Urocultura= cercetează prezenţa bacteriilor în urină, de aceea se impune ca recoltarea să se realizeze în

condiţii de perfectă asepsie.

Când?
✓înaintea începerii tratamentului cu AB sau după 3-5 zile de la întreruperea lui

✓în timpul tratamentului pentru controlul eficienţei ( la 72 de ore)

✓dimineaţa sau la 3-4ore de la urina precedentă

✓În orice moment al zilei în caz de urgenţă(şi chiar dacă P a început un tratament cu AB)

Cum?
✓ materiale necesare: apă fiartă şi răcită, săpun, comprese sterile, eprubeta sterilă cu dop de vată sau
sisteme de unică folosinţă, mănuşi chirurgicale, bazinet
✓ se face toaleta riguroasă a organelor genitale externe, după care P va urina astfel: primul jet în
WC/bazinet, din următorul jet ( cel mijlociu) în eprubetă, restul la WC/ bazinet

!!! în acest timp dopul va fi ţinut în podul palmei libere, fără a se atinge partea ce urmează a fi introdusă în
gura eprubetei, urmând ca la sfârşit să fie aplicat cu grijă, fără a-l îmbiba cu urină – eprubete sticlă

✓ se poate recolta şi la P sondat, în acest caz, se pensează sonda cu 1 oră înainte; se îndepărtează
capacul recipientului, se detașează sonda de la pungă, se depensează, se lasă să se scurgă câteva
picături în bazinet, apoi se poziționează deasupra eprubetei și se recoltează sau se poate recolta prin
puncţionarea sondei urinare după dezinfecţie,cât mai aproape de meat, apoi se pune în eprubetă (! Nu
se recoltează din punga colectoare); în cazuri excepţionale recoltarea se poate face şi prin puncţie
vezicală

Cat?
→ 10ml de urină

Interpretare:

• între 0 – 10000germeni/ml urină: urocultura negativă ( probabil o contaminare de pe căile urinare

inferioare, de pe mucoasa genitală sau din mediul exterior)
• între 10000 – 100000 germeni/ml urină: infecţie urinară probabilă; necesită corelarea cu VSH,
examen de urină
• între 100000 – 1000000 germeni/ml urină: urocultură pozitivă, infecţie urinară sigură; necesită
antibiograma

în caz de leucociturie persistentă cu uroculturi negative = TBC

.RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU COPROCULTURĂ (examen bacteriologic)

Când?
→ în orice moment al zilei;
 → înaintea începerii tratamentului cu AB.

Cum?
− materiale necesare: pentru toaleta perineală, muşama ,aleză, coprorecoltoare de unică folosinţă,
sterile şi prevăzute cu mediul Cary-Blair, tăviţa renală, ploscă / sonda Nelaton sterilă/ tampoane tip
exudat faringian, purgativ salin
− P este pregătit psihic şi fizic ( toaleta regiunii perineale)

Recoltarea se face:

➢ “ din scaunul emis spontan “ într-un recipient curat, opărit; cu ajutorul spatulei coprorecoltorului vor
fi prelevate zonele cele mai reprezentative ale bolului fecal ( muco-purulente, sanghinolente, lichide)
➢ SAU cu un tampon ca pentru exudat faringian; P va fi aşezat în DLS cu membrul inferior stâng întins
şi cel drept în flexie; tamponul se introduce prin mişcări rotatorii în rect; după îndepărtare se
introduce în eprubeta sterile
➢ SAU cu o sonda Nelaton - se introduce sonda, se se rotește în rect, apoi se preia conținutul într-o
eprubetă sterilă/coprorecoltor
➢ SAU la sugar, se poate face direct de pe scutecul sterilizat (nu pampers)
➢ !!! recoltarea se face 3 zile consecutiv; la purtătorii de germeni implicaţi în etiologia afecţiunilor
enterale se administrează purgativ salin 3 zile consecutiv; din toate şarjele se vor recolta eşantioane
pentru coprocultură

II. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMEN COPROPARAZITOLOGIC

Când?
→ în orice moment al zilei
→ înaintea începerii tratamentului cu antiparazitare

Cum?
− materiale necesare: bazinet sau alt recipient (din porţelan, metal), curate şi opărite
− P va depune bolul fecal emis spontan
− cu ajutorul unei spatule de lemn va colecta de pe suprafaţa bolului fecal din 3 locuri, din zonele cu
modificări şi le va depune într-un flacon de plastic prevăzut cu capac
− în situaţia vizualizării macroscopice a paraziţilor pe bolul fecal, aceştia vor fi “ pescuiţi “ şi introduşi
în recipiente curate
− pentru oxiuri se recurge la o tehnică specială : se utilizează dipozitivele Vermox – Mebendazol ( tija
de plastic prevăzută la un capăt cu o bandă adezivă, protejată cu o folie ce va fi desprinsă în
momentul utilizării ) sau fâşii de scotch recoltarea se face din regiunea anală şi din pliurile anale, iar
pentru ouă ( la copii ) şi de sub unghii;
− dimineaţa, înainte de defecare şi fără toaletă, se aplică pe regiunea anală şi pe pliurile anale banda
adezivă transparentă, de care vor adera ouale, apoi banda va fi aplicată pe o lama port obiect
− !!! la copii se recomandă recoltarea concomitentă din regiunea nazală şi subunghială; recoltarea din
regiunea subunghială se face cu un tampon de vată după înmuierea prealabilă a unghiei în soluţie de
hidrat de Na sau K 0,5 – 1 %
 RECOLTAREA SPUTEI

Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din CRI prin tuse.
**Recoltarea se face în scop explorator, pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice,
parazitologice, în vederea stabilirii diagnosticului.

Când?
− dimineaţa pe nemâncate, fără a consuma lichide, fără a se spăla pe dinţi, fără a utiliza ape de gură,
fără a fuma, înainte de a-şi pune proteza

Cum?
− materiale necesare: cutie Petri sterilă, de unică folosinţă, pahar conic, scuipătoare specială sterilizată(
fără substanţă dezinfectantă), mănuşi chirurgicale, mască, pahar cu apă, şerveţele sau batiste de
unică întrebuinţare
− P va fi instruit să-şi sufle nasul, să-şi debaraseze secreţiile din cavum, să scuipe secreţia bucală, după
care îşi va clăti gura şi va face gargară repetată cu apă fiartă şi răcită sau ser fiziologic steril, după
care, în urma unui efort de tuse, secreţia “ ruptă din piept” va fi eliminată în cutia Petri sau pahar
− sputa poate fi recoltată şi prin spălătură gastrică (la P care înghit sputa): se introduc prin sonda 200
ml apă distilată, bicarbonatată, calduţă, care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa; lichidul
recoltat se trimite urgent la laborator deoarece germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp
în contact cu mediul acid al sucului gastric
− la P cu TBC cavitară care nu pot expectora se poate recolta astfel: se introduc într-un recipient pentru
aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu 1 ml soluţie stricnină 1%;
− P inhalează de câteva ori prin inspiraţii adânci, repetate, urmate de expiraţii scurte; se face o scurtă
pauză, de 4 –5 secunde şi se repetă până ce se aerosolizează întreaga cantitate de lichid ;
− P va începe să tuşească; sputa expectorată se recoltează într-un recipient steril; recoltarea se repetă
zilnic, în următoarele 4 zile, în recipiente separate
!sputa se mai poate recolta prin spălătură bronşică

**Se face în serviciile de ORL sau în alte unităţi medicale o dată cu exudatul faringian.

RECOLTAREA LCR
LCR = soluţie apoasă, bogat salină, limpede ca apa de stâncă, care circulă în spaţiul subarahnoidian, cu rol
de protecţie a SNC, nutritiv şi excretor.

