Citokine

Subtipuri citokine

•Monokine •Interferoni

•Limfokine
•Factori de
•Chemokine creştere

•Citokine
antiinflamatorii
Polul eferent

•Opsonizare
/fagocitoză

•Inflamaţie acută
/cronică

•Intervenţia
LTDH/LTC

•Apoptoza
•Opsonizare
/fagocitoză

•opsonine = anticorpii şi C3b

•celule fagocitare = PMN şi

macrofagele ce au rc. pt. opsonine

pt. anticorpi - FcR pt. C3b - CR

•Opsonizare
/fagocitoză

•Rc.FcR - celulele NK şi K ce
distrug celula ţintă prin perforine
•Semnale pentru fagocitoză: “Eat –me signal”

•opsonizarea

•conţinut crescut de fosfatidil -

serină al celulelor apoptotice
Fagocitoza fiziologică - “acoperită”

ingurgitare agent patogen

fagozom
unire cu lizozom
fagolizozom

distrucţie în interiorul acestuia

 Fagocitoza patologică - “descoperită”

•regurgitare în timpul hrănirii

membrana fagolizozomului nu se închide
complet

deversare enzime lizozomale în citoplasmă cu

distrucţia celulei fagocitare

enzime lizozomale în ţesuturi cu distrucţia lor

 Fagocitoza patologică - “descoperită”

•fagocitoza frustrată
celula fagocitară întâlneşte un agent
patogen prea mare pt. a fi fagocitat

deversare enzime lizozomale în ţesuturi cu

distrucţia agentului patogen dar şi a ţesuturilor
adiacente
 Apoptoza

•fiziologică
1. limitează numărul de celule

în proliferările celulare în inflamaţie

2. elimină clonele autoreactive,

neoplazice şi celulele infectate cu
patogeni intracelulari
Toleranţa self-ului
 Caracteristici

•Antigen-specifică

•Dobândită
 Mecanisme

Deleţia clonală Anergia clonală

•inducere activă a •inducerea lipsei de

morţii celulare răspuns celulare

•ireversibilă •poate fi reversibilă

 LT ”anergice”

•nu secretă citokine

•nu proliferează la stimulare

antigenică
Anergia LT = modificare reversibilă
ce depinde de:

•condiţiile expunerii la atg.

•CPA

•micromediul citokinic în care

are loc contactul CPA-LT
 Tipuri

Toleranţa LT - majoritară Toleranţa LB

centrală periferică
RI normal şi patologic
 hipersensibilitate
antiinfecţios

Răspuns
imun
autoimunitate
antitumoral
imunodeficienţă
Autoimunitate
autoimunitate = pierderea
toleranţei self-ului
•Incidenţa bolilor autoimune (BAI) în
populaţia generală = 10-25%
 Clasificarea BAI
Clinică
BAI sistemice (LES, PR, sclerodermia,
vasculite)

BAI organ-specifice (diabet tip 1 si 2,

tiroidita Hashimoto, anemia Biermer,)
 Etapele BAI
Factori Triggeri Pierderea
genetici infecţioşi şi celulelor
neinfecţioşi reglatoare

Iniţierea autoreactivităţii

Progresia bolii - “dispersia” epitopilor

Lezarea tisulară
 Triggeri
infecţioşi şi
neinfecţioşi
Triggeri infecţioşi

Mecanisme:
•mimetism molecular

•stimulare policlonală

•eliberare antigene sechestrate

•superantigene
Mimetism molecular

•RAA: antigene streptococice -

miozina cardiacă
Triggeri ne - infecţioşi

Ischemia şi necroza tisulară

•activare celule anergice/celule

naïve autoreactive prin mediatori
inflamatori
Triggeri ne - infecţioşi

Eliberarea antigenelor sechestrate

•antigene sechestrate = antigene ce

nu au venit în contact cu SI în
perioada instalării toleranţei self-
ului (cristalin, testicul)
Triggeri ne - infecţioşi

Hormoni estrogeni

•perturbare repertoriu LB

Medicamente ce induc/agravează BAI

Progresia bolii
“Dispersia” epitopilor

= creşterea nr. de antigene recunoscute

de LT şi autoanticorpi + modificarea
profilului celular şi citokinic implicat
LB autoreactive funcţionează ca CPA

captează autoatg. şi îl degradează în

numeroase peptide noi, “criptice” pe
care le prezintă LT

stimulare LT autoreactive la noi atg.

stimulare LB autoreactive
Lezarea tisulară
LTC autoreactive:
•perforină
•apoptoza celulei-ţintă
Autoanticorpii:
•formarea CI
•citoliza/fagocitoza celulei-ţintă

•interferarea fiziologiei celulare

Interferarea fiziologiei celulare:
•miastenia gravis
•boala Graves
•anticorpii antifosfolipidici
 Reacţii de
hipersensibilitate
Hipersensibilitate = RI
adaptativ inadecvat sau
exagerat
 Clasificare - Gell şi Coombs

Reacţii de Reacţii de
hipersensibilitate hipersensibilitate
imediată sau cu tardivă sau cu
mediere umorală mediere celulară
•tipI •tipIV
•tipII
•tipIII
 Reacţia de hipersensibilitate de tip I

•mediată prin atc. (IgE) fixaţi pe

membrana celulei prin receptori -
FcR I şi II

•Fc R I = afinitate mare pt. IgE

•Fc R II = afinitate mică pt. IgE

Reacţia de hipersensibilitate de tip I

•atg. este liber şi trebuie să fie

bivalent = să lege două molecule de
IgE

•atg. ce induce sinteza de IgE =

alergen
 Reacţia de hipersensibilitate de tip I

•Prezenţa complexului FcR - IgE pe o

celulă = activare/degranulare a celulei
prin alergen
 Substanţe eliberate

Preformate Nou-formate
Reacţia de hipersensibilitate de tip I

•Boli atopice - astm, rinită, dermatită

•Boli anafilactice - urticarie,

angioedem, anafilaxia sistemică
Reacţia de hipersensibilitate de tip II

•mediată prin atc. (IgG şi IgM şi mai

rar IgA) liberi îndreptaţi împotriva
unor atg. fixate pe membrana celulei
 Modalităţi de distrucţie a celulei ţintă
intravascula
r IgM perforină
NK
Co. ADCC =
Liză citoxicitate
MAC celulară
Celula anticorp-
dependentă
Liză ţintă
extravascula IgG
r FcR =
Co. CR =
opsonizare şi opsonizare
fagocitoză şi fagocitoză
C3b
IgG fagocit extravascula
 Antigene
proprii
Celula
ţintă
Atg. = haptena
iar celula este
Complexe
carrier-ul
imune
fixate
Mec.”spectatorului
inocent”
Reacţia de hipersensibilitate de tip II

•citopenii imune - AHAI, PTI, NAI

•anemia Biermer