Tematicä Proba Scrisa Detaliata

TEMATICA PENTRU PROBA SCRISĂ
1.Procesul de îngrijire cu toate etapele:

Culegerea datelor:
- ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind
pacientul
- ele ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra
suferinţei, asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de
satisfacere a nevoilor fundamentale
Analiza şi interpretarea datelor:
- ne permit să punem în lumină problemele specifice de dependenţă
şi sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea
diagnosticului de îngrijire
Planificarea îngrijirilor:
- ne permite determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie
urmate, mai precis determinarea obiectivelor de atins (rezultatul
aşteptat)
- ne permite stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea
obiectivelor (pentru atingerea rezultatelor)
Realizarea intervenţiilor:
- se utilizează planul de intervenţii elaborat (precizarea
corectă a intervenţiilor
Evaluarea:
- constă în analiza rezultatului obţinut şi dacă au apărut noi
date în evoluţia stării pacientului şi, eventual, dacă este
necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor
2.Îngrijiri acordate de asistenţii medicali:

 Primare
- menţinerea şi promovarea sănătăţii, precum şi prevenirea
îmbolnăvirilor:
- educaţie sanitară (din toate punctele de vedere)
- prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli)
 Secundare
- intervenţii curative - pentru tratamentul bolilor şi prevenirea
agravării sau complicaţiilor
 Terţiale
- urmăreşte recuperarea pacienţilor
3.Sterilizarea:
 Metode în funcţie de:
o Materiale
Sonde:
Se golesc şi se clătesc sub jet de apă. Se spală cu apă şi săpun
la exterior, iar în interior se introduce jet de apă cu seringa.
Se submerjează în soluţie de cloramină 1% timp de 1 oră după care
se clătesc. Se usucă cu comprese la exterior şi aer suflat la
interior. Se introduc în cutii metalice etajate şi se
sterilizează în autoclav cu capacul deschis. Sondele care nu se
1
folosesc vor fi pregătite ca şi pentru sterilizare, se pudrează
la exterior cu talc şi se învelesc în tifon, după care se
introduc în cutii de carton, respectând forma lor.
Material moale:
Se pregăteşte în funcţie de utilizare. Nu vor fi aşezate presat,
ca să pătrundă vaporii şi vor fi introduse cu orificiile deschise
în autoclav.
Mănuşi:
Se spală imediat după întrebuinţare cu apă şi săpun şi se clătesc
din abundenţă cu apă. Se usucă pe ambele feţe cu prosoape
speciale. Se verifică integritatea lor după care vor fi pudrate
cu talc pe ambele părţi cu un tampon de vată, eliminând excesul
de talc. Se introduc în casolete. Mănuşile suspecte d.p.d.v. a
contaminării vor fi introduse într-o soluţie dezinfectantă
(cloramină) timp de 1 oră.
Sticlărie de laborator:
Se golesc de conţinut, se clătesc, se fierb 30 minute în apă cu
detergenţi după care se clătesc cu apă, se usucă la etuvă, iar
dacă este cazul se astupă cu dopuri de vată, se învelesc în
hârtie şi se introduc la pupinel.
o Instrumente
Instrumentar:
Instrumentele tăioase sau care ne pot înţepa se spală separat de
celelalte. Se demontează şi se montează sub jetul de apă. După ce
au fost scoase din soluţia dezinfectantă se spală cu apă şi
detergenţi cu ajutorul unor perii speciale. Dacă au fost cu urme
de sânge se introduc în soluţie de amoniac 1% timp de 10-15
minute, după care se clătesc bine, se şterg cu prosoape speciale,
se verifică funcţionalitatea după care vor fi sortate în funcţie
de destinaţia şi întrebuinţarea truselor. Lamele bisturielor vor
fi învelite în vată sau tifon. Instrumentele vor fi aşezate în
cutii metalice sau în fierbător împreună cu fiola martor şi se
sterilizează la pupinel sau la autoclav.
4.Recoltări:
 Principiile generale
Asistenta medicală trebuie să respecte următoarele reguli:
- orarul recoltărilor
- pregătirea psihică a pacientului
- pregătirea fizică a pacientului
- pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism
- completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză, care
va cuprinde:
- numele şi prenumele pacientului
- numărul salonului şi al patului
- natura produsului
- analiza cerută
- data recoltării
- etichetarea produsului prin scriere directă pe recipient sau pe
etichete bine fixate de acestea
2
- expedierea şi transportul produselor recoltate se va face
astfel încât acestea să ajungă la laborator în starea în care au
fost prelevate din organism
- să se trimită imediat, pentru a se evita alterarea produselor
 Recoltarea produselor:
o Sânge
Recoltarea sângelui pentru examene hematologice:
- se recoltează sânge capilar sau venos
- pentru recoltarea VSH 0,4 ml citrat de sodiu (singura recoltare
care se face fără garou)
- pentru hematocrit se recoltează 2 ml sânge pe cristale EDTA
- pentru rezistenţa globulară se recoltează 5-6 ml sânge şi se
trece imediat printr-un balon Erlenmeyer de 100 ml în care s-au
pus 5-10 perle de sticlă. Se agită uşor balonul timp de 5-10
minute
- picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă a
plasmodiilor de malarie
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:
- se recoltează simplu 5-10 ml sânge simplu
- se recoltează prin puncţie venoasă, dimineaţa, pacientul fiind
„à jeune”
- pentru sideremie se recoltează direct în eprubetă, cu un ac de
platină
- pentru rezerva alcalină 5-10 ml sânge în sticluţe heparinate
- pentru fibrinogen se recoltează 4,5 ml sânge pe 0,5 ml citrat
de sodiu (Na)3,8%
- pentru timpi de protrombină se recoltează 4,5 ml sânge pe 0,5
ml oxalat de potasiu
- pentru glicemie se recoltează 2 ml sânge pe florură de Na 4 mg
Recoltarea sângelui pentru examene bacteriologice:
- relevă prezenţa sau absenţa bacteriilor în sânge (stafilococ,
meningococ, bacil Koch...)
- se recoltează 20 ml sânge
- se flambează dopul şi gura balonului
- flambarea se face fără a se încălzi mediul de cultură
- se însămânţează 2 ml în eprubeta cu geloză şi 10 ml în bulionul
citrat
- însămânţarea se face imediat pentru a evita coagularea sângelui
- se flambează din nou gura balonului, dopul şi se închide
eprubeta
Recoltarea sângelui pentru examene serologice:
- relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului
- se utilizează pentru diagnosticarea bolilor infecţioase (tifos
exantematic, febră tifoidă, sifilis)
- recoltarea se face prin puncţie venoasă, direct în eprubetă
(fără seringă), într-o cantitate de 5-10 ml
- după coagulare, se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei
şi după 30 minute, se decantează serul într-o eprubetă direct sau
prin aspirare cu o pipetă Pasteur sterilă
o Urină
3
- se face toaleta organelor genitale externe
Recoltarea urinei pentru examen sumar:
- din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml
Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii:
- se recoltează urina de dimineaţă
- prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină
la toaletă sau bazinet, apoi fără să se întrerupă jetul urinar,
se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă
- se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare
- se astupă repede cu dopul
Recoltarea urinei prin sondaj vezical:
- se folosesc sonde cu o singură cale unidirecţională
- se face toaleta organelor genitale externe
- în caz de sondă vezicală permanentă, nu se recoltează urina din
punga colectoare, ci numai prin puncţie în porţiunea proximală a
sondei după o dezinfectare atentă a suprafeţei acesteia
Recoltarea urinei prin puncţie vezicală:
- se execută puncţia vezicii urinare
- se execută pe linia mediană abdominală la 2 cm deasupra
simfizei pubiene
- se aşează pacienta în decubit dorsal, sub bazin se introduce o
pernă tare, se dezbracă regiunea abdominală
- se rade părul
- nu urinează câteva ore înaintea puncţiei
- medicul execută puncţia
- asistenta recoltează urina în eprubete sterile
- asistenta dezinfectează locul puncţiei şi o comprimă
- pacienta rămâne în pat şi se supraveghează semnele vitale
o Scaun
- Recoltarea din scaun spontan sau provocat:
- în preziua examenului seara se administrează un purgativ salin
(sulfat de magneziu 20-30 g)
- se efectuează toaleta regiunii perianale
- se aşează bazinetul sub pacient
- se recoltează cu lingura recipientului câteva fragmente din
diferite părţi ale scaunului (mucus, puroi)
- se introduce lingura în recipient
Recoltarea directă din rect:
- se aşează pacientul în decubit lateral stâng cu membrul
inferior drept întins, iar cel stâng în flexie
- se îndepărtează fesele şi se introduce tamponul steril, prin
mişcări de rotaţie prin anus în rect
- se şterge mucoasa rectală
- se îndepărtează tamponul şi se introduce în eprubeta sterilă,
după flambarea gâtului ei
Recoltarea la copii:
- se face cu sonda Nélaton
- se ataşează la capătul liber al sondei o seringă
- se introduce sonda prin anus pe o distanţă de 10-15 cm
- se aspiră cu seringa
4
- se îndepărtează sonda şi se goleşte conţinutul prin insuflare
într-o eprubetă sterilă
Recoltarea pentru ouă de paraziţi:
- se poate face şi prin raclare cu o spatulă de os sau cu o
baghetă de lemn plată şi bine lustruită, înmuiată în glicerină cu
apă în părţi egale
- metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului
anal în special pentru oxiuri, care se depun în această regiune
- raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme
- după raclare, bagheta va fi introdusă într-o eprubetă curată şi