Recoltarea se face pentru diagnosticul meningitelor, al etiologiei lor şi uneori a cauzelor neinfecţioase care
pot determina un sindrom meningeal.

Când?
✓în orice moment al zilei, fiind o urgenţă medicală

✓înaintea începerii tratamentului cu AB

Cum?
✓prin puncţie rahidiană, efectuată de medic, ajutat de către AM - conform tehnicii descrise la puncţia
rahidiană
✓de preferat prin punctie lombară L4 –L5, P fiind aşezat pe un scaun cu spătar

✓la P cu stare generală alterată se execută în DL pentru a evita lipotimia

✓se mai poate face şi prin puncţie suboccipitală

✓la P agitaţi se va administra în prealabil un sedativ, la indicaţia M

✓la P comatoşi se va folosi un cearşaf făcut funie, trecut după ceafă şi genunchi, strâns cât se poate şi
înnodând capetele

✓pe lângă materialele necesare puncţiei lombare se mai pregătesc: eprubete curate ( pentru examene
citologice şi biochimice), eprubete sterile speciale cu medii de cultură ( bacteriologice)

Cât?
✓10 –15 ml adult

✓2-6 ml la copii, în funcţie de vârstă

Se fac examinări:

➢citologice–măsurarea elementelor celulare/mm³:limfocite,polinucleare,eozinofile,celule atipice

➢bacteriologice: BK şi alţi germeni

➢serologice – sifilisul sistemului nervos central

➢biochimice: albuminorahie ( crescută în meningite), glicorahia ,cloruri (normale sau scăzute în meningite)

Aspectul LCR în meningite:

✓meningita acută virală: clar sau uşor opalescent, presiune uşor crescută

✓meningita acută bacteriană: tulbure, opalescent, hipertensiv

✓meningita acută TBC: clar, presiune crescută

1. Recoltarea exudatului faringian

Def: Este diagnosticul infectiilor cailor respiratorii superioare,pt diferentierea intre infectiile
virale,bacteriene sau de alta natura,pt evidentierea principalelor bacterii ale acestor regiuni si pt
diferentierea purtatorilor de bolnavi.

Scop: Diagnostic

Materiale neceare: Eprubeta cu tampon steril pt recoltarea exudatului faringian,manusi de protectie,tavita

renala,sursa de lumina.

Pregatire pacient:

Psihica – explicarea necesitatii tehnicii,scopul procedurii,daca este dureroasa sau nu,cat timp dureaza .
Fizica – Pacientul este asezat pe un scaun cu fata spre o sursa de lumina , gatul in usoara extensie si ceafa
sprijinita de spatar sau perete.

Tehnica: Se face dimineata pe nemancate,fara a se spala pe dinti,fara a folosi apa de gura,fara a

fuma,inainte de a-si pune proteza ,inaintea inceperii tratamentului cu antibiotic.

Pacientul va fi pregătit psihic, apoi va fi aşezat pe un scaun în dreptul unei surse de lumină naturală, va fi
rugat să deschidă larg gura pentru a se vizualiza lojele amigdaliene ( la copii se va utiliza spatula linguală;
dacă refuză să deschidă gura, poate fi prins de nas)

va fi invitat să facă “vocalize”, timp în care persoana care recoltează, cu mişcări sigure, rapide, va roti
tamponul în zona faringo - amigdaliană, fără a atinge limba, dinţii, palatul, evitând îmbibarea tamponului cu
salivă

în leziunile circumscrise cu depozite sau false membrane , precum şi în leziunile ulcerative, recoltarea se va
face ţintit cu tamponul/o ansă rigidă de platină

2. Recoltarea sangelui pentru hematologie, biochimie

Hematologice: studiază elementele figurate (nr hematii, leucocite, trombocite), hemoglobina, hematocritul,
parametrii coagulării (TS, TC), VSH

Se pot lucra din sânge capilar obţinut prin înţeparea pulpei degetului (adult) sau a feţei plantare a călcâiului
/halucelui ( sugar şi copil mic) şi lobul urechii ( TS, TC, HLG);prima picătură se şterge.

VSH – se recolteaza la sfarsit,cu garoul desfacut.

Biochimie: se lucrează din sânge venos

Pregatire pacient: Psihica – Explicarea necesitatii tehnicii, daca este invaziva (nu este dureroasa),scopul
procedurii,cat dureaza.

Fizica – Asezarea pacientului in pozitie comoda ,decubit dorsal.

Tehnica recoltarii de sange: Asistenta se spala si se dezinfecteaza pe maini,apoi isi pune manusile de
protectie.

- Dupa ce a ales vena, dezinfectam locul pe care vrem sa l punctionam,punem garoul la 4-5 cm
deasupra plicii cotului si rugam pacientul sa stranga pumnul si punctionam vena.

- Dupa ce am recoltat sangele rugam pacientul sa desfaca pumnul ,dam drumul la garou,tragem acul
afara si facem compresie 5 min.

Exemple de analize biochimice: Funcţia rinichiului: Uree serică, Creatinină serică , Acid uric.

Funcţia hepatică: TGO,TGP = transaminaze (citoliză hepatică),Teste de disproteinemie.

Altele: Bilirubină ( totală, directă, indirectă) , Electroforeza , imunoelectroforeza, colesterol, lipide ,

Fosfataza alcalină - ALP(boli ale ficatului şi ale căilor biliare , Fosfor, glicemie, Calciu, magneziu
(total,ionic) , Ionogramă serică ( Na, K, Ca, Cl) , Rezervă alcalină (RA),Sideremie – dozare Fe ( recoltat cu
ac de platină direct în recipient)
Recoltarea sangelui pentru timpii de coagulare si sangerare

Clasic pt a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei operatii
chirurgicale,se determina timpul de coagulare dupa cum urmeaza: Se recolteaza o picatura de sange din
pulpa degetului,se pune pe o lamela de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea
sangelui.

SCOP

Diagnostic (explorator):

✓recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă şi calitativă (elemente figurate, dozarea proteinelor,
glucozei sau amilazelor, evidenţierea celulelor maligne) şi pentru examen bacteriologic,

✓recoltarea pentru biopsie pleurală (TORACOCENTEZA)

Terapeutic:

✓evacuarea lichidului, aerului,

✓administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice) după spălarea cavităţii.

INDICAŢII

➢boli inflamatorii sau tumori pulmonare,

➢insuficienţa cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală,

➢pneumotorax cu supapă, aerul patrunde in cavitatea pleurala, dar nu mai poate iesi din cauza unei clape
tisulare care joaca rol de supapa (se deschide intrun singur sens.)

