IMUNOLOGIE

Investigatii de laborator-
imunodiagnosticul
 IMUNOLOGIE
• Imunologia este ramura științelor medicale care se
ocupă cu studiul sistemului imunitar normal și al
patologiei acestuia.
• Sistemul imunitar este format din celulele si
moleculele responsabile de imunitate
• Imunitate = ansamblul mecanismelor biologice care
permit organismului pluricelular sa-si mentina
integritatea prin eliminarea agresorilor externi si a
celulelor si moleculelor proprii alterate structural
- Imunitate innascuta, nespecifica
- Imunitate dobandita, specifica,
 IMUNOLOGIE
• Raspunsul imun= raspuns colectiv coordonat al
celulelor si moleculelor responsabile de imunitate indus
de prezenta unui antigen:
-raspuns imun mediat umoral
- raspuns imun mediat celular
favorabil- confera protectie imunologica = aparare
impotriva microorganismelor patogene si impotriva
celulelor care au suferit transformari maligne
nefavorabil determina fenomene alergice, fenomene
autoimune, interventie impotriva tesuturilor straine
transplantate
Componenteale Imunitate innascuta Imunitate dobandita
sistemului imun

celulare si bariere fizice si Piele, epiteliul Limfocite in epitelii

chimice mucoaselor, molecule Anticorpi secretati la
antimicrobiene nivelul suprafetei
Fagocite (PMN, epiteliilor
macrofage) Limfocite B si T
Celule NK

umorale Lizozim anticorpi

Sistemul complement
Proteina C reactiva
Opsonine
interferoni
caracteristici Imunitate innascuta Imunitate dobandita
specificitate -pt molecule comune unor -pt antigene microbiene si
grupuri de microbi nonmicrobiene
-pt molecule produse de
celule self deteriorate

diversitate Limitata prin receptori Mare prin receptori

codificati in linia germinala produsi prin recombinari
ale segmentelor de gene

Distributia receptorilor Receptori identici pe Clone de limfocite cu

celule din aceeasi linie specificitati distincte
exprima receptori diferiti

memorie absenta prezenta

Mecanisme de Celule self normale nu Eliminarea sau inactivarea
nonreactivitate la self sunt recunoscute sau limfocitelor self-reactive
exprima molecule care
previn reactiile imune

Tip de actiune Activare imediata Activare intarziata

 IMUNOLOGIE
Declanasarea raspunsului imun de catre antigene
presupune in mod obligatoriu 3 aspecte :
• selectia clonala – Ag selecteaza dintr-un repertoriu
preexistent de limfocite doar pe cele care sunt Ag-
specifice (au pe suprafata lor receptori ce pot
recunoaste si stabili legaturi cu Ag-inductor)
• activarea metabolica a limfocitelor selectate ca urmare
a recunoasterii antigenice
• expansiunea clonala – proliferarea impresionanta a
limfocitelor ca urmare a stimularii activitatii metabolice
limfocitare
 ANTIGENE
proprietati
• IMUNOGENITATE este proprietatea unui
antigen complet, de a declansa un raspuns imun,
umoral sau celular, ori de cite ori patrunde in
organism pe o cale adecvata.
• SPECIFICITATE = proprietatea Ag de a
reactiona strict cu produsele rezultate ca urmare a
declansarii raspunsului imun, fie ca acestea sunt
molecule atasate membranelor celulare cu functie
de receptori limfocitari T sau B pentru Ag.
 Reacţii antigen – anticorp