se trimite imediat la laborator
o Exudat faringian
- se anunţă pacientul să nu mănânce şi să nu bea apă
- se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau
sulfamidelor
- se aşează pacientul pe scaun
- asistenta invită pacientul să deschidă gura şi inspectează
fundul de gât(regiunile de unde urmează să se colecteze)
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril
- apasă limba cu spatula linguală
- cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi
amigdale şi dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este
cazul)
- flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în
eprubeta care se închide cu dopul flambat
- la cererea medicului se poate face şi frotiu
5.Puncţii:
 Puncţia venoasă
- pacientul va fi aşezat într-o poziţie confortabilă (decubit
dorsal)
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie
maximă
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului
puncţiei
- se recomandă pacientului să strângă pumnul (venele devin
turgescente)
- se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul
puncţiei
- se pătrunde cu acul traversând în ordine, tegumentul, apoi
peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când
acul înaintează în gol
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
- se controlează dacă acul este în venă, prin aspiraţie
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin
desfacerea garoului şi a pumnului
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
5
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie
verticală
 Puncţia abdominală (paracenteza)
- constă în traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui
trocar
- se face în scop explorator şi terapeutic
- este contraindicat în caz de chisturi ovariene, hidronefroză,
sarcină
- se efectuează pe linia ombilico-pubiană, la mijlocul ei
- se invită pacienta să urineze
- se dezbracă regiunea abdominală
- se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal în pat peste
cearşaful împăturit în lung, cu flancul stâng la marginea patului
şi trunchiul uşor ridicat
- se măsoară circumferinţa abdominală
- se face de către medic, ajutat de 1-2 asistente
- asistenta dezinfectează locul puncţiei
- serveşte bisturiul sau direct trocarul
- supraveghează permanent starea bolnavului
- recoltează în eprubete lichidul de ascită
- după executarea puncţiei dezinfectează locul
- face o cută a pielii
- aplică pansament compresiv
- strânge cearşaful în jurul abdomenului, şi fixează cu ace de
siguranţă
- după efectuarea tehnicii pacientul se aşează comod în pat,
astfel ca locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita
presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în
continuare
- după 6 ore se îndepărtează cearşaful
- se măsoară circumferinţa abdominală
- se monitorizează funcţiile vitale
- se schimbă pansamentul
- agrafele se scot după 48-72 ore
la prima paracenteză se evacuează o cantitate de maximum 4-5 l
- la următoarele paracenteze se pot evacua 10 l de lichid ascitic
 Puncţia rahidiană
- reprezintă pătrunderea cu ac în spaţiul subrahnoidian, printre
vertebre
- pacientul este „à jeun”
- poziţia este dată de locul puncţiei şi starea pacientului:
 decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului,
coapsele fiind flectate pe abdomen, bărbia atinge pieptul
(spate de pisică sau poziţia embrionului)
 şezând pe masa de operaţie sau tratament cu mâinile pe
coapse, capul în hiperflexie
- se face de către medic ajutat de 1-2 asistente
- se pregăteşte locul puncţiei şi se dezinfectează
- asistenta serveşte seringa cu anestezic pentru anestezia locală
- serveşte câmpul steril
6
- dezinfectează locul puncţiei
- serveşte acul de puncţie cu mandrin
- menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului
- serveşte manometrul Claude (măsurarea tensiunii LCR)
- serveşte seringa cu soluţiile medicamentoase pregătite
- după terminarea puncţiei dezinfectează locul puncţiei
- aplică pansament uscat şi o fixează
- se aşează pacientul în pat în poziţie decubit dorsal, fără
pernă timp de 24 ore
- după 6 ore se poate alimenta şi hidrata
- se supraveghează semnele vitale
- se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări
(greţuri, vărsături sau cefalee)
- se evită evacuarea unei cantităţi mari de LCR şi modificarea
poziţiei pacientului în timpul puncţiei
6.Administrarea medicamentelor:
 Principii generale de administrare
- se respectă medicamentul prescris de medic
- se identifică medicamentul prescris (etichetă, culoare, miros)
- se verifică calitatea medicamentelor( integritatea, termenul de
valabilitate)
- se respectă căile de administrare prescrise de medic
- se respectă orarul şi ritmul de administrare
- se respectă doza de medicament
- se respectă somnul fiziologic al bolnavului (se trezeşte
pacientul numai în cazul administrării medicamentelor la ore
fixe)
- se evită incompatibilităţiile medicamentoase
- serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru
administrarea orală
- se respectă următoarea succesiune:
- solide
- lichide
- injecţii
- ovule vaginale
- supozitoare
- se informează pacientul asupra efectului urmărit şi efectele
secundare
- se anunţă imediat medicul privind greşelile produse în
administrarea produselor
- se administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din
fiole, flacoane
- se respectă măsurile de asepsie şi igienă pentru a preveni
infecţiile intraspitaliceşti
 Căile de administrare
- administrarea medicamentelor pe cale orală
- administrarea medicamentelor pe cale rectală
- administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
- administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor
- administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor
7
- administrarea medicamentelor pe cale parenterală
 Tehnici de efectuare
Administrarea medicamentelor pe cale orală:
Medicamente lichide:
- siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii
- se măsoară doza unică cu paharul, ceaşca de cafea
- înaintea administrării se verifică medicamentul
- se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare
Medicamente solide:
- tablete, drajeuri
- înaintea administrării se verifică medicamentul
- se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare
- nitroglicerina se pune sub limbă (se resoarbe la nivelul
mucoasei
Administrarea medicamentelor pe cale rectală:
Supozitoare:
- forme solide conice sau ovale
- introducerea tubului de gaze în vederea pregătirii
administrării supozitoarelor cu efect general
- poziţia decubit lateral cu membrele inferioare flectate
- se unge cu vaselină sau ulei de vaselină supozitorul
- se poate menţine şi într-o atmosferă caldă
- se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă pentru a se
evidenţia orificiul anal
- cu mâna dreaptă se introduce supozitorul cu partea ascuţită
înainte
- nu merge la toaletă 15 minute
- supozitoarele se topesc la temperatura corpului
Clisme medicamentoase:
- se efectuează clismă evacuatoare dacă pacientul nu a avut scaun
- soluţia trebuie să fie la temperatura corpului
- microclismele se fac prin sondă cu seringa
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie:
- se administrează gaze sau substanţe gazeificate, lichide fin
pulverizate sau sub formă de vapori
Inhalaţia:
- reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile
respiratorii, antrenate de vapori de apă
- se face cu apă de mare sau ape minerale
- se efectuează în staţiuni
- se aşează pacientul în poziţia şezând
- se suflă nasul înainte de administrare
- se închid ferestrele
- inhalatorul trebuie să fie bine sterilizat
- se introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o
linguriţă inhalant la 1-2 l apă
- se aşează pacientul în faţa pâlniei inhalatorului şi îl acoperă
cu cortul sau pelerina
- nu se inhalează primi vapori, deoarece aceştia pot antrena
picături de apă fierbinte
- se menţine distanţa de 30-80 cm faşă de pâlnie
8
- invită pacientul să inspire pe gură şi să expire pe nas
- supraveghează pacientul
- durata unei şedinţe este de 5-20 minute
- după terminare se şterge faţa pacientului cu un prosop moale
- este ferit de curenţii reci de aer
- rămâne în încăpere 15-30 minute
Oxigenoterapia
Inhalarea de aerosoli:
- se face cu piese individuale
Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor:
- se aplică medicamente care au efect local (lichide – prin
badijonare sau comprese medicamentoase, pudre, unguente, paste,
mixturi, săpunuri medicinale, creioane caustice, băi medicinale)
- unguentele şi pastele se aplică cu ajutorul spatulelor, pe
suprafaţa tegumentelor, într-un strat subţire
- pacientul se aşează într-o poziţie care să-i permită aplicarea
medicamentelor
Badijonarea:
- constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul
unui tampon montat pe porttampon
Compresa medicamentoasă:
- constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat
textil mai gros, care apoi se aplică pe tegumentul bolnav
- are acţiune sicativă, dezinfectantă, antipruriginoasă,
antiinflamatoare
- compresele vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii
Pudrajul:
- reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe
piele cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat
- acţiunea pudrelor poate fi de combatere a pruritului, de
absorbţie a grăsimilor, de uscare şi răcorire a pielii
Transcutanat:
- se face prin fricţiune 15-20 minute
- medicamentele pătrund în tegumente
Ionizare:
- se face cu o compresă cu soluţie ionizantă şi se pun electrozi
Mixturile:
- mixturile se agită înainte de utilizare
- se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu
mâna îmbrăcată în mănuşă, în funcţie de suprafaţa pielii
- după aplicare pielea se lasă să se usuce
Săpunurile medicinale:
- sunt utilizate atât pentru spălarea pielii, cât şi pentru
obţinerea unui efect medicamentos
- săpunul este întins pe piele, lăsat să se usuce şi îndepărtat
după câteva ore sau 1-2 zile
Creioanele caustice:
- sunt introduse în tuburi protectoare
- au acţiune de distrugere a ţesutului granular sau de favorizare
a epitelizăzii unor suprafeţe ulcerate (cauterizare de negi)
Băile medicinale:
9
- se utilizează pentru efectul calmant, dezinfectant,
decongestiv, antipruriginos
- se pot face băi parţiale sau complete
- se folosesc substanţe medicamentoase sau dezinfectante, infuzii
de plante pregătite la temperatura corpului
Administrarea medicamentelor pe suprafaţa mucoaselor:
- se pot administra medicamente pe mucoasa nazală, conjunctivală,
bucală, în conductul auditiv extern, pe mucoasa vaginală
Instilaţia:
- reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase
pe o mucoasă, sau un organ cavitar (nas, ureche, ochi, vezica
urinară)
- soluţiile folosite sunt numai izotone!
- soluţiile se instilează cu ajutorul pipetei, sticlei picurător
sau cu seringa (instilaţia în vezica urinară)
- pacientul se aşează în:
- decubit dorsal, sau poziţie şezând cu capul în
hiperextensie, pentru instilaţia nazală şi oculară)
- decubit lateral (pe partea sănătoasă), pentru instilaţia în
conductul auditiv extern
- se evacuează secreţiile din cavitate
- se aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă
- se pune în evidenţă cavitatea:
conjunctivală - prin tracţiunea în jos a pleoapei inferioare,
cu policele mâinii stângi
nazală - se ridică uşor vârful nasului cu policele mâinii
stângi
conductul auditiv extern - tracţionând pavilionul urechii în
sus şi înapoi cu mâna stângă
- se instilează numărul de picături recomandate de medic
- se şterge cu o compresă sterilă excesul de soluţie
- după instilaţia auriculară se introduce un tampon absorbant în
conductul auditiv extern
- după instilaţia nazală, pacientul rămâne nemişcat 30-40 de
secunde, ca soluţia să ajungă în faringe
Administrarea unguentelor:
- se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival, pe
marginea pleoapelor, în vestibulul nazal, conductul auditiv
extern
- în sacul conjunctival, unguentul se pune cu bagheta de sticlă
acoperită cu tampon
- cantitatea de unguent aplicat nu trebuie să depăşească mărimea
unui bob de grâu
- după aplicarea unguentului în sacul conjunctival, pacientul
este invitat să închidă şi să deschidă ochiul pentru a antrena
medicamentul pe toată suprafaţa globului ocular
- în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului
montat pe sonda butonată
- după aplicarea unguentului în vestibulul nazal, se închide
narina, se apleacă capul pacientului uşor înainte şi i se
solicită să aspire medicamentul treptat
10
Administrarea pulberilor:
- se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane
de vată montate pe o baghetă de sticlă
- pacientul se aşează în decubit dorsal, sau poziţie şezând cu
capul în hiperextensie
- după aplicare pacientul închide ochiul pentru a antrena pudra
pe toată suprafaţa globului ocular
Badijonarea mucoasei bucale:
- reprezintă întinderea unei soluţii medicamentoase pe suprafaţa
mucoasei bucale, total sau parţial, cu ajutorul unui tampon pe
porttampon
- pacientul se aşează în poziţie şezând cu capul în hiperextensie
- se examinează cavitatea bucală, invitând pacientul să deschidă
gura şi folosind spatula individuală
- se examinează amănunţit toată cavitatea bucală
- se îmbibă tamponul fixat pe pensa hemostatică în soluţie
medicamentoasă
- se badijonează suprafaţa care prezintă leziuni sau întreaga
mucoasă bucală decât este cazul
- tamponul folosit nu se introduce în soluţia medicamentoasă
- nu se foloseşte aceeaşi tampon pentru badijonarea mai multor
zone ale mucoasei bucale
Aplicarea tampoanelor vaginale:
- se aplică sub forma tampoanelor vaginale
- tamponul este confecţionat din vată presată, acoperit de tifon,
care se prelungeşte cu 20-25 de cm de la tampon
- pacienta se aşează în poziţie ginecologică
- asistenta 1 introduce valvele vaginale
- asistenta 2 serveşte pensa porttampon în condiţii aseptice
- asistenta 1 preia pensa porttampon în mâna dreaptă, menţinând
cu stânga valva vaginală
- asistenta 2 serveşte tamponul
- asistenta 1 preia tamponul în pensa porttampon
- asistenta 2 toarnă soluţia medicamentoasă
- asistenta 1 introduce tamponul prin lumenul format de valve
până în fundul de sac posterior al vaginului, lăsând să atârne
capetele tifonului
- se îndepărtează valvele vaginale
- se ajută pacienta să coboare
- la ora fixată de medic, tamponul se îndepărtează
Administrarea globulelor vaginale:
- sunt preparate solide, ovoide sau sferice, produsul
medicamentos fiind înglobat în substanţe care se topesc la
temperatura vaginală
- pregătirea ginecopatei constă în efectuarea unei spălături
vaginale înaintea administrării
- administrarea globulului se face cu mâna îmbrăcată în mânuşă de
cauciuc
Administrarea medicamentelor pe cale parenterală:
Injecţia intramusculară:
- se dezinfectează locul injecţiei
11
- se întinde pielea între indexul ţi policele mâini stângi şi se
înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul
montat la seringă
- se verifică poziţia acului prin aspiraţie
- se injectează lent soluţia
- se retrage brusc acul cu seringa
- se dezinfectează locul
- se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia,
favorizând resorbţia
Injecţia intravenoasă:
- se alege locul puncţiei
- pacientul va fi aşezat într-o poziţie confortabilă (decubit
dorsal)
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie
maximă
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului
puncţiei
- se recomandă pacientului să strângă pumnul (venele devin
turgescente)
- se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul
puncţiei
- se pătrunde cu acul traversând în ordine, tegumentul, apoi
peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când
- se schimbă direcţia acului 1- cm în lumenul venei
- se controlează dacă acul este în venă, prin aspiraţie
- se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului şi a
pumnului
- se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar apoi cu
policele mâini drepte se apasă pe piston
- se verifică periodic, dacă acul este în venă
- se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat
- în locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool,
compresiv 1-3 minute
Injecţia subcutanată:
- pentru injecţia pe faţa externă a braţului, poziţia pacientului
este şezând, cu braţul sprijinit pe şold
- se prinde seringa pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă
- se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii
stângi, care se ridică după planurile profunde
- se pătrunde brusc, cu forţă la baza cutei, longitudinal 2-4 cm
- se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului, dacă nu
s-a pătruns într-un vas sanguin
- se injectează lent soluţia medicamentoasă, prin apăsarea
pistonului cu policele mâini drepte
- se retrage brusc acul cu seringa
- se masează uşor pentru a favoriza circulaţia se deci resorbţia
medicamentului
Injecţia intradermică:
12
- se întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâini
stângi
- se prinde seringa în mâna dreaptă (între policele şi mediul
mâini drepte) şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în
grosimea dermului
- se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului
- la locul de injectare se observă formarea unei papule cu
aspectul cojii de portocală, având un diametru de 5-6 mm şi
înălţimea de 1-2 mm
- se retrage brusc acul
- nu se tamponează locul injecţiei
7.Îngrijirea plăgilor:
 Pansament
Aplicare pe o plagă a compreselor menţinute cu bandaje sau cu
bandă adezivă. Este un material steril utilizat pentru protejarea
şi îngrijirea unei plăgi.
 Principiile unui pansament corect
- să fie steril
- să protejeze plaga (mai mare cu 2-3 cm)
- să se folosească substanţă antiseptică corespunzătoare felului
plăgi
- să fie absorbant
- să pună în repaos segmentul lezat, pentru a favoriza vindecarea
 Tehnica efectuării pansamentului
- toaleta şi dezinfecţia tegumentului
- toaleta plăgii
- dezinfecţia din nou a tegumentului
- acoperirea plăgi
- fixarea pansamentului
 Tratarea plăgilor
Primare:
- calmarea durerii
- toaleta locală a plăgii
- se rade părul în jurul plăgii (distanţă de 6 cm)
- se spală pielea nelezată cu apă şi săpun
- se spală cu ser fiziologic
- se dezinfectează în jurul plăgii cu alcool sau tinctură de iod
- plaga se curăţă cu rivanol 1‰, cloramină 4‰ sau apă oxigenată
Secundare:
- pielea se curăţă circular de la exterior la interior
- se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice
- pansamente umede locale cu cloramină şi rivanol
- pansament cu soluţie de antibiotic conform antibiogramei
- se pansează şi se controlează zilnic
În cazul ambelor se face profilaxia antitetanos
8.Pregătirea pre şi postoperatorie a bolnavului:

Pregătirea preoperatorie:
13
- asistenta insuflă încredere pacientului
- este asigurat că va fi însoţit şi ajutat
- urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale
- examen clinic pe aparate (este făcut de medic)
- bilanţ paraclinic
- în ziua precedentă operaţiei:
- repaos la pat
- regim alimentar uşor digerabil
- consum de lichide
- baie generală
- se curăţă unghiile de ojă
- clismă evacuatoare
- în ziua operaţiei:
- pacientul nu mai bea şi nu mai mănâncă
- se îndepărtează bijuteriile
- se îndepărtează proteza dentară
- la nevoie se mai face o clismă evacuatoare
- la nevoie se rade zona unde se efectuează intervenţia
- se îmbracă pacientul în lenjerie curată
- se pregătesc documentele
- asistenta însoţeşte pacientul la sala de operaţie
- predă documentele şi pacientul medicului anestezist
Pregătirea postoperatorie:
- se aeriseşte camera
- temperatura camerei va fi între 18-20˚C
- patul va fi accesibil din toate părţile
- patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză
- se pune lenjerie curată
- preluarea pacientului din sala de operaţie
- transportul la salon
- se supraveghează funcţiile vitale
- dimineaţa şi seara se notează temperatura
- administrarea medicaţiei prescrise de medic
- se urmăreşte efectul medicamentelor
- se anunţă medicul, la orice modificare a stării pacientului
- se schimbă zilnic lenjeria de corp (sau de câte ori este
nevoie)
- se menţine în permanenţă plaga curată şi uscată
- se urmăreşte şi se apreciază corect potenţialul infecţios al
pacientului
- se întocmeşte un program de odihnă corespunzător organismului
9.Îngrijirea bolnavului cu hemoragii:

- se pune pacientul în repaos total
- se poziţionează bolnavul în decubit dorsal cu capul lateral sau
Trendelenburg
- se identifică tipul de hemoragie
- se efectuează hemostaza provizorie
- în hemoragiile mari se aplică garoul în funcţie de felul
vasului lezat
14
- se scot sau se slăbesc veşmintele care apasă gâtul, toracele
sau mijlocul
- se iau măsuri urgente de transport la spital
- se poziţionează pacientul pe targă fără pernă
- pacientul va fi supravegheat pe tot parcursul transportului
- se încălzeşte pacientul (i se administrează băuturi calde, i se
încălzesc extremităţile cu sticle calde sau pungi cu apă caldă)
- i se administrează oxigen
sau răsucirea vasului cu ajutorul unei pense hemostatice
10.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni-deficienţe ale aparatului

locomotor:
 Pacienţi cu traumatisme
La locul accidentului:
- asigurarea unui mediu securitar pentru pacient
- anamneza pentru a afla circumstanţele traumatismului, ora,
starea pacientului în momentul producerii traumatismului
- efectuarea bilanţului lezional:
- examinarea segmentului anatomic afectat
- examinarea celorlalte regiuni în vederea decelării
leziunilor asociate
- aprecierea stării de conştienţă
- aprecierea funcţiilor vitale
- acordare primului ajutor ţinând cont de elementele de gravitate
care pun în pericol viaţa pacientului
- în cazul unei părţi amputate, aceasta va fi recuperată imediat
şi introdusă într-un recipient cu gheaţă
Pe timpul transportului:
- poziţionarea corectă a pacientului în mijlocul de transport
- continuarea măsurilor de prim ajutor
- prevenirea şi combaterea unor complicaţii
- supravegherea pacientului:
- starea de conştienţă
- funcţiile vitale
- culoarea tegumentelor
- modificări apărute în starea pacientului
- la indicaţia medicului instituirea unei perfuzii,
recoltarea de produse biologice, administrarea tratamentului
medicamentos
- suport psihic al pacientului şi familiei
 Pacienţi imobilizaţi în aparat gipsat
- urmărirea mişcărilor şi segmentelor distale
- observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat
- sesizarea medicului în cazul în care pacientul acuză
furnicături, amorţeli, presiune la nivelul membrului afectat
- sesizarea oricărui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat
(denotă prezenţa escarei de decubit sau infecţia plăgii)
- observarea schimbării culorii aparatului gipsat la nivelul
plăgii (sânge, secreţii purulente)
- aşezarea obiectelor de strictă necesitate lângă patul
pacientului şi înlăturarea obstacolelor
15
- aplicarea măsurilor de combatere a efectelor imobilizării la
pat
- educaţia pacientului:
- modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea
poziţiei şi deplasare
- necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (cârjă,
baston) în deplasare pentru protejarea membrului lezat, în
timpul consolidării
- modul de efectuare a unor mişcări fără a prejudicia
procesul de vindecare
- consecinţele sprijinirii precoce pe membrul afectat
- necesitatea respectării repaosului la pat şi a indicaţiilor
medicului
- exerciţii în perioada de recuperare
 Pacienţi cu extensie, tracţiune
- verificarea frecventă a dispozitivului de tracţiune
- verificarea poziţiei membrelor în funcţie de tracţiune
- plasarea unei pături făcute sul sub membrul afectat
- plasarea unei perne pentru a împiedica alunecarea
- urmărirea culorii şi temperaturii membrelor, sesizarea oricăror
modificări apărute
- aplicare a măsurilor de prevenire a complicaţiilor imobilizării
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
- necesitatea tracţiunii pentru vindecarea membrului afectat
- modul de realizare a amplitudinii mişcărilor permise
- poziţionarea corectă a corpului în timpul tracţiunii
 Pacienţi cu amputaţie
- suport psihic al pacientului:
- încurajarea pacientului să-şi privească bontul
- mod de abordare a implicaţiilor psiho-sociale a amputaţiei
- existenţa posibilităţii de protezare
- existenţa fenomenului de „membru fantomă” care poate fi
ignorat în cazul protezării
- educarea pacientului:
- mod de pansare a bontului
- prevenirea contracturilor prin poziţionarea corectă a
segmentului
 Pacienţi cu ruptură musculară
- imobilizarea regiunii în poziţie relaxantă, pentru rupturile
incomplete
- îngrijiri pre- şi postoperatorii la pacienţii cu ruptură
completă, care necesită tratament chirurgical
- administrarea tratamentului simptomatic prescris de medic
 Pacienţi cu osteoporoză
- administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic
- să efectueze zilnic mişcare (mers pe jos)
- să doarmă pe un plan dur, cu o pernă subţire sub cap
- alimentaţie echilibrată bogată în calciu, vitamine
16
 Pacienţi cu TBC osteoarticular
- îngrijire pre- şi postoperatorii la pacienţii cu intervenţie
chirurgicală (în cazul „abceselor reci” la tineri)
- îngrijiri specifice la pacientul imobilizat în aparat gipsat
- administrarea tratamentului medicamentos (tuberculostatice,
analgezice)
- respectarea măsurilor de asepsie, în efectuarea tehnicilor
- alimentaţie echilibrată în vitamine
- îngrijirea riguroasă a tegumentelor
- efectuarea mişcărilor pasive pentru prevenirea atrofiilor
musculare
- poziţionarea corectă în pat
- aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării
 Pacienţi cu osteopatie deformantă
- tratament simptomatic în vederea alinării suferinţelor şi a
tulburărilor organice ce apar în cursul evoluţiei bolii
(tulburări respiratorii, cardiace, renale)
- încurajarea pacientului să efectueze exerciţii pentru
prevenirea atrofiilor musculare şi a rigidităţii articulare
- precauţii în timpul mişcării pentru evitarea fracturilor
- necesitatea menţinerii independenţei şi a rolului social
 Tendinită
- repausul regiunii
- infiltraţii locale
- tratament simptomatic (pentru ameliorarea durerii şi a
inflamaţiei)
- observarea apariţiei unor semne legate de limitarea mişcării
- evitarea activităţilor care cauzează exacerbarea procesului
inflamator timp de 4-6 săptămâni

respirator:
 Îngrijirea pacientului cu insuficienţă respiratorie acută
- dezostruarea căilor respiratorii în funcţie de locul
obstrucţiei (supraglotic sau subglotic)
- respiraţie artificială
- administrare de oxigen
- administrarea medicamentelor precrise de medic:
- bronhodilatatoare
- mucolitice
- expectorante
- corticoizi
- antibiotice)
- asigurarea poziţiei care facilitează expansiunea pulmonară
- aerisirea salonului
- asigurarea unui microclimat corespunzător (temperatură,
umiditate)
17
- măsurarea funcţiilor vitale
- observarea semnelor şi simptomelor unor complicaţii
- liniştirea pacientului în timpul crizelor de dispnee
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
- necesitatea eliminării secreţiilor
- exerciţii respiratorii
- reluarea treptată a activităţii cotidiene în funcţie de
toleranţa la efort
 Îngrijirea pacientului cu astm bronşic
- aplicarea măsurilor de urgenţă pentru combatere crizei de astm
bronşic
- internarea pacientului cu stare de „rău astmatic” – accese ce
durează mai mult de 24 ore
- menţinerea pacientului în poziţie care să faciliteze respiraţia
(şezând)
- se face tapotaj toracic la 10 minute
- schimbarea poziţiei la pat la 20 minute
- drenarea secreţiilor
- identificarea secreţiilor care contribuie la exacerbarea
manifestărilor clinice şi îndepărtarea lor
- administrarea tratamentului prescris de medic
- hidratarea corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor
- după criză, pacientul va fi alimentat pe gură dacă o bună
deglutiţie, dacă nu va fi alimentat parenteral sau cu sonda
- asistenta învaţă pacientul măsuri de prevenire a crizelor de
astm (evitarea efortului fizic, a factorilor emoţionali)
 Îngrijirea pacientului cu pneumonie bacteriană acută
- în perioade febrile asigurarea repaosului la pat (şezând)
- aerisirea încăperii
- administrarea de oxigen
- umidificarea aerului
- alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile
- treptat se trece la o alimentaţie normală
- asigurarea unei cantităţi suplimentare de lichide
- igiena tegumentelor şi mucoaselor (în special a cavităţii
bucale)
- ajutarea pacientului să adopte poziţii care facilitează
expectoraţia
- toaleta cavităţii bucale după expectoraţie
- recoltarea de produse biologice şi patologice
- administrarea tratamentului prescris de medic
- semnele de recunoaştere a unor eventuale complicaţii
( febră, scăderea toleranţei la efort, modificări ale sputei)
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea
secreţiilor
- alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaos
- efectuarea exerciţiilor respiratorii
18
 Îngrijirea pacientului cu bronşiectazie
- asigurarea repaosului la pat în perioada de acutizare
- administrarea de lichide pentru fluidificarea expectoraţiei
- drenaj postural
- tapotament
- măsuri de combatere a hemoptiziei
- învăţarea pacientului să expectoreze în scuipător
- administrarea tratamentului medicamentos
- educarea pacientului:
- evitarea factorilor favorizanţi acutizării
- importanţa asanării focarelor de infecţie din organism
 Îngrijirea pacientului cu pleurezie
- asigurarea repaosului la pat în perioadele febrile
- alimentaţie uşor digerabilă, bogată în vitamine
- asigurarea poziţiei care diminuează durerea şi facilitează o
ventilaţie maximă
- pregătirea pacientului pentru examinări paraclinice
- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
- învăţarea pacientului să efectueze gimnastică respiratorie
- observarea semnelor şi simptomelor de complicaţii

cardiovascular:
 Îngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut
Etapa prespitalicească:
- combaterea durerii
- sedare
- NTG la 15 minute
- prevenirea aritmiilor ventriculare
- tratamentul complicaţiilor
- transportul la spital
În spital:
- continuarea măsurilor de prim ajutor
- oxigenoterapie
- montarea unei perfizii
- asigurarea repaosului la pat
- monitorizarea funcţiilor vitale
- bilanţ hidric
- recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator
- mobilizarea progresivă a pacientului
- reluarea treptată şi progresivă a efortului
- alimentaţie echilibrată (dietă hipolipidică)
 Îngrijirea pacientului cu endocardită infecţioasă
- repaos la pat
- asigurarea unei alimentaţii uşor digerabile
- reducerea aportului de sare
- supravegherea funcţiilor vitale şi a stării mentale
- observarea apariţiei semnelor de embolie:
19
- la nivelul arterelor membrelor (durere, paloare, dispariţia
pulsului, hipotermie)
- la nivel renal (hematurie, dureri)
- pregătirea pacientului pentru examinări radiologice,
- administrarea tratamentului prescris
- profilaxia infecţiilor pentru cei cu leziuni valvulare (pentru
prevenirea recidivelor)
 Îngrijirea pacientului cu pericardită acută
- repaos la pat
- poziţie semişezând
- asigurarea unui climat de linişte
- observarea apariţiei semnelor de tamponadă cardiacă
- administrarea oxigenului
- pregătirea pacientului pentru examinări radiologice, explorări
funcţionale, puncţia pericardică
 Îngrijirea pacientului cu hipertensiune arterială
- asigurarea repaosului fizic şi psihic
- combaterea factorilor de risc
- administrarea tratamentului medicamentos prescris
- efectuarea bilanţului hidric
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate:
- hipocaloric (obezitate)
- hipolipidic (ateroscleroza)
- reducerea aportului de sare
- administrarea lichidelor fracţionat
- regim de viaţă echilibrat
- suprimarea fumatului
- combaterea obezităţii
- exerciţii fizice, plimbări
- alimentaţie echilibrată
- control periodic la medic
 Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale arterelor periferice
Boala Raynaud şi acrocianoză:
- medicaţie vasodilatatoare
- băi calde
- evitarea frigului, umezelii, a stresului psihic
Arteriopatie obliterantă:
- repaos la pat, prelungit în fazele avansate
- administraţia tratamentului medicamentos
- încălţăminte confortabilă şi din piele
- evitarea ciorapilor din material sintetic
- igiena riguroasă a membrelor inferioare
20
- evitarea traumatismelor locale
- dozarea efortului fizic
- evitarea băilor prea calde şi a compreselor calde
- evitarea vestimentaţiei strâmte
- regim alimentar sărac în grăsimi animale, glucide
concentrate, fără alcool şi cafea
- tratament precoce al infecţiilor, micozelor
 Îngrijirea pacientului cu îngrijiri ale venelor
Tromboflebita:
- repaos la pat în perioadele febrile şi dureroase
- poziţionarea care să favorizeze întoarcerea venoasă
- după 10 zile (dacă semnele locale s-au diminuat, pulsul şi
temperatura sunt normale) se poate începe mobilizarea
- observarea semnelor şi simptomelor de complicaţii (hematurie,
embolie pulmonară)
- îngrijiri pre- şi postoperatorii a pacientului cu tratament
chirurgical
- purtarea de ciorapi
- masajul membrelor
- mers pe jos
- evitarea ortostatismului
- alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaos
Varicele:
- asigurarea perioadelor de repaos, cu membrele inferioare
ridicate
- administrarea medicaţiei prescrise
- observarea semnelor de complicaţii (tromboflebite, ruperea
varicelor)
- pregătirea preoperatorie, îngrijirea postoperatorie a
pacientului cu intervenţie chirurgicală
- evitarea ortostatismului prelungit
- purtarea ciorapilor elastici
- masajul membrelor
- mers pe jos
- combaterea obezităţii
13.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale tubului digestiv şi a

glandelor anexe:
 Particularităţi privind pregătirea preoperatorie în
intervenţiile chirurgicale asupra aparatului digestiv
Intervenţii în neoplasm, stenoză pilorică, abdomen acut, HDS:
- reechilibrare hidroelectrolitică
- recoltarea produselor pentru examene de laborator
- notarea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
Intervenţiile pe intestinul gros:
- golirea tubului digestiv
21
- 4-6 zile regim alimentar nefermentescibil, iar cu o zi înainte
regim hidric
- administrare de purgative
- clismă evacuatoare înaltă
- dezinfecţia intestinului se va face cu chimioterapice
Intervenţii pe stomac, duoden, apendice, colecist:
- cu o zi înainte regim hidric
- cu 12 ore înainte se întrerupe alimentaţia
- seara şi dimineaţa clisme evacuatoare
- în stenoza pilorică, cu trei - patru zile înainte se fac
spălături gastrice
Intervenţii în cazul fistulelor biliare, intestinale:
- se spală tegumentele din jur
- se pun pansamente protector timp de două – trei zile înaintea
intervenţiei
 Particularităţi de îngrijiri postoperatorii în intervenţiile
chirurgicale pe tubul digestiv
- poziţia pacientului este de decubit dorsal
- în seara zilei 0 este poziţia Fowler
- mobilizarea pacientului se face precoce, pasiv şi apoi activ
pentru a preveni tromboflebita
- alimentaţia se reia în funcţie de segmentul operat:
Esofag:
- alimentaţie parenterală timp de câteva zile
- se reia cu regim hidric
- apoi semiconsistent
- după 14 zile ajunge la o alimentaţie normală
Stomac:
- primele două zile alimentaţie parenterală
- a treia zi regim hidric (o linguriţă de ceai la 1-2 ore)
- a patra zi se măreşte cantitatea de ceai, şi se adaugă supă
strecurată de zarzavat
- în a cincea zi se introduce iaurtul, brânza de vacă, oul fiert
moale, pâinea
- după o săptămână alimentaţie completă pentru operaţia de ulcer
Apendicetomie:
- ziua 0 alimentaţie parenterală
- începând cu ziua 1 se reia alimentaţia treptat
- regim hidric
- regim hidro-zaharat
- lactat
- în 5 zile se ajunge la o alimentaţie completă
Intestinul gros:
- 1 săptămână dietă hidrică fără (ceai, supă strecurată)
- se trece la alimente semisolide
Colecistectomie:
- primele două zile alimentaţie parenterală
- a treia zi regim hidric (o linguriţă de ceai la 1-2 ore)
- a patra zi se măreşte cantitatea de ceai, şi se adaugă supă
strecurată de zarzavat
22
- în a cincea zi se introduce iaurtul, brânza de vacă, oul fiert
moale, pâinea
- după o săptămână alimentaţie completă
Intervenţii pentru combaterea unor complicaţii mai frecvente:
- în caz de vărsături se evacuează staza gastrică prin sondă,
după care se face spălătură cu presiune
- în caz de balonare se introduce tubul de gaze 20-30 minute
- în caz de sughiţ se aplică pungă cu gheaţă în regiunea
epigastrică
- pentru prevenirea complicaţiilor pulmonare se face mobilizare
precoce, gimnastică respiratorie
- postoperator se vor trata infecţiile pulmonare existente
- evisceraţia (tuse, strănut, vărsături) se previne prin
comprimarea plăgii cu mâna în timpul acestor acte)
- îngrijirea plăgii se face zilnic
- în intervenţiile de hemoroizi, primul pansament se schimbă sub
anestezie, fiind foarte dureros
- după fiecare scaun, până la vindecare se fa face baie de şezut
 Îngrijirea pacientului cu abdomen acut chirurgical
netraumatic
- suprimarea alimentaţiei pe gură
- se transportă pacientul la spital în vederea diagnosticării
- în spital se asigură repaosul la pat
- se face examen clinic prin palpare, percuţie, inspecţie, examen
rectal şi examen ginecologic
- se recoltează sânge pentru examene de laborator
- se pregăteşte pacientul pentru radioscopia abdominală pe gol
- se pregăteşte pacientul pentru EKG
- la recomandarea medicului se pregăteşte pacientul pentru
intervenţie chirurgicală de urgenţă:
- perfuzie i.v cu soluţii hidratante pentru corectarea
volemiei şi combaterea acidozei
- oxigenoterapie
- aspiraţie gastrică
- pregătirea locală a tegumentelor prin spălare şi
dezinfecţie
- se pregăteşte instrumentarul în sala de operaţie

renal:
 Îngrijirea pacientului cu insuficienţă renală acută
- aplicarea măsurilor de urgenţă
- repaos la pat
- recoltarea sângelui pentru examinări de laborator (pH, uree,
rezerva alcalină, ionogramă, creatinină)
- recoltarea urinei pentru examinări fizico-chimice
- urmărirea respiraţie
- efectuarea EKG
23
- măsurarea greutăţii corporale
- efectuarea bilanţului hidric
- observarea apariţiei vărsăturilor şi combaterea lor
- observarea apariţiei diareei
- observarea tugorului pielii
- asigurarea unui mediu securitar
- prevenirea complicaţiilor
- aprecierea nivelului de conştienţă
- combaterea convulsiilor
- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice
- restabilirea diurezei
- diminuarea catabolismului
 Îngrijirea pacientului cu insuficienţă renală cronică
- tratament antiinfecţios (pielonefrita ac.)
- tratament chirurgical (litiaza renală)
- tratament de echilibrare a diabetului zaharat
- asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare:
- glucide (gem, zahăr, dulceaţă, miere)
- legume şi fructe în cantităţi suficiente (nu se dau
curmale, stafide şi smochine)
- lipide (uleiuri vegetale, unt fără sare, frişcă)
- aportul de sare va fi individualizat
- cântărirea zilnică a pacientului
- observarea semnelor de dezhidratare celulară
- măsurarea diurezei
- îngrijiri pre- şi postoperatorii pentru pacientul cu
intervenţie chirurgicală
 Îngrijirea pacientului cu litiază renală
- repaos la pat
- calmarea durerii
- combaterea stării de şoc
- recoltarea de sânge şi urină pentru examinări de laborator
- observarea semnelor sau simptomelor unor complicaţii (anurie,
febră)
- pregătire pacientului pentru investigaţii radiologice
 Îngrijirea pacientului cu glomerulo-nefrită acută difuză
poststreptococică
- asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare:
- reducerea aportului de lichide şi sare
- acoperirea necesităţilor calorice prin glucide şi lipide
- reducerea cantităţii de proteine
- observarea semnelor şi simptomelor de infecţie
- asanarea focarelor de infecţie
24
- administrarea tratamentului:
- antiinfecţios (Penicilina G)
- pentru combaterea edemelor (diuretice)
- pentru combaterea HTA
 Îngrijirea pacientului cu cistită
- administrarea de lichide în cantitate mare
- administrarea tratamentului prescris (antibiotice, analgezice,
antiinflamatoare nesteroidiene)
- băi de şezut (calde)
- recoltarea urinii pentru examene de laborator)
- tratamentul afecţiunilor ginecologice
- lenjerie curată
- igiena organelor sexuale interne şi externe
- hidratare corespunzătoare
 Îngrijirea pacientului cu pielonefrită acută
- aplicarea de căldură pe regiunea lombară
- asigurarea unui aport crescut de lichide
- alimentaţie echilibrată
- excluderea alcoolului, cafelei şi condimentelor
- administrarea orală de bicarbonat (alcalinizarea urinei)
- administrarea tratamentului (antibiotice, analgezice)
- igiena organelor genitale şi perianale
- evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completă
 Îngrijirea pacientului cu traumatisme renale
- acordarea primului ajutor:
- combaterea şocului
- toaleta plăgii
- transport la spital
- supravegherea funcţiilor vitale
- pregătirea bolnavului pentru explorarea funcţională a
rinichilor
- îngrijire pre- şi postoperatorie, pentru pacientul cu
intervenţie chirurgicală
15.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni oftamologice:

 Îngrijirea pacientului cu vicii de refracţie
- se îndrumă pacientul la medicul specialist
- pentru miopie lentile divergente (-)
- pentru hipermetropie lentile convergente (+)
- pentru astigmatism lentile cilindrice convergente sau
divergente)
- în strabism:
- să se descoperă precoce la copilul sub 1 an
- aplicarea tratamentului ortoptic
- pregătirea copilului pentru tratamentul chirurgical
25
 Îngrijirea pacientului cu afecţiuni inflamatorii şi infecţii
ale ochiului
- educaţia populaţiei pentru prevenirea infecţiilor la orice
nivel al ochiului
- aplicarea tratamentelor locale:
- instilaţii cu soluţii midriatice
- atingeri cu colire moi – pomezi în cazul blefaritelor
- aplicare de comprese îmbibate în soluţii antiseptice
călduţe (în blefarite, orgelet)
- spălături ale sacului conjunctival cu soluţii antiseptice
(în conjunctivite)
- pregătirea instrumentarului şi materialelor pentru incizie –
drenaj la recomandarea medicului
- aplicarea pansamentelor oculare
- administrarea tratamentului cu antibiotice şi antiinflamatoare
- repaos la pat
- repaos vizual în cameră cu semiobscuritate
- alimentaţia pacientului (în iridociclită fără sare, pentru a
reduce exudaţia)
 Îngrijirea pacientului cu cataractă
Perioada preoperatorie:
- semiobscuritate în încăpere
- se învaţă pacientul să folosească instalaţiile de semnalizare
pentru a se adapta perioadei postoperatorii
- recoltarea produselor pentru examene de laborator (sânge,
urină, secreţie oculară)
- se face EKG
- se asigură liniştea şi odihna preoperatorie
Perioada postoperatorie:
- supravegherea pacientului permanent pentru a-şi menţine
pansamentul binocular
- decubit dorsal şi lateral pe partea sănătoasă 24 ore
- pacientul nu are voie să facă mişcări bruşte şi să vorbească
- se administrează calmante pentru durere
- 24 de ore se asigură regim hidric cu paiul pentru a se evita
masticaţia
- schimbarea pansamentului când este cu sânge sau secreţii
- se serveşte pacientul la pat
- se supraveghează tranzitul intestinal pentru a se preveni
constipaţia)
- administrarea tratamentului local şi general
 Îngrijirea pacientului cu glaucom
Glaucom acut:
- repaos la pat în cameră cu semiobscuritate
- măsurarea tensiunii intraoculare (14-20 mmHg)
- se administrează medicaţie tranchilizantă
- tratament pentru reducerea tensiunii intraoculare
- alimentaţie hiposodată
- aport redus de lichide
26
Glaucom cronic:
- alimentaţie desodată
- reducerea lichidelor
- eliminarea cafelei, condimentelor şi tutunului
- regim de viaţă ordonat (fără emoţii, cu respectarea orelor de
somn)
- purtarea ochelarilor fumurii în timpul zilei
- pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a
pacientului cu glaucom, când tensiunea intraoculară nu scade
 Îngrijirea pacientului cu traumatisme ale ochiului
Contuzii, plăgi:
- pansament steril ocular la locul accidentului
- în caz de nevoie suturarea plăgii
- administrarea tratamentului local (soluţii midriatice şi
antibiotice)
- aplicarea pansamentului protector
Arsuri chimice:
- se spală repetat ochiul cu apă de la robinet, apă distilată sau
ser fiziologic prin stropire cu mâna
- ştergerea sacului conjunctival cu un pansament steril
- calmarea durerilor cu analgetice
- aplicarea unui pansament protector
- transportul pacientului la spital
Arsuri fizice:
- se scoate victima de sub acţiunea agentului agresor
- îndepărtarea corpilor străini încinşi cu un tampon steril
- se spală repetat ochiul cu apă de la robinet, apă distilată sau
ser fiziologic prin stropire cu mâna
- aplicarea unui pansament protector
- transportul pacientului la spital
- la spital se administrează tratament local (instilaţii
midriatice, antibiotice)
- se supraveghează pacientul
- se schimbă pansamentul
 Îngrijirea pacientului cu corpi străini intraoculari

- se spală cu apă din abundenţă sau se îndepărtează cu un tampon
steril
- se aplică pansament steril
- se transportă la spital
- în spital se pregăteşte pacientul pentru examinări (echografie,
oftalmoscopie, radiografie)
- se îngrijeşte pacientul după extragerea corpilor străini, prin
aplicarea pansamentelor sterile
16.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni oto-rino-laringologice:

 Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale urechii
- se pregăteşte pacientul pentru spălătura auriculară
- aplicarea tratamentelor în plăgile pavilioanelor:
27
- spălarea tegumentelor sănătoase din jur cu apă călduţă şi
săpun
- se dezinfectează cu alcool
- dezinfecţia plăgii prin tamponare cu apă oxigenată
- acoperirea plăgilor cu comprese uscate
- fixarea pansamentului cu faşă
- aplicarea compreselor umede în soluţie de rivanol 1/1000 în
cazul infectării plăgilor
 Îngrijirea pacientului cu otită
- repaos la pat în perioada febrilă (T˚ 20-22˚C)
- urmărirea funcţiilor vitale
- se administrează antibiotice
- instilaţii auriculare cu soluţii analgetice
- instilaţii nazale cu soluţii dezinfectante
- alimentaţie hidro-zaharată, bogată în vitamine şi lichide în
perioada febrilă
- se efectuează puncţia otică
- pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie în cazul
intervenţiilor chirurgicale (antromastoidectomie)
 Îngrijirea pacientului cu sindromul Meniere
- se asigură repaosul la pat
- cameră semiobscură
- alimentaţie desodată
- reducerea lichidelor
- administrarea medicamentelor pentru scăderea presiunii
intralabirintice
- reeducă pacientul pentru menţinerea echilibrului
 Îngrijirea pacientului cu infecţii
Nazofaringiene:
- aport crescut de lichide
- instilaţii nazale cu soluţii dezinfectante astringente în
rinitele infecţioase
- instilaţii cu antihistaminice în rinitele alergice
Sinuzale:
- repaos la pat
- încăpere aerisită, umiditate 65%
- decubit ventral (favorizează scurgerea secreţiilor)
- asistenta participă la puncţia şi spălătura sinusală
Laringiene:
- repaos vocal
- învaţă pacientul să comunice în scris
- reluarea vorbirii se face treptat
- inhalaţie aerosoli cu soluţii antiseptice şi astringente
- administrarea antibioticelor
 Îngrijirea pacientului cu amigdalită
- repaos la pat în cameră caldă
- comprese alcoolizate pe faţa anterioară a gâtului
- alimentaţie lichidă
28
- administrarea tratamentului
- recoltarea sângelui (ASLO, VSH, hemoleucogramă) şi exudatului
faringian
- pregătirea pacientului de urgenţă care prezintă flegmon, pentru
incizia şi evacuarea puroiului
- să stea cu capul aplecat în faţă
- periodic face gargară cu apă oxigenată
Pregătirea pentru amigdalectomie:
- se măsoară funcţiile vitale
- se recoltează sânge (hemoleucogramă, TS, TC)
- se recoltează urină pentru examen de laborator
Îngrijirea postoperatorie:
- supraveghere permanentă 6-8 ore
- internare minim 24 ore
- repaos complet la pat (decubit ventral cu capul sprijinit pe
antebraţ)
- educă pacientul să nu înghită saliva şi să nu facă mişcări
bruşte)
- copii nu au voie să plângă să nu li se accentueze sângerarea
- se examinează secreţia care se scurge în tăviţă
- se informează medicul în cazul hemoragiilor mari
- după oprirea hemoragiei şi atenuarea durerii se alimentează cu
lichide reci în înghiţituri mari sau îngheţată
- să nu sugă cu paiul lichidele
- să nu facă gargară
- să evite să tuşească
- să evite să strănute
- să nu vorbească
- să stea în casă 7-8 zile
 Îngrijirea pacientului cu epistaxis
- compresiune digitală (cu policele) asupra narinei care
sângerează cel puţin 10 minute
- se evaluează gravitatea hemoragiei
- se recoltează sânge (hemoglobină, hematocrit)
- repaos la pat pe partea care sângerează
- administrarea medicaţiei hemostatice
17.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale aparatului genital

feminin:
 Îngrijirea pacientei cu inflamaţii genitale
Pacienta cu vulvovaginită:
- creşterea consumului de lichide
- dietă echilibrată
- odihnă
- să nu se facă irigaţii
- să nu se folosească tampoane intravaginale
- igienă locală corespunzătoare
29
- să evite traumatizarea regiuni (săpunuri tari, săruri de baie,
pudre deodorante)
- control medical periodic
- se explică tratamentul şi modul de aplicare
- repaos sexual 10 zile
- folosirea prezervativului
Pacienta cu boală inflamatorie pelvină:
- repaos fizic, poziţie relaxantă
- calmarea durerii cu antalgice
- igienă locală
- creşterea aportului de lichide
- evitarea ortostatismului prelungit, frigul, umezeala
- riscul alterării sănătăţii prin parteneri sexuali multiplii
- combaterea constipaţiei (favorizează congestia pelvină)
- purtarea lenjeriei de bumbac
- evitarea folosirii tampoanelor intravaginale
 Îngrijirea pacientei cu prolaps genital
- asistenta previne apariţia prolapsului prin:
- apărarea perineului la naştere
- împiedicarea relaxării planşeului pelviperianale postpartum
mobilizând lăuza precoce şi sfătuind-o să contracte şi să
relaxeze voluntar musculatura pelviperianală
- instruirea lăuzei să nu forţeze planşeul prin şedere în poziţie
şezând în primele zile de la naştere
- îngrijirea corectă a plăgii perineale
- spălarea repetată şi uscarea regiunii
- folosirea tampoanelor absorbante
- evitarea efortului fizic şi ortostatismului
- evitarea alimentelor care produc gaze şi constipaţie
- observarea cantităţii şi aspectul leucoreei
- pregătirea pre- şi postoperatorie a pacientei cu tratament
chirurgical
- îngrijire postoperatorie:
- evitarea efortului fizic
- evitarea ortostatismului prelungit şi poziţia şezând
- evitarea relaţiilor sexuale timp de 6-8 săptămâni
 Îngrijirea pacientei cu afecţiuni tumorale ale aparatului
genital
- control ginecologic periodic pentru depistarea bolii
- însoţirea pacientei la tratamentele efectuate (preoperator –
radioterapie)
- ajutarea pacientei să accepte operaţia
- facilitează prezenţa familiei
- asigurarea supravegherii postoperatorii pentru prevenirea
complicaţiilor
- educaţia pacientei postoperator:
- evitarea relaţiilor sexuale timp de 4-8 săptămâni
- igienă locală
- control periodic
30
- continuarea tratamentului
18.Îngrijiri acordate în obstetrică:

 Supravegherea gravidei cu sarcină normală
Primul trimestru:
- interviu amănunţit pentru a stabili starea de sănătate
anterioară sarcinii
- aprecierea stării de nutriţie
- sfaturi privind alimentaţia
- informarea gravidei asupra datei posibile a naşterii
- cântărirea gravidei
- determinarea grupelor sanguine şi Rh-ul
- stabilirea ritmului de consultaţii
- instruirea gravidei privind semnele de avort, manifestări în
sarcina patologică
Trimestrul II:
- se cântăreşte gravida
- se măsoară înălţimea fundului uterin
- se ascultă bătăile cordului fetal
- se repetă examenul de urină
- se evită efortul prelungit, călătoriile lungi
- se evită ortostatismul prelungit
- interzicerea spălăturilor vaginale
- menţinerea igienei locale
- consum crescut de lichide pentru prevenirea constipaţiei
- purtarea de încălţăminte şi îmbrăcăminte lejeră
Trimestrul III:
- se informează gravida despre:
- semnele declanşării travaliului precoce
- caracterul ritmic al contracţiilor
- cauzele care pot declanşa travaliul
- semnele ruperii membranelor
- evitarea ortostatismului
- dacă oboseşte, multă odihnă
- să se odihnească cu picioarele mai sus
- limitarea excesului de lichide înainte de culcare
- să reducă sarea din alimentaţie
- reducerea raporturilor sexuale în ultimele luni (pot declanşa
travaliul)
- repetarea analizelor
- măsurarea înălţimii fundului uterin
 Gravida în travaliu
- supravegherea bătăilor cordului fetal
- urmărirea succesiunii contracţiilor uterine şi durata
- supravegherea gravidei prin măsurarea funcţiilor vitale
- se colaborează permanent cu gravida
31
 Asistarea naşterii
- supravegherea perineului în timpul expulziei
- se asistă expulzia respectând timpii
- se dezobstruează căile respiratorii ale nou-născutului
- se secţionează şi se ligaturează cordonul ombilical
- se observă semnele de dezlipire a placentei:
- pierderi mici de sânge
- contracţii uterine slabe
- coborârea fundului uterin sub ombilic
- uter dur contractat
- se verifică integritatea placentei
- se verifică integritatea ţesuturilor moi materne (col, perineu)
 Îngrijirea şi supravegherea gravidei cu sarcină patologică
Disgravidie precoce:
- internarea în spital obligatorie
- spitalizare permanentă pentru evitarea acidozei
- menţinerea stării nutriţionale adecvate
- cântărirea gravidei