➢hemotorax,

➢chilotorax (limfa în cavitatea pleurală),

➢colecţii pleurale cronice,

➢revărsate pleurale neoplazice - instilare de agenţi chimioterapici sau sclerozanţi,

➢instilare intrapleurală de agenţi sclerozanţi

CONTRAINDICAŢII

➢tulburări de coagulare a sângelui,

➢tratament cu anticoagulante,

➢pneumotorax traumatic ventilat mecanic

LE

→ se alege în fcţ. de conţinutul pleural:

➢pleurezie neînchistată - în spaţiu VII-VIII intercostal pe linia axilară posterioară sau scapulară,
➢pleurezie închistată - în zona de matitate,

➢pentru extragerea aerului - spaţiul II intercostal pe linia medio-claviculară,

➢colecţiile purulente şi tuberculoase - cât mai aproape de nivelul lor superior (evită fistulizarea),

!!! puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul puncţiei

MN

Nesterile →de protecţie, pentru dezinfecţie, aspiratoare, tăviţa renală, recipiente pt colectarea lichidului;
romplast, eprubete, lampă de spirt

Sterile →ace, trocare, seringi , robinet cu 3 căi, pense, mănuşi, câmp chirurgical, tampoane, comprese,
eprubete

*Medicamente - atropină, morfină, tonicecardiace, soluţii anestezice, xilină 1%, novocaină 1%

**Pt reacţia Rivalta - pahar conic de 200 ml, 50 ml apă distilată, soluţie de acid acetic glacial, pipete

PREGĂTIRE P

Psihică – informare, necesitate, colaborare

Fizică: se administrează cu 30 min. înaintea puncţiei 1 fiolă atropină (scade excitabilitatea generală şi a
nervului pneumogastric) + 1 fiolă diazepam,

✓efectuarea unei radiografii PA, L pentru localizarea colecţiei pleurale

✓poziţie:

o şezând la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mâna
de partea bolnavă ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în faţă, cu
antebraţele flectate pe braţe, cu mâinile la ceafă, coatele înainte.
o călare pe un scaun cu spătar, antebraţele fiind sprijinite pe spătarul scaunului (cei cu stare bună),
o decubit lateral, pe partea sănătoasă, la marginea patului (cei în stare gravă),

TEHNICA

Medicul →îşi spală mâinile, le dezinfectează ; stabileşte locul puncţiei ; îmbracă mănuşile sterile ;
efectuează anestezia, aşteaptă efectul anesteziei ; aşează câmpul chirurgical în jurul toracelui sub locul
puncţiei ; execută puncţia, aspiră lichidul ; introduce soluţiile medicamentoase ; retrage acul de puncţie

AM 1 - îşi spală mâinile, le dezinfectează;

✓pregăteşte radiografia pacientului;

✓serveşte medicul cu mănuşi sterile;

✓serveşte seringa cu anestezic, mănuşile chirurgicale, apoi câmpul chirurgical;

✓serveşte acul de puncţie adaptat la seringă, preia seringa cu lichid şi îl introduce în eprubete ; serveşte
aparatul aspirator ;

✓serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei,

✓dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril,

✓aplică pansament uscat fixat cu romplast,

✓ajută pacientul, cu mişcări blânde, să se aşeze în pat, înveleşte pacientul

AM 2 - îşi spală mâinile, le dezinfectează,

✓administrează o fiolă atropină cu 30 minute înaintea puncţiei;

✓aşează muşamaua, aleza, pe masa de puncţie;

✓dezbracă toracele pacientului; aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului ales;

✓menţine pacientul, îl supraveghează, îl îndrumă să-şi reţină tusea, observă culoarea feţei şi respiraţia

ÎU:

❖ repaus la pat;
❖ se supraveghează periodic pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, culoarea tegumentelor,
❖ se informează imediat medicul în cazul modificărilor de tipul: cianozei, dispneei, tahicardiei,
secreţiilor bronhice
❖ se urmăreşte locul puncţionat/drenajul

PrP:

→ transportul lichidului pleural la laborator,

→ lichidul se examinează: macroscopic - culoarea, aspectul şi cantitatea lichidului extras;

◼seros sau serocitrin; este limpede, galben deschis, având cauze inflamatoare (tuberculoză); sau având
drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţa cardiacă, cancer pulmonar),

◼tulbure - lichidul poate fi purulent sau chilos(lăptos - limfă) cu aspect albicios lactescent,

***lichidul se examinează:

macroscopic

◼hemoragic sau sero-hemoragic; este roz sau roşu intens în hemoragiile pleurale şi pleurezia hemoragică,

biochimic

– reacţia Rivalta -

◼în paharul conic se pun 50 ml de apă şi o picătură de acid acetic, glacial, se adaugă 1-2 picături din
lichidul de cercetat,

reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un “fum de ţigară” => lichidul
pleural este bogat în albumine - exsudat;

reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificare = > lichidul sărac în
albumine – transsudat,

◼pentru dozarea cantităţii de albumină, pentru examen citologic şi bacteriologic, eprubetele etichetate se
trimit la laborator,
◼reorganizarea locului de muncă conform regulilor obişnuite,

A.I.

Minore - durere la locul puncţiei pleurale, tuse, puncţie albă

Majore:

✓hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare,

✓lipotimie, colaps - se suspendă tehnica, se aşează pacientul în decubit dorsal, se administrează

analeptice(subst. care excita sist. nervos) cardio-respiratorii,

✓edem pulmonar acut, (Acumulare de fluide în

interstiţiul pulmonar şi spaţiul alveolar) determinat de evacuarea rapidă a lichidului - se întrerupe puncţia, se
administrează tonice cardiace şi diuretice,

✓pneumotorax,

✓infecţia cavităţii pleurale, embolie gazoasă,

✓lezarea ficatului sau a splinei,

De reţinut

!!! se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului pleural depăşeşte 1,5 l şi exercită o presiune asupra
inimii şi plămânului, împiedicându-le funcţiile,

− aspirarea lichidului pleural se face alternativ cu 2 seringi de 20 ml, dar demontarea şi adaptarea lor
repetată la acul de puncţie traumatizează pacientul şi permite pătrunderea unei cantităţi
necontrolabile de aer,
− se pot folosi robineţi cu 3 căi,
− aparatele aspiratoare înlătură neajunsul aspiraţiei cu seringă,

De evitat:

− evacuarea unei cantităţi de lichid pleural mai mare de 1000-1200 ml,

− evacuarea completă a lichidului pleural pentru a împiedica formarea aderenţelor,
− ! Dacă pacientul tuşeşte se încetineşte sau chiar se întrerupe puncţia,

PUNCŢIA ABDOMINALĂ (PARACENTEZA)

Def - constă în stabilirea unei legături între cavitatea peritoneală şi exterior,

SCOP

Explorator - punerea în evidenţă a lichidului peritoneal şi recoltarea acestuia pentru examinarea sa

macroscopică şi microscopică în vederea stabilirii naturii sale,

Terapeutic - evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive; pentru efectuarea dializei
peritoneale,

INDICAŢII
✓ascitele masive sau cele care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament,

✓traumatisme închise ale viscerelor abdominale (hemoperitoneu),

✓obstacole în circulaţia portală (în ciroza hepatică, insuficienţa cardiacă, tumorile peritoneale),

✓hemoragii interne posttraumatice,

✓sarcină extrauterină ruptă,

✓chiste ovariene hematice fisurate,

✓abcese în cavitatea peritoneală,

CONTRAINDICAŢII

✓chisturi ovariene mari, sarcină, hidronefroză( dilatarea bazinetului);

✓se execută cu prudenţă la pacienţii cu diateze hemoragice (hemoragii multiple ce

sugereaza o predispozitie a organismului pentru producerea lor) şi în precomă;

✓colecţiile de lichid închistate (se evacuează numai chirurgical),

✓distensii gazoase mari ale intestinului,

✓multiple operaţii abdominale

LOCURI DE ELECŢIE

➢pe linia Monroe Richter - în fosa iliacă stângă, la punctul de unire a 1/3 externe cu cea mijlocie a liniei ce
uneşte ombilicul cu spina iliacă antero-superioară stângă,

➢pe linia ombilico-pubiană, la mijlocul ei

MATERIALE NECESARE

Nesterile→

✓de protecţie a patului,pentru dezinfecţia tegumentului,paravan,

✓pentru îngrijirea locului puncţieicearceaf împăturit pe lungime,

✓romplast,

✓pentru recoltarea şi colectarea lichidului (cilindru gradat, găleată gradată de 10 l),

Sterile → ace roz sau pentru pacienţii supraponderali de peridurală, ace de 56 mm, seringi de 5 şi 20 ml,
pense hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi chirurgicale, comprese, tampoane, tuburi prelungitoare; pentru
recoltarea şi colectarea lichidului (eprubete),

Substanţe medicamentoase, anestezice locale, tonice-cardiace

PREGĂTIRE P

Psihică → informare,încurajare

Fizică →se invită să urineze (dacă este cazul se va face sondaj vezical),se dezbracă regiunea abdominală, se
aşează pacientul în poziţie DD cu o pernă sub regiunea abdominală, peste cearşaful împăturit în lung, cu
flancul stâng la marginea patului şi trunchiul uşor ridicat, pacientul poate fi aşezat şi în poziţie semişezând,
în fotoliu, se măsoară circumferinţa abdominală

TEHNICA - > M ajutat de 2 AM (AM 1 asistă M şi AM 2 supraveghează P, iar la sfârşit strânge cearceaful
în jurul abdomenului, fixându-l cu ace de siguranţă

ÎNGRIJIRI ULTERIOARE

→ se aşează comod în pat, astfel încât locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita presiunea asupra
orificiului şi scurgerea lichidului în continuare,
→ se asigură o temperatură optimă în încăpere şi linişte,
→ după 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns în jurul abdomenului,
→ se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează,
→ se suplineşte pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale,
→ se monitorizează pulsul, tensiunea arterială, se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore,
→ pansamentul se schimbă, respectând măsurile de asepsie,

Pr.R

pregătirea produsului recoltat:

◼examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat, aprecierea aspectului lui,
determinarea densităţii,

◼reacţia Rivalta (vezi puncţia pleurală), examenul citologic, bacteriologic, biochimic- eprubetele cu lichid,
etichetate, se trimit la laborator,

reorganizarea locului de muncă conform regulilor generale,

A.I.

✓colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale,

✓peritonita (perforarea intestinului),

✓persistenta orificiului de puncţie prin care se scurge lichid,

✓hemoperitoneu, hematom,

✓insuficienţă renală funcţională (pierderea unei cantităţi mari de albumină),

✓fistulă ascitică,

✓hipoproteinemie,

✓melenă
!!! dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte prin schimbarea poziţiei pacientului, sau se
introduce mandrinul bont ; viteza de scurgere a lichidului este de 1litru la 15 minute;la prima paracenteză se
evacuează o cantitate de maximum 4-5 litri, ulterior şi 10 litri;se obişnuieşte mărirea cantităţii de lichid de
ascită evacuat după administrarea de Albumină umană 20% (100 ml Albumină pentru fiecare 1000 ml lichid
evacuat)

De evitat: decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale,puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări
de hipoproteinemie şi caşectizează.
 PUNCTIA ARTERIALA
DEFINIŢIE - crearea unei căi de acces la o arteră prin intermediul unui ac de puncţie.

SCOP:

Diagnostic:

➢analiza gazelor sanguine,

➢introducerea substanţelor de contrast pentru examenul radiologic – arteriografie,

➢măsurarea directă, pe cale sângerândă a TA

Terapeutic:

➢injectarea medicamentelor cu acţiune vasodilatatoare,

➢epurare extrarenală în condiţii de urgenţă, prin introducerea unui cateter cu dublu curent în artera
femurală.

AVANTAJE - permite abordarea sistemului arterial şi determinarea valorii gazelor sanguine

DEZAVANTAJE - metodă invazivă,tehnică dificilă.

INDICAŢII:

➢tulburări ale compoziţiei gazelor sanguine,

➢arteriografie,

➢administrarea vasodilatatoarelor în arteriopatii,

➢şocul hemoragic grav - transfuzia intraarterială,

➢hemodializa în condiţii de urgenţă şi la bolnavii în colaps

CONTRAINDICAŢII:

➢infecţii, tulburări de coagulare,

➢hipertensiune arterială necontrolată

LOCURI DE ELECŢIE:

❖artera femurală,

❖artera humerală (brahială),

❖artera radială,

❖artera cubitală,

MATERIALE NECESARE:
➢de protecţie

➢pentru dezinfecţie tip II

➢instrumentar şi materiale sterile:

◼ace de mărimi diferite în funcţie de artera puncţionată,

◼seringi (heparinizate pentru examenul gazelor sanguine),

◼seringi pentru testarea şi injectarea SDC şi/sau anestezice,

◼mănuşi, pense, comprese, tampoane, câmp chirurgical

◼medicamente: soluţii anestezice, substanţe de contrast,

➢alte materiale: eprubete, săculeţ cu nisip, tăviţă renală

PREGĂTIRE P

Psihică – informare , încurajare

Fizică – LE, poziţie,(pentru puncţia arterei femurale)

→pacientul stă în decubit dorsal pe un plan tare cu coapsa în extensie,pentru puncţia arterei radiale,
pacientul în decubit dorsal cu mâna întinsă, cu articulaţia pumnului în hiperextensie sprijinită pe un săculeţ
cu nisip-sub regiunea puncţionată)radere şi degresare, protejarea patului.

TEHNICA – executată de M asistat de AM ; spălare , manuşi

Medicul - alege locul puncţiei, face anestezia locală, acoperă locul puncţiei cu câmpul steril, execută
puncţia, retrage acul de puncţie.

AM - dezinfectează locul puncţiei, serveşte mănuşile sterile, serveşte câmpul steril, prepară seringa cu acul
de puncţie şi le serveşte în mod aseptic, menţine pacientul în poziţia dată, îl supraveghează, aplică tamponul
compresiv pe care îl ţine cu pensa porttampon 5 minute,după care aplică pansament uscat pe care-l
comprimă cu un săculeţ cu nisip de 1-5 kg - în funcţie de arteră.

ÎNGRIJIRI ULTERIOARE

❖pacientul este aşezat într-o poziţie comodă în pat,

❖repaus de 1-6 ore,

❖supraveghere locală.

Pr. P şi R - sângele recoltat se fereşte de contactul cu aerul, recipientele vor fi etichetate şi trimise la
laborator; reorganizarea locului de muncă.

ACCIDENTE. INCIDENTE

• în timpul puncţiei:

➢puncţionarea altor formaţiuni,

➢hemoragie,
➢injectare periarterială, etc.

• după puncţie:

➢hemoragii, hematoame cu compresiunea ţesuturilor,

➢obstrucţie vasculară din cauza spasmelor şi trombozelor,

➢abcese, fistule arterio-venoase,

PUNCŢIA RAHIDIANĂ
SCOP

Diagnostic (explorator)

❖măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian,

❖recoltarea lichidului în vederea examenului macroscopic şi de laborator,

❖injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei (aer sau substanţe pe bază de
iod),

Terapeutic

❖decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană,

❖introducerea medicamentelor

citostatice, antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian,

❖scop anestezic: introducerea substanţelor anestezice-rahianestezia,

INDICAŢII

➢boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningita, encefalita)

➢hemoragie subarahonidiană,

➢tumori cerebrale maligne,

➢intervenţii chirurgicale - cu scop anestezic,

CONTRAINDICAŢII

➢infecţii ale tegumentelor sau ale spaţiului peridural în vecinătatea locului puncţiei,

➢tratament cu anticoagulant, coagulopatii,

➢hipertensiune intracraniană (când la FO se constată edem papilar – edem la nivelul papilei optice),

➢refuzul bolnavului,

LOCURI DE ELECŢIE
➢puncţia lombară - T12 - L1 sau L4 - L5, L3- L4,

➢puncţia dorsală - T6 - T7,

➢puncţia suboccipitală - între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului, pe linia mediană,

MATERIALE NECESARE

Nesterile

❖de protecţie a mesei sau a patului,

❖pentru dezinfecţia pielii tip IItinctură de iod,

❖alte materiale: lame de ras, materiale pentru toaletă,eprubete, lampa de spirt, tăviţa renală, manometru
Claude,

Sterile

❖ace lungi cu diametrul 1- 1,5 mm cu mandrin, seringi, ace şi seringă pentru anestezie,

❖câmpuri chirurgicale, comprese şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense hemostatice anatomice,

medicamente - anestezice locale; pentru rahianestezie, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate
cortizonice, xilină 1%,

PREGĂTIRE P

Psihică → informare, I se explică cum să colaboreze

Fizică→pacientul a jeun, testare anestezic ± SDC

➢poziţia - în funcţie de locul puncţiei şi starea pacientului,

− decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, bărbia atinge
pieptul (poziţie “spate de pisică” sau asemănătoare cu cea a embrionului),
− şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse, capul în hiperflexie,
− pacientul este menţinut în aceste poziţii de asistenta medicală,

TEHNICA

➢se face de către medic, ajutat de una două asistente medicale,

➢se desfăşoară în salon, în sala de tratamente sau în sala de operaţie (puncţia anestezică), aşează câmpul
steril sub locul puncţiei,

AM1 serveşte medicul cu instrumentele şi materialele necesare, iar la sfârşit aplică pansament la locul
puncţiei

AM2 menţine P în poziţia corespunzătoare şi îl supraveghează; aşează P în DD fără pernă după puncţie

ÎNGRIJIRI ULTERIOARE

❖în decubit dorsal, fără pernă, 24 ore(!!! fcţ. de scop),

❖după 6 ore se poate alimenta şi hidrata la pat,

❖se supraveghează semnele vitale: puls, tensiune arterială, respiraţie,

❖se informează medicul în caz de: vărsături, greţuri, cefalee,ameţeli Pr, R

❖examen microscopic: culoare, aspect, presiunea lichidului (normal lichidul este limpede, clar ca apa de
stâncă, se scurge picătura cu picătură); în stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic,
purulent, xantocrom – culoare galbenă, iar viteza sa de scurgere poate creşte,

❖pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis la laborator; reorganizarea
conform regulilor generale

INCIDENTE. ACCIDENTE

➢sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii), datorat hipotensiunii lichidiene provocate
de puncţie - se vor folosi ace cu diametru redus; P va sta în decubit dorsal câteva ore,

➢complicaţii neurologice minore, meningite şi empiem(colecţie purulentă) epidural sau subdural,

➢hemoragii,

➢hernierea encefalului,

➢puncţie irealizabilă (canal rahidian situat profund la obezi, osificarea ligamentelor la vârstnici,

➢puncţie albă,

➢senzaţie de durere pongitivă în membrele inferioare,

➢contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale, când s-a executat puncţia
sub occipital,

➢lipotimie, şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele
de reanimare)

➢mandrinul, după scoaterea din interiorul acului, se menţine steril pentru a putea fi refolosit dacă se
întrerupe scurgerea lichidului în timpul recoltării (când lichidul este purulent, vâscos sau cu sfacele de
fibrină),

➢în cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid, după puncţie, - poziţia Trendelenburg,

➢puncţia suboccipitală se poate executa şi pacienţilor ambulatori, deoarece nu necesită post puncţional
poziţia decubit dorsal 24 ore,

➢dacă după câteva picături de sânge la începutul puncţiei apare lichidul clar, se schimbă eprubeta; la
laborator se trimite lichidul limpede

DE EVITAT

❖evacuarea unei cantităţi mari de lichid cefalorahidian,

❖modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate determina
ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoase,

❖suprainfectarea produsului în timpul pregătirii pentru trimiterea la laborator,

3. Administrarea medicamentelor: pe mucoasa nazală, CAE, buco-faringiană,

intramusculară, intravenoasă, intradermică.

Pe mucoasa nazala:

Def : Consta in picurarea unor solutii medicamentoase pe mucoasa nazala.

Scop: Terapeutic
Indicat: Rinite,sinuzite,rinofaringite

Contraindicat: Rinita uscata atrofica,glaucom cu unghi ingust

Ex de medicament: Bixtonim,Rinofug,Picnaz,Fedrocaina,Nafazol

Materiale necesare: Solutie,pipeta,tampoane,tavita renala.

Pregatire pacient: Psihica – Explicarea necesitatii administrarii medicamentului.

Fizica – Se invita pacientul sa-si sufle nasul si apoi se aseaza in decubit dorsal fara perna sau in pozitie
sezand cu capul aplecat spre spate.

Tehnica; Asistentul medical se va spala pe maini,apoi isi va pune manusile de protectie. Pregateste
materialele necesare.

- Administrarea medicamentului cu ajutorul pipetei: Se sterg orificiile nazale cu un tampon steril.

Se introduce cu varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara a-i atinge peretii. Se lasa sa cada
numarul de picaturi prescrise si se repeta pt nara opusa.

- Administrarea medicamentului prin folosirea unui spray nazal: Capul pacientului in pozitie
verticala. Orficiul sprayului se introduce in nara.

Administrarea medicamentelor pe cale Buco-faringian

Def: Aplicarea medicamentelor cu ajutorul unor tampoane sterile.

Scop: Terapeutic

Indicat: Infectii

Ex de medicament: Albastru de metilen,solutie contra aftelor bucale.