• ANTIGEN = substanta de origine exo- sau endogena capabila sa

declanseze un raspuns imun
– Ag complete (imunogene) – prezinta dubla capacitate, aceea de a
declansa raspuns imun si de a reactiona specific cu produsele rezultate
(cu Ac sau cu receptorul de membrana)
– Ag incomplete (haptene) – Ag cu greutate moleculara mica si foarte
mica care sunt capabile sa reactioneze cu imunoglobulinele specifice,
dar nu pot initia un raspuns imun umoral tradus prin productie de Ac,
decat daca sunt cuplate cu o macromolecula purtatoare (carrier)
• ANTICORP = o moleculă de natură proteică (globulină), produsă
în limfocitele de tip B, capabilă să recunoască o particulă străină de
organism denumită antigen.
• Reacţia antigen – anticorp este specifică si poate fi folosita pentru
detectarea unui antigen necunoscut cu ajutorul unui anticorp
cunoscut sau a anticorpilor din serul pacienţilor folosind un antigen
cunoscut
 IMUNODIAGNOSTICUL
• Cuprinde tehnici de diagnostic care evidentiaza
raspunsul imun
• Imunodiagnosticul clasic
- serologia grupelor sanguine
- serologia luesului
- serologia bolilor infectioase
sunt utilizate reactii de aglutinare
(latexaglutinare, hemaglutinare, hemaglutinare
pasiva, ) precipitare, fixare a complementului,
etc}
 IMUNODIAGNOSTICUL
• Imunodiagnostic modern
- Imunochimie (tehnici de precipitare in gel de
agar)
- Imunocitologie
- Histocompatibilitatea
- Imunofluorescenta
- Radioimunoanaliza (RIA)
- Enzimimunoanaliza (EIA)
Teste de evaluare a competentei imunologice si
a componentelor raspunsului imun

• Teste de investigare a apararii innascute:

- teste de investigare a unor factori ai
inflamatiei: Proteina C reactiva, haptoglobine
serice, orosomucoide (alfa 1-
acidglicoproteine),
- teste care evalueaza freactiuni ale sistemului
complementului, numarul si functionalitatea
celulelor fagocitare, a celulelor NK, etc

-
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
• Teste de investigare a apararii dobandite:
- factori umorali: imunoglobuline cu rol de anticorpi,
citochine, alte componente proteice specifice
- factori celulari: aprecieri numerice si testari functionale ale
limfocitelor B si T
A. explorarea RIU sistemic
a. evaluarea diferitelor categorii de anticorpi prin reactii
antigen-anticorp :
b. dozarea imunoglobulinelor serice
c. studiul limfocitelor B
B.Explorarea RIU local
d. evaluarea concentratiei IgA secretorii
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
UMORAL (RIU)
a. Evaluarea diferitelor categorii de anticorpi prin
reactii antigen-anticorp :
- reactii de aglutinare,
- reactii de precipitare,
- reactii de seroneutralizare,
- reactii antigen-anticorp care implica prezenta
complementului,
- reactii antigen-anticorp cu markeri
(imunofluorescenta, ELISA, RIA)
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
UMORAL (RIU)
b. Dozarea imunoglobulinelor serice
- analiza electroforetica a serului
- analiza imunochimica
- tehnica imunodifuziei radiale simple,
- radiotestare pt IgE
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
UMORAL (RIU)
c. Studiul limfocitelor B
evaluare numerica
- evaluarea limfocitelor B prin tehnici de rozetare
- identificarea limfocitelor B prin tehnici de
imunofluorescenta
- stabilirea proportiei de limfocite B prin
flowcitometrie
evaluare functionala
- apreciere numerica a limfocitelor B circulante
(testul de transformare blastica limfocitara)
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
CELULAR (RIC)
Studiul limfocitelor T
evaluare numerica:
- reste de rozetare
- citometria in flux
evaluare functionala:
- testul de transformare blastica a limfocitelor T
- testul de inhibitie a migrarii macrofagelor
- testul de citotoxicitate imuna
- studiul productiei de limfokine
- teste in vivo, teste cutanate
Evaluarea diferitelor categorii de anticorpi prin reactii
antigen-anticorp
Reactia dintre Ag si Ac necesita interactiunea determinantului
antigenic (epitop) cu situsul de combinare al Ac (paratop).
produce 3 tipuri de reactii:
- Reactiile primare – interactiunile initiale, consecutive legarii
celor doi reactanti, pe baza complementaritatii
conformationale si dependente de complementaritatea
electrochimica.
- Reactiile secundare ilustreaza fenomenele ce pot sa apara in
vitro, ca o consecinta directa dar neobligatorie a interactiunii
primare, la circa 30 minute dupa interactiunile primare
- Reactiile tertiare se produc numai in vivo si sunt o reflectare
a consecintelor biologice ale interactiunii primare: ele pot fi
benefice (protectoare) sau defavorabile pentru organism, adica
sunt insotite de manifestari patologice de hipersensibilitate sau
de fenomene autoimune.
 REACTIILE PRIMARE ALE
INTERACTIUNII ANTIGEN-ANTICORP
• Fortele intermoleculare de atractie, care stabilizeaza complexul Ag-Ac sunt
generate de interactiuni necovalente:
- legaturi de hidrogen,
- forte Van der Waals,
- forte electrostatice si
- legaturi hidrofobe.

