari si toxinele lor. -Imunitate celular, eficienta in eliminarea parazitilor intracelulari sau a celulelor tumorale. Este exercitat prin intermediul limfocitelor T (citotoxicitate directa, activarea macrofagelor, celulelor NK, secreia citokinelor)

III. n dependen de persistena microbilor - Imunitate steril se manifest dup eliminarea agenilor patogeni din organism (ex.:rujeol) - Imunitate nesteril nereceptivitatea se pstreaz doar n perioada aflrii mi/o n organism (tuberculoz, sifilis).

ANTIGENE substane strine (non-self) de natur endo- sau exogen capabile s declaneze un rspuns imun (umoral, celular, toleran imunologic, memorie imunologic, paralizie imunologic). Proprietile de baz ale Ag: Imunogenitatea capacitatea Ag de a fi recunoscut ca strin i de a induce rspuns imun specific. Antigenitatea (specificitatea) capacitatea Ag de a interaciona specific cu Ac sau cu receptorul pentru Ag complementar al limfocitelor sensibilizate.

Antigenele care posed ambele caractere sunt Ag complete. Cerinele fa de Ag complete: - S fie substane strine - S fie formate din gruparea carrier (purttor) i epitopi (determinante antigenice) - S aib o greutate molecular de peste 10 kDa - S aib structur chimic complex (proteine, polizaharide, LPZ, etc) - S aib o configuraie spaial stabil

Antigenele incomplete (haptenele) posed antigenitate dar sunt lipsite de imunogenitate.

Antigenele incomplete (haptenele): - Au mas molecular mic - Pot deveni imunogene combinndu-se cu macromolecule purttoare (proteine sau polizaharide) Exemple de haptene: sruri ale metalelor grele (Cr, Ni), substane de origine vegetal, medicamente, colorani, oligonucleotide. Superantigene molecule proteice particulare (enterotoxinele stafilococice, toxina ocului toxic stafilococic, toxina exfoliativ a stafilococilor, nucleocapsida virusului rabic), capabile s stimuleze un numr mare de limfocite T (1040%). N 0.01%. SuperAg provoac reacii imunopatologice.

Se disting arbitrar: - Ag solubile: proteine plasmatice, toxine, enzime, hormoni, etc - Ag figurate (celulare, corpusculare): celule, bacterii, parazii, etc. n funcie de provenien se deosebesc: - Ag heterofile sistemul Rh al eritrocitelor se ntlnete la om i maimuele Macaccus rhesus, etc

Ag heteroloage (xeno-Ag, hetero-Ag) Ag provenite din organismul altei specii Izo-Ag (alo-Ag) Ag de grup n cadrul unei specii (sistemul ABO i Rh, clasele de Ig) Idioantigene antigenele specifice unui individ. Autoantigene Ag proprii unui organism, devenite imunogene n anumite condiii (spermatozoizii, tiroglobulina, insulina, cristalinul, esutul nervos, etc) Exoantigene (provenite din compartimentul extracelular bacterii, fungi, protozoare fagocitate) Endoantigene (provenite din citoplasma celulelor, reprezint proteine proprii modificate sau proteine virale sintetizate de celulele macroorganismului)

Determinantele antigenice (epitopii) Suprafee limitate din macromolecula Ag apte s se combine cu Ac specifici sau cu receptorii de pe limfocitele sensibilizate se numesc determinante antigenice sau epitopi.

Numrul

de epitopi de pe o molecul imunogen reprezint valena Ag.

Sistemul Imun reprezinta un ansamblu de celule, molecule i tesuturi (organe) distribuite n tot organismul, care participa la instaurarea imunitatii.
Functiile Sistemului Imun: Prevenirea infectiilor i eradicarea infeciilor declanate Recunoasterea tesuturilor si proteinelor straine si raspunsul la ele Protectie contra tumorilor

1.

2.

3.

TESUTURILE SISTEMULUI IMUN Organele centrale (primare) ale SI mduva

osoas i timusul la vertebrate (ficatul n perioada embrionar) Apar primele n timpul vieii embrionare.

Rolul sursa celulelor-stem, instruirea, maturizarea i selectia celulelor imunocompetente (limfocitele T i B).

n mduva osoas se afl celulele-stem, precursori ai T i B-limfocitelor. Pre-T limfocitele migreaz ulterior n timus, unde va avea loc instruirea i maturizarea lor, devenind celule imunocompetente, capabile s recunoasc specific un singur Ag (prin achiziionarea unor receptori specifici). Instruirea si maturizarea B-limfocitelor are loc n mduva osoas. Aceste procese sunt independente de orice stimulare antigenic a organismului. Dup prsirea organelor centrale limfocitele nu mai revin aici, ele se stabilesc n organele limfoide secundare, recirculnd prin snge, limf.

Organele periferice (secundare) ale SI n ele se realizeaz contactul dintre antigen, celulele prezentatoare de antigen ( CPA) i celulele imuno-competente, cu inducerea unui raspuns imun.

Ganglionii limfatici (raspuns imun contra Ag transportate cu limfa) Splina (raspuns imun contra Ag transportate cu sangele) Formaiunile limfoide ale mucoaselor digestive i respiratorii (amigdale, plci Peyer, apendice), esutul limfoid asociat tegumentului (raspuns imun contra Ag ce penetreaza prin epiteliu)

1. 2.

3.

CELULELE SISTEMULUI IMUN Limfocitele (celule imunocompetente, recunoasterea Ag) Celulele prezentatoare de Ag (CPA) (captarea si prezentarea Ag microbiene ) Celulele efectoare (eliminarea microbilor)

LIMFOCITELE Toate limfocitele provin din celule-stem ale maduvei osoase, cu o etapa ulterioara de maturizare si selectie. Limfocitele T si B sunt unicele celule ce poarta receptori specifici de Ag (celule imuno-competente), fiind mediatorii principali ai imunitatii dobandite

Maturizarea limfocitelor B are loc n mduva osoas prin intermediul interaciunii directe cu celulele stromei, iar n stadiile tardive sub aciunea citokinelor secretate de celulele stromale (n special IL-7). LB sunt supuse unei selectii pozitive in favoarea expresiei de receptori intacti si unei selectii negative contra recunoasterii puternice a antigenelor proprii.

In organelor limfoide secundare limfocitele B se localizeaza in foliculii cortexului extern din ganglionii limfatici, foliculii din plcile Peyer i foliculii zonei periferice din pulpa alb a splinei (arii timo-independente).

LB mature se caracterizeaz prin prezena urmtorilor receptori de suprafa: - Receptorul pentru Ag (BCR). Este reprezentat de molecule de imunoglobuline monomeri de Ig M i Ig D (forma membranara de anticorpi - Receptorul pentru fragmentul Fc al IgG - Receptor pentru fraciunea C3d a complementului (CR2 sau CD21) - Receptori pentru interleukine (IL) - Proteine ale Complexului Major de Histocompatibilitate - CMH - Alte proteine specifice CD79, CD19 asociate BCR

Precursorii limfocitelor T migreaz n timus, unde sub influena celulelor stromale (IL-7) i a corpusculilor Hassal se difereniaz n limfocite T mature. Migraia TL din cortex spre medulara timic este nsoit de achiziia unor proteine de suprafa specifice (receptori: TCR, CD3, CD4, CD8, etc). La o etapa precoce de selectie doar limfocitele cu TCR functional vor supravietui. Dezvoltarea ulterioara a TL este caracterizat printr-o selecie pozitiv (supravieuiesc TL care recunosc moleculele Complexului Major de Histocompatibilitate (CMH) propriu). Aceste molecule sunt prezente pe suprafata celulelor dendritice si a macrofagelor din timus.

Limfocitele T care au trecut selecia pozitiv, dar care sunt capabile s recunoasc cu afinitate inalta peptide proprii asociate cu CMH suport o selecie negativ (moarte programat prin apoptoz). Selecia const n eliminarea clonelor de limfocite potenial autoreactive (potenial reactive fa de moleculele proprii). Timusul selecioneaz utilul, ignor inutilul i distruge nocivul. ( Von Boehmer ).

Receptorii TL: - TCR, receptorul pentru Ag - format din 2 catene polipeptidice i (90%) sau i . TCR poate recunoate doar peptide antigenice asociate cu molecule ale CMH, localizate pe suprafaa unei Celule Prezentatoare de Antigen - CPA. Nu interacioneaz cu Ag solubile. TCR recunoaste simultan peptidul antigenic si unele reziduri ale moleculei CMH. - CD3 (Cluster Differentiation 3) asociat TCR, ajut la transmiterea n celul a semnalului de recunoatere a Ag si de activare a limfocitului - CD2 prezent la toate TL, fixeaz hematii, poate fi depistat prin testul de formare a rozetelor.

-Unii markeri (receptori) de suprafa definesc 2 varieti principale de LT: limfocitele T CD4+ i TCD8+ - CD4 exprimat pe 60% din TL. Recunosc antigenele peptidice asociate cu moleculele CMH clasa II (exprimate pe celule dendritice, macrofage i LB). Limfocitele TCD4 (T4) au funcia de coordonator central al rspunsului imun (participa in stimularea raspunsul imun umoral si celular) i la activare se difereniaz n subpopulaia de Thelper (Th, limfocite T auxiliare). Th acioneaz prin producerea citokinelor. n funcie de profilul de citokine elaborate se disting 2 subpopulatii/clone de Th: Th1 i Th2.

CD8 exprimat pe 40% LT. Recunosc antigenele peptidice asociate cu moleculele CMH clasa I (exprimate pe toate celulele nucleate). Pot produce citokine, dar n special manifest activitate citotoxica. La activare se difereniaz n limfocite T citotoxice (Tc) i T- reglatoare (Treg). Tc distrug celulele infectate cu virus, cu bacterii intracelulare sau celulele canceroase, intervin n respingerea grefelor. Mecanisme: secretia porinelor, inducerea fragmentarii ADN-ului si a mortii prin apoptoza a celulelor. T-memorie asigur memoria imunologic
-

Alte celule limfocitare (nule, neimunocompetente) 15% - Celule NK, capabile s distrug spontan celule canceroase i celule infectate cu virus. In raspuns la IL-12 produsa de macrofage celulele NK secreta IFN-, care activeaza macrofagele pentru a distruge microbii fagocitati. - Celule K, posed pe membrana lor receptori pentru fragmentul Fc al Ig. Distrug celulele-int acoperite cu Ac (Ig) fenomen de citotoxicitate Ac -dependent.

COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE

Moleculele CMH reprezint un ansamblu unic de glicoproteine exprimate pe suprafaa celulelor organismului, care sunt veritabili markeri / antigene de identitate ai fiecrui individ. Rolul moleculelor CMH: - Particip la prezentarea antigenelor peptidice limfocitelor T - Determina acceptarea sau respingerea grefelor tisulare CMH este transmis genetic. Genele CMH sunt situate pe cromozomul 6 la om, locus numit HLA (Human Leukocyte Antigen).

Prezentarea Ag limfocitelor T. Ag este prezentat receptorului TCR sub form de peptide asociate moleculelor CMH de clasa I sau II de pe CPA. Limfocitele T CD8 recunosc n special Ag endogene, provenite din proteine citoplasmatice (molecule proprii modificate sau proteine virale) degradate n proteasome. Aceste peptide din 9 AA sunt prezentate n asociaie cu moleculele CMH de clasa I de pe macrofage, celule dendritice, dar i de pe suprafaa tuturor celulelor nucleate ale organismului.

Limfocitele T CD4 recunosc Ag exogene (provenite din bacterii, protozoare, virusuri libere). Prezentarea este asigurat de ctre celule dendritice tisulare, celule Langerhans din epiderm, limfocite B, monocite/macrofage Dup captarea Ag i fragmentarea lor (n fagolizosomi) peptidele antigenice selectate (1530 AA) sunt ataate de moleculele CMH II i expuse pe suprafaa CPA pentru a fi prezentate limfocitelor TCD4 naive, urmnd activarea i diferenierea lor n celule efectori Th1 sau Th2

Prezentarea Ag limfocitelor B poate fi realizata prin intermediul celulelor dendritice foliculare din splin i ganglioni limfatici. Aceste celule nefagocitare fixeaz prin intermediul receptorilor membranari Ag polizaharidice sau proteice prezentndu-le ulterior limfocitelor B.

Orice structur chimic a celulei maligne, absent n sau pe celulele normale ale esutului de origine a tumorii, susceptibil de a induce o reacie imunitar la gazda a) Antigenul carcinoembrionar (CEA) s-a izolat din sngele unui pacient cu cancer de colon La adult, CEA se gsete n cantiti mici pe mucoasa colonului, n plmn, n esutul mamar, dar reapare n cantiti mari pe celulele maligne ale tractului digestiv uman (intestin subire, pancreas, ficat, stomac, colon, rect). CEA se gsete nu numai asociat suprafeei celulelor maligne, dar trece i n sngele a 60-80% dintre pacienii cu cancer de colon.

b) Alfafetoproteina (AFP) este o glicoprotein major a ftului de 14 sptmni i scade la valorile caracteristice adultului, la vrsta de 6-10 luni. Cantiti mici de AFP (500 ng/ml) strbat placenta i se gsesc n serul femeilor gravide. La adultul normal, concentraia sa este nedetectabil prin metodele imunochimice obinuite, dar crete n neoplaziile de carcinom hepatic. Circa 70% din cancerele hepatice primare sunt nsoite de creterea nivelului seric al AFP. AFP crete i n alte neoplazii: testiculare, ovariene. Nu toate hepatoamele i tumorile testiculare produc AFP, dar cele care sintetizeaz aceast glicoprotein, o produc n cantiti foarte mari.

Antigenul specific prostatei (PSA) este fosfataza acid prostatic, o glicoprotein cu activitate proteolitic asupra gelului seminal, pe care-l hidrolizeaz. PSA se gsete n esutul prostatic normal, n adenomul benign i n carcinomul malign. Este produs de celulele acinare ale prostatei. n ser, PSA este legat cu 1-antichimiotripsina, ceea ce influeneaz valorile furnizate de determinarea sa cantitativ. PSA crete mult n cancerul prostatic, cel mai comun cancer la vrsta de peste 75 se ani, dar crete i n hipertrofia prostatic benign. Concentraia sa se coreleaz cu volumul prostatei, cu stadiul cancerului prostatic, cu rspunsul la terapie.

Tolerana imunitar este un mecanism eficient de scpare a celulelor tumorale de aciunea efectorilor sistemului imunitar. Tolerana se datoreaz lipsei de reactivitate a limfocitelor Tc i B, care la contactul cu antigenele tumorale nu se sensibilizeaz i nu genereaz rspunsul imun, dei fa de alte antigene, reactivitatea imunitar este normal. Tolerana survine datorit stimulrii repetate cu cantiti mici de antigene, dar un rol esenial n inducerea toleranei imunitare pare s revin raportului dintre limfocitele Th i Ts

Argumente ale rolului reactivitii imunitare n respingerea grefei

Respingerea grefei este rezultatul activrii mecanismelor imunitare, datorit diferenelor antigenice ntre moleculele CMH I i II ale donorului i receptorului. In favoarea acestei afirmaii argumenteaz mai multe fapte de observaie: -> autogrefele sunt acceptate totdeauna, dac sunt respectate condiiile de asepsie; -> grefa ntre indivizi diferii este respins cu att mai brutal, cu ct diferenele antigenice(biochimice) dintre moleculele CMH ale donorului i receptorului sunt mai mari; -> din punct de vedere histologic, esutul grefat respins este infiltrat cu celule efectoare ale rspunsului imun: limfocite, macrofage, plasmocite; -> animalele timetomizate au o capacitate sczut de respingere a grefelor de esuturi i organe, care se restabilete dup grefarea timusului; -> debutul fenomenelor de respingere este foarte mult ntrziat, dac organismului receptor de gref i se administreaz ser antilimfocitar (SAL); -> fenomenele de respingere sunt mai intense la copii, datorit abundenei esutului limfoid, dar sunt mult atenuate la btrni.

C. E, sex masculin, 37 ani MOTIVELE INTERNARII Dureri abdominale difuze; Rectoragii; Artralgii ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE ian. 2011-infectie tract respirator superior (Augmentin 7 zile) ANTECEDENTE HEREDO COLATERALE Mama-astm bronsic CONDITII DE VIATA SI MUNCA -salariat COMPORTAMENT-nefumator, consum ocazional de alcool

Examen clinic -Pacient obez ( IMC=34,7 kg/m ), stabil hemodinamic, subfebril 37,3 leziuni purpurice la nivel tegumentar, diseminate pe toata suprafata palpabile-nu dispareau la vitropresiune Aparat cardiovascular zgomote cardiace ritmice, FC 80/min, TAclino=130/80mmHg, TAorto=125/80mmHg, artere periferice pulsatile Aparat digestiv -abdomen marit de volum, mobil cu respiratia, sonoritate abdominala normala,dureros difuz spontan si la palpare -tuseu rectal ampula rectala cu materii fecale amestecate cu sange -ficat, splina nepalpabile -aparat osteo--articulararticular-articulatia genunchiului dureroasa bilateral, mobila ,redoare matinala >30 min

Explorari paraclinice HEMOLEUCOGRAMA Hb 11,8 g/dl, VEM 87,9, HEM 28,6g/dl, Ht 36,2% Fier seric-23g/dlg/dl Trombocite 452.ooo, Leucocite-11.200/mm PMN-71,3% -Limfocite 18,4% -Monocite 8,6% -Eozinofile 1.3% VSH-48mm/1h PCR 15,67mg/dl COAGULARE-Procent de protrombina 87%, INR -1,11

Explorari paraclinice BIOLOGIC -TGP-34 U/L , TGO 18 U/L, GGT 40 U/l, Amilazemie 43 U/l Glicemie 100 mg/dl Uree 23 mg/dl Creatinina 0,65 mg/dl Colesterol 156 mg/dl Trigliceride 180 mg/dl Rezerva alcalina 25 mEq/l Na 135 mmol/l, K 4,3 mmol/l SUMAR URINA -Rare celule epiteliale, rare leucocite ,Relativ frecvente hematii, proteinurie absenta

INVESTIGATII SUPLIMENTARE IMUNOLOGIC Factor reumatoid <10 UI/ml Ac ANA negativi Ac anti ADN negativi Crioglobuline -absent ImunogramaIg A 487 (70--400mg/dl) Ig G 727 mg/d (700--1600mg/dl) Ig M 50 mg/dl(40-230 mg/dl) ASLO 77 UI/ml Complement C3-81 mg/dl ( 90--180 mg/dl) Ag HBs negativi Ac anti HVC negativi

Imunoglobulina G - IgG Definitie-Glicoproteina cu functie de anticorp. Semnificatie clinica Exista cinci tipuri de imunoglobuline in sange: IgG, IgA, IgM, IgE si IgD. Din cele cinci, doar valorile primelor trei sunt relevante pentru imunograma. Imunoglobulinele se formeaza in plasma celulelor, atunci cand in organism apare o substanta straina (numita antigen). IgM sunt primele imunoglobuline secretate atunci cand organismul este invadat de un antigen(faza acuta). IgG se sintetizeaza dupa IgM. IgG este singura imunoglobulina care traverseaza placenta, asigurand astfel protectia fatului si nou-nascutului in primele luni de viata. Functia esentiala a IgG este neutralizarea toxinelor bacteriene. IgG activeaza sistemul complement si produce liza celulelor bacteriene si a particulelor virale, dar are si rol opsonizant. Valori normale = 800-2000 mg/dl IgG (100-250 UI/ml IgG) =60-280 mg/dl IgM (70-330 UI/ml IgM).

IgE - imunoglobulina Imunoglobulina IgE este sintetizata in celule din mucoasa respiratorie, gastrointestinala si in ganglionii regionali. In sange, IgE se gaseste in concentratii foarte mici (250 ng/ml). Nivelul sau caracteristic adultului este atins la 10-15 ani. IgE nu strabate bariera placentara.

Concentratia serica a IgE creste in parazitoze si in starile alergice. In cazurile de astm alergic, concentratia IgE ajunge la 1550 ng/ml. IgE au un rol-cheie in lupta impotriva parazitilor si a starilor alergice, fiind secretate atunci cand organismul intra in contact cu un alergen: polenul, veninul de viespe, substante chimice

Imunoglobulina IgD Imunoglobulina D (IgD) este o proteina ce reprezinta 0.25% din totalul imunoglobulinelor serice. Este o componenta importanta a proteinelor membranare de pe suprafata limfocitelor B la nou-nascuti, fiind de obicei co-exprimata cu o alta categorie de anticorpi (IgM). Rolul IgD membranare nu este pe deplin cunoscut, dar se crede ca aceasta este implicata in modularea diferentierii si proliferarii clonale a limfocitelor B. Concentratia serica a imunoglobulinei D prezinta valori crescute ca urmare a unor proliferari clonale inregistrate in boli hepatice, infectii acute sau cronice, afectiuni autoimune sau la nou-nascutii cu infectii in utero. Dozarea IgD este cel mai important test in diagnosticul cazurilor rare de mielom multiplu cu proliferare monoclonala IgD3;4;5.

ASLO Definitie Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se numesc antistreptolizine. Rezultatele se exprima in unitati ASLO/ml ser. Anticorpii anti streptolizina O apar impotriva unei enzime produse de streptococii b -hemolitici de grup A . Cresterea titrului de anticorpi anitistreptolizina O se asociaza cu aparitia unor afectiuni poststreptococice: febra reumatismala, ( cardita, poliartrita, choreea minor, noduli subcutanati, eritem ), glomerulonefrita poststreptococica

IgA - imunoglobulina A Se gaseste atat in plasma sanguina, cat si in secretiile externe: salivara, lacrimala, gastrica vaginala, intestinala, biliara, pancreatica, lactata. Semnificatie clinica Rolul sau cel mai important ar fi acela de a indeparta cantitatile mici de antigene, provenite din alimente sau antigenele solubile ale microorganismelor, absorbite in circulatia generala - rol important in lupta impotriva bacteriilor din mucoase (in caile respiratorii, in tractul digestiv Valori normale 90-450 mg/dl IgA (63-320 UI/ml IgA)