Materiale necesare: Spatula linguala,tampoane sterile,solutie,porttampon,tavita renala.

Pregatire pacient: Psihic – Explicarea necesitatii adm. Medicamentului.

Fizic – Se aseaza in pozitie sezanda cu capul aplecat spre spate. Se efectueaza la 2 h dupa masa.

Tehnica: Asistentul medical se va spala pe maini,apoi isi va pune manusile de protectie. Pregateste
materialele necesare.

- Se inspecteaza cavitatea bucala cu ajutorul spatulei linguale.

- Se imbiba tamponul in solutie prin turnare,se descopera portiunea de mucoasa afectata cu ajutorul
spatulei si se atinge sau se pensuleaza regiunea afectata.

Administrarea medicamentelor pe cale intramusculara

Def: Constă în introducerea medicamentului într-un muşchi.

Scop: Terapeutic

Indicat: antibiotice, sedative, antiemetice, fier, vitamine (B, D, E) .

Contraindicat: substanţe hipertone.

Locuri de electie ( unde se face injectia ) : Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter; se
reperează: Punctul Smîrnov: la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia lui. Punctul
Barthelemy: zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter;

- faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie,

- faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare: materiale pentru administrare parenterală + ace intramusculare lungi de: 40, 50, 60, 70
mm, cu diametru 7/10, 8/10, 9/10, 10/10, bizou lung.

Pregatire pacient: Psihic – explicarea necesităţii tehnicii

Fizic - aşezarea în decubit ventral, decubit lateral (mai rar), şezând

Tehnica: Asistentul medical isi va spala si dezinfecta mainile si pregateste materialele necesare pt
efectuarea administrarii medicamentului.

- Se invită pacientul să-şi relaxeze musculatura;

- prin palpare se determină grosimea muşchiului pentru a putea aprecia adâncimea introducerii acului
± existenţa nodulilor;

- se dezinfectează locul de elecţie cu un tampon cu alcool;

- se înţeapă perpendicular pielea introducând acul 4 – 7 cm;

- se aspiră;

- se injectează lent lichidul;

- după injectare se retrage acul brusc;

- se masează locul cu un tampon cu alcool.

Administrarea medicamentelor pe cale intravenoasa

Def: Constă în introducerea medicamentului direct în circulaţia sanguină prin puncţionarea unei vene.

Scop: diagnostic: administrare de substanţe de contrast pentru examene radiologice;

terapeutic: administrare de soluţii

Indicat: soluţii izotone, hipertone

Contraindicat: solutii uleioase

Locuri de electie: - venele epicraniene;

- venele jugulare (internă, externă);

 - venele subclaviculare, venele supraclaviculare;

- vena cefalică, vena bazilică, vena mediană;

- venele antebratului

- venele de pe faţa dorsală a mâinii;

- venele femurale;

- venele safene (mare şi mică);

- venele maleolare interne

Materiale necesare: Seringii,ace,solutia medicamentoasa,tampoane ,alcool,tavita renala,aleza,manusi

chirurgicale, branule.

Pregatire pacient: Psihic – explicarea necesităţii tehnicii

Fizic - aşezarea în decubit dorsal

Tehnica: Asistentul medical isi va spala si dezinfecta mainile si pregateste materialele necesare pt
efectuarea administrarii medicamentului.

- Dupa alegerea venei si dezinfectarea ei, se desface garoul încet şi se injectează soluţia lent;

- Se verifică periodic prin aspirare poziţia acului în venă;

- Se scoate acul cu seringa rapid, apăsând locul puncţiei cu tamponul cu alcool;

Administrarea medicamentelor pe cale intradermica

Def: Constă în introducerea medicamentului în derm

Scop: Terapeutic : anesteziant,desensibilizare in afectiuni alergice

Diagnostic: explorator - IDR la tuberculină, Casoni;

Profilactic:vaccinare BCG

Indicat: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică

Contraindicat: solutii hipotone.

Locuri de electie: - faţa antero-internă a antebraţului (testări,IDR, 1/3medie);

- faţa externă a braţului şi a coapsei(desensibilizări).

- regiunea deltoidiană a braţului stang (vaccinare BCG)

- regiunea din jurul leziunii (în infiltraţiile anestezice)

Materiale necesare: Seringii,ace,solutia medicamentoasa,tampoane ,alcool,tavita renala,aleza,manusi

chirurgicale, branule.
Pregatire pacient: Psihic – explicarea necesitatii tehnicii

Fizic – poziţie decubit dorsal, cu mâna în extensie/sezând.

Tehnica: Asistentul medical isi va spala si dezinfecta mainile si pregateste materialele necesare pt
efectuarea administrarii medicamentului.

- se întinde şi se imobilizează tegumentul (după dezinfecţie) cu policele şi indexul sau degetul mediu
al mâinii stângi;

- se introduce vârful acului în grosimea tegumentului tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus,
până dispare complet orificiul;

- se injectează lent lichidul din seringă;

- trebuie să apară o papulă (aspect de coajă de portocală);

- se retrage brusc acul fără a tampona locul injecţiei.

4. Administrarea antibioticelor

Def: Substante folosite pt tratamentul antiinfectios,in scopul vindecarii bolii bacteriene.

TIPURI

1.Bacteriostatice - stopează multiplicarea germenilor

2.Bactericide – distrug germenii

ACŢIUNE

1.Spectru îngust

2.Spectru larg

Forme de prezentare:

- Tablete – penicilina V, eritromicina

- Comprimate – Ospen, Augmentin, etc.

- Capsule(în 2 culori/o culoare) – Ampicilina , Doxiciclina

- Pulberi pentru suspensie orală

- Pulberi pentru administrare injectabilă (după dizolvare)

- Fiole injectabile – gentamicina, etc

- Unguente

CĂI DE ADMINISTRARE:
 - Orală

- Parenterală

- Intramuscular – cel mai frecvent ; pulberea se dizolvă în 4-5 ml ser fiziologic/apă distilată

- Intravenos – dizolvare în cel puţin 10 ml ser fiziologic ( ideal în 15-20 ml)

- Tegumentară – unguente

- Respiratorie – aerosoli

Reguli de administrare:

- Anamneză atentă privind antecedentele alergice

- Testare intradermică (diluţii 1/10 sau 1/100)

- Administrare conform prescripţiei: doză, ritm, diluţie, cale de administrare

- Administrare imediat după dizolvare

- Informarea P asupra unor particularităţi (ex: Penicilina V, Eritromicina se administrează după masă)

- La administrarea pe cale orală se recomandă asocierea vitaminei B complex/ iaurtului, pentru

echilibrarea florei intestinale

- !!! Nu se administrează cu lapte

- Terapia îndelungată necesită şi observarea mucoaselor (bucală, vaginală) pentru sesizarea apariţiei
candidozei(se anunţă M).

5. Spălătura oculară

Def: Introducerea unui curent de lichid în sacul conjunctival.

Scop: Terapeutic

Indicat: conjunctivită, prezenţa corpului străin,

Contraindicat: suspiciune de plagă corneeană

Materiale necesare: Aleza/musama,prosop, comprese, tampoane sterile, recipient cu picurător, seringă fără
ac,solutie de spalatura (ser fiziologic,acid boric,apa bicarbonata)

Pregatire pacient:

Psihic – explicarea necesitatii tehnicii

Fizic - se aşează pacientul în poziţie şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus sau în Decubit
Dorsal, cu capul aplecat înapoi

- se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă iar în jurul gâtului se aşează un prosop

- se fixează tăviţa renală lipită de obraz pe partea ochiului ce urmează a fi spălat

Tehnica:
Participa 2 asistente: una supravegheaza si mentiine P in pozitia aleasa, cealalta executa tehnica

Asistenta medicala se spală pe mâini şi se dezinfectează,

- verifică temperatura lichidului de spălătură, introduce lichidul în recipient/ în seringă, îmbracă

mănuşile,

- aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţie antiseptică de spălare,

- deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi împrăştie cu presiune moderată lichidul din
seringă / toarnă din recipient, solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile,

- repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când e cazul).

AU: supravegherea p

Pr,R: materialele si instrumentele folosite se dezinfecteaza si se pregatesc de sterilizare cele refolosibile,

restul se asaza la locul lor.

AI:

→ indeparteaza tavita renala, usuca fata P, tamponeaza lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului,
stergere in sens invers.
→ Indeparteaza compresa de pe ochiul protejat si asaza P intr-o pozitie corecta.

N: in FO aspectul lichidului de spalatura, numele pers. care a efectuat-o.

!!!

→ Spalatura se va efectua intotdeauna dinspre unghiul intern spre unghiul extern al ochiului, stergerea
in sens invers.
→ Ciocul undinei, amboul seringii se tin la 6-7cm de ochiul P
→ Se va evita contactul intre lichidul de spalatura al ochiului bolnav si ochiul sanatos.
 NEURO
EDUCAŢIA SANITARĂ:

MĂSURI DE PROFILAXIE PRIMARĂ

→ Prevenirea cauzelor ce duc la anoxie (hipoxie)

→ Prevenirea traumatismelor forte ( cranio-cerebrale = TCC; vertebro-medulare = TVM sau ale nervilor periferici =
TNP)
→ Prevenirea microtraumatismelor palmei în unele profesii (cizmari,pictori,ciclişti) pentru evitarea parezei N cubital
→ Efectuarea corectă a injecţiilor im/iv sau a vaccinurilor, pentru a evita apariţia unor paralizii a nervului sciatic,
median (iv) sau radial (injectare profundă în 1/3 supero-externă a braţului, la persoanele slabe sau la copii)
→ Evitarea suprasolicitărilor unor organe, a anemiei sau a altor afecţiuni care perturbă SNC şi care pot produce
epilepsie, AVC (combatere sedentarism, obezitate, stres,etc)
→ Combaterea exceselor alimentare, alcoolice şi adoptarea unui regim de viată sănătos
→ Evitarea suprasolicitărilor fizice (mişcări bruşte - >sciatic) şi psihice
→ Educarea gravidelor pentru evitarea consumului de alcool în timpul sarcinii (inclusiv mom. concepţiei-ambii
parteneri) şi a contactului cu persoane purtătoare de agenţi infecţiosi (rubeolă, sifilis – creier făt)
→ Consilierea familiilor (în care unul dintre parteneri este bolnav de miotonie) pentru evitarea procreerii – ca unic
element de eradicare a acestor afecţiuni

MĂSURI DE PROFILAXIE SECUNDARĂ

→ Terapie corespunzătoare a HTA, aterosclerozei (ATS), valvulopatiilor (trombi) – pentru prevenirea AVC
→ Tratarea corectă a - > TCC, malformaţiilor, parazitozelor, infecţiilor, intoxicaţiilor, tulburărilor metabolice –
pentru prevenirea epilepsiei
→ Atenţie deosebită pentru tratarea eficientă a cauzelor tranzitorii: hemoragii, deshidratări.
→ Atenţie deosebită pentru tratarea eficientă a stărilor toxice sau infecţioase - pentru profilaxia sifilisului SN, a
mielitelor, a complicaţiilor meningitei
→ Evitarea hipertermiei prelungite, expunerii îndelungate la frig sau umezeală – pentru prevenirea paraliziilor
nervilor faciali
→ Conştientizarea populaţiei privind respectarea tratamentelor ambulatorii, a regimului igieno-dietetic şi evitarea
cauzelor declanşatoare
→ Supravegherea P cu afecţiuni neurologice pentru evitarea complicaţiilor
Control periodic de specialitate – permite depistarea timpurie a tumorilor cerebrale

ELECTROENCEFALOGRAFIA (EEG)

= metodă de explorare a activităţii bioelectrice a creierului

SCOP – diagnostic (localizarea leziunilor cerebrale, funcţionarea normală sau patologică a creierului)

INDICAŢII – epilepsie, AVC, tumori şi traumatisme cerebrale, encefalita sau infecţii neurologice, hematom
subdural, leziuni vasculare, comă

MN – electroencefalograf, gel de contact, electrozi

INDICAȚII:

→ Epilepsie
→ A.V.C si Coma
→ Tumori și traumatisme cerebrale
→ Encefalită sau alte infecții neurologice
→ Hematom subdural
→ Leziuni vasculare
PREGĂTIREA PACIENTULUI:

Psihică – se înlătură factorii emoţionali, inofensivitate, se exlică P despre necesitatea de a fi odihnit când se
prezintă pentru examinare

Fizică:

→ cu 3 zile înainte se întrerupe medicaţia;

→ părul trebuie să fie curat (fără uleiuri, crème, măşti de păr, fixativ) dacă nu, va fi degresat cu un amestec de
alcool-eter- acetonă ;
→ pozitie de DD pe pat sau într-un fotoliu prevăzut cu rezemătoare pentru cap ;
→ în timpul tehnicii va sta cu ochii închişi, nemişcat, pentru evitarea înregistrarii biocurenţilor din timpul
contracţiilor musculare şi astfel interpretării eronate a EEG;
→ copii mici vor fi adormiţi şi apoi se va efectua înregistrarea
TEHNICA

→ se aplică pasta de contact

→ se repartizează electrozii pe toată suprafaţa craniului şi se fixează cu o bandă de cauciuc
→ se evită orice mişcare în timpul înregistrării
→ se pot înregistra în paralel şi TA, puls, fonocardiograma
→ se mai pot face înregistrări în hiperpnee voluntară (20-25 R/min timp de 3 minute) sau în timpul stimulării
luminoase (stroboscop - > 20-30 stimuli/min) sau după activare medicamentoasă.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPA TEHNICĂ:

→ Se îndepărtează electrozii
→ Se face toaleta locala a pielii
→ Se schimba cearsaful
→ Ajuta pacientul sa se imbrace

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)
 = metoda de investigare care înregistrează biocurenţii produşi de muşchii scheletici în activitate (în timpul
contracţiei voluntare ; în repaus nu se înregistrează nimic)

SCOP - diagnostic

INDICAŢII - SNMP şi miopatii (se evidenţiază compresiunea rădăcinilor nervilor sau atingerea trunchiurilor
nervilor periferici)

Diagnostic diferential între paraliziile de origine centrală şi cele de origine periferică

MN - electromiograf, electrozi (cutanaţi şi de profunzime) , pastă de contact, alcool sanitar, tampoane

PP -

Psihică: informare asupra necesităţii, duratei (cam 45 min), disconfort şi posibil durere la inserarea
electrozilor

Fizică: poziţie corespunzătoare muşchiului interesat

TEHNICA

→ se aplică electrozii pe muşchi, se pune în funcţiune aparatul ( se atenţionează P ca s-ar putea să simtă disconfort
la trecerea curentului prin electrozi); se fac înregistrările
! Electrozii cutanaţi se aplică pentru EMG globală, iar cei de profunzime pentru culegerea curenţilor prin
bioderivaţie

EMG – electrozi de suprafaţă şi de profunzime

ANGIOGRAFIA CEREBRALĂ

= introducerea unei substanţe radioopace în arborele vascular cerebral, în scopul de a examina structura
vaselor

I - anevrisme, tumori, edem cerebral, malformaţii

MN - catetere, SDC iodată, seringi

PP -

Psihică: liniştire, explicarea procedurii şi a duratei (1-2 ore, în funcţie de durata poziţionării cateterului) ;

Fizică: nu mănâncă în dimineaţa examinării ; administrarea unui sedativ şi testare la iod şi anestezic ;
evaluarea funcţiilor vitale ; informarea P asupra senzaţiei de căldură ce poate apărea la injectarea SDC

TEHNICA – executată de medic

→ introducerea cateterului şi apoi a SDC (artere vertebrale, carotidă)

→ executarea filmelor în timpul injectării
→ se mai poate face prin introducerea cateterului în venele plicii cotului sau femurală, conducându-l către vena
lombară ascendentă sau iliacă internă (pt flebografia epidurală lombară) şi putând diagnostica hernia discală
lombară
IU - supravegherea P (locul puncţiei,durere, semne vitale, temperatura, fenomene vegetative – ameţeli,
vărsături

MIELOGRAFIA:
 = reprezintă injectarea unei substanţe de contrast radiologice în interiorul spaţiului dural pentru a vizualiza
conţinutul nervos al canalului medular; actual examenul RMN a înlocuit în mare parte mielografia.

I - traumatisme, arahnoidite, tumori, hernii de disc, mielopatia cervicartrozică

PP -

Psihică: necesitate ;

Fizică: pregătire pt puncţie + testare la substanţa iodată

TEHNICA

→ se face puncţia lombară, se extrag 2-3 ml LCR apoi se introduce SDC (sau aer)
→ se execută filmele radiologice (sau CT)
Mielografia gazoasă este mai avantajoasă deoarece vizualizează o suprafaţă mai mare din coloană iar aerul
se absoarbe mai repede, putând fi repetată după necesitate

IU – ca după puncţia lombară (SDC liposolubilă – 24 ore repaus ; SDC hidrosolubilă - 8 ore repaus)

Administrarea Miostnului în criza miastenică

Miastenia gravis:

Miastenia Gravis este o boală autoimună dobândită a transmisiei neuromusculare.

Prevalenţa este de 5/100,000 din populaţia generală.

Raportul pe sexe F/M este 2.

Vârsta de debut poate fi oricare dar exista două vârfuri ale incidentei între 20-30 ani şi 50-60 de ani.

La pacienţii care nu pot utiliza tratament oral, doza recomandată este de 0,5-2,5 mg neostigmină (1-5 fiole
Miostin 0,5 mg/ml), administrată injectabil intramuscular sau subcutanat, în 4-6 prize.

La copii: doza recomandată este de 0,04 mg neostigmină/kg, administrată injectabil subcutanat sau
intramuscular.

Test la neostigmină:

Adulţi: doza recomandată este de 0,5 – 1 mg neostigmină (1-2 fiole Miostin 0,5 mg/ml), administrată
injectabil intramuscular sau intravenos, asociată, eventual, cu injectarea a 0,25 mg sulfat de atropină (pentru
evitarea unei posibile crize colinergice).

Copii: doza recomandată este de 0,05 mg neostigmină/kg, administrată injectabil intramuscular sau
intravenos, asociată, eventual, cu injectarea de sulfat de atropină (pentru a evita apariţia unei posibile crize
colinergice).

Neostigmina se administrează intravenos lent, la pacientul bine ventilat, eventual în perioada de

hiperventilaţie când concentraţia dioxidului de carbon este scăzută. Concomitent sau cu câteva minute
înainte, se administrează injectabil intravenos (în injecție separată) 0,6-1,2 mg atropină pentru a preveni
criza colinergică.

Contraindicații:

→ hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi

→ astm bronşic;
→ boala Parkinson;
→ obstrucţia mecanică intestinală sau la nivelul tractului urinar;
→ peritonită.

Administrarea Manitolului la pacienții cu edem cerebral

Manitol este un diuretic osmotic. Acesta acţionează prin creşterea cantităţii de lichid eliminat prin rinichi şi
ajutând organismul să scadă presiunea în creier şi în ochi.

Este administrat

→ pentru tratamentul sau prevenirea eliminării scăzute de urină asociată insuficienţei renale
→ pentru a scădea presiunea crescută din creier (edem cerebral) şi din ochi.
→ pentru a reduce presiunea crescută din ochi (presiunea intraoculară), exemplu în glaucoma
→ pentru a creşte eliminarea de substanţe toxice din organism când sunt luate ca supradoză (exemplu acid
→ acetilsalicilic şi barbiturice în caz de supradoză).
Dozaj:

Dozele recomandate depind de vârstă, greutate, starea clinică şi parametrii biologici ai pacientului, precum
şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.

Diureză osmotică: 100 g manitol (500 ml Manitol 20%) perfuzate în 4-8 ore.

Insuficienţă renală: se administrează o doză test de 200 mg manitol/kg perfuzată în 3 – 5 minute pentru a se
obţine o diureză de 40 ml/oră.

Edem cerebral şi hipertensiune intraoculară: 1,5 – 2 g manitol/kg perfuzate în 30 – 60 minute. Pentru copii
este recomandată o doză cuprinsă între 0,25-2 g manitol/kg.

Persoanele care primesc Mannitol trebuie supuse cu regularitate unor testări ale sângelui pentru
monitorizarea funcţiilor rinichilor.

În perioada de tratament cu acest medicament, trebuie să se efectueze teste regulate de sânge pentru
monitorizarea concentraţiilor de potasiu şi sodiu.

Administrarea de Mannitol trebuie întreruptă dacă apar următoarele manifestări ca urmare a tratamentului:
agravarea afectării renale, agravarea insuficienţei cardiace şi a congestiei pulmonare.

Linia de perfuzie trebuie să includă filtru.

Toate amestecurile trebuie făcute în condiţii de asepsie, imediat înainte de începerea perfuziei.

Contraindicații:

→ insuficiență cardiacă severă

→ infarct miocardic,
→ insuficienţă respiratorie,
→ deshidratare,
→ insuficienţă renală severă,
→ anemie,
→ anurie,
→ sângerări intracraniene (cu excepţia celor din craniotomie),
→ edeme metabolice cu fragilitate capilară
→ pacienţii cu insuficienţă renală acută, dacă o doză test nu a produs un răspuns diuretic.