• Interactiunea primara nu devine vizibila (complexele Ag-Ac sunt de

dimensiuni mici, solubile si se pot desprinde usor).

• Din punct de vedere diagnostic, reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in

interactiune primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.

• In vivo aceste interactiuni sunt necesare si suficiente in vederea

neutralizarii unor exotoxine ciculante (difterica, botulinica), pentru
inhibarea activitatii unor bacterii sau virusuri sau in declansarea unor reactii
de hipersensibilitate (tip I)
 REACTIILE SECUNDARE ALE
INTERACTIUNII ANTIGEN-ANTICORP
• Reactiile imune secundare reprezinta modalitatea
fundamentala de investigare, apreciere si evaluare
cantitativa a raspunsului imun,
• Datorita faptului ca Ag poate avea mai multi epitopi, iar
Ac are minim 2 paratopi, complexele primare mici,
solubile, interactioneaza intre ele formind complexe
secundare, ca o retea tridimensionala, insolubila, mult
mai stabila decit complexele primare.
• In vivo, manifestarile interactiunilor secundare sunt
dependente de natura reactantilor si de conditiile de
reactie.
 REACTIILE SECUNDARE ALE
INTERACTIUNII ANTIGEN-ANTICORP
Tipul reactiilor secundare este determinat de starea fizica a Ag:
• reactii de aglutinare, produse de Ag particulate (celule bacteriene,
eritrocite, Ag solubile adsorbite pe particule de latex, de colodiu
etc);
• reactii de precipitare, produse de Ag macromoleculare, care se
gasesc in stare coloidala (solubile): proteine, polizaharide, acizi
nucleici, lipide;
– precipitare in gel: imunodifuzia radiala simpla Mancini, dubla difuzie
Ouchterlony
– precipitare in mediu lichid: reactia Ramon, precipitarea in inel Ascoli
• reactii de fixare a complementului (C), in care moleculele de Ac,
dupa reactia cu Ag, activeaza cascada de proteine a C seric;
• reactii de neutralizare, al caror rezultat este anularea efectului
toxinelor, al activitatii enzimelor sau anularea infectiozitatii
virionolor
 Interactiunea Ag-Ac
• evidentierea unor cantitati foarte mici de Ag sau
Ac, nedetectabile prin reactiile clasice de
aglutinare, precipitare sau de neutralizare
utilizeaza:
- molecule marcate radioactiv
(radioimunoanaliza),
- molecule marcate enzimatic (enzimimunoanaliza)
- molecule marcate cu fluorocromi
(imunofluorescenta)
 EVALUAREA RASPUNSULUI IMUN
• alegerea modalitatii de investigare imunologica tine
cont de utilitatea, sensibilitatea, specificitatea si
valoarea predictiva testului
sensibilitate = rezultate adevarat pozitive (AP)/ rezultate
adevarat pozitive(AP)+rezultate fals negative(FN)
specificitate = rezultate adevarat negative(AN)/rezultate
adevarat negative (AN) +rezultate fals pozitive (FP)
valoare predictiva pozitiva = AP/(AP+FP) = proportia de
pacienti cu rezultate pozitive care au cu adevarat boala
valoare predictiva negativa = AN/(AN+FN) = proportia de
pacienti cu rezultate negative care nu au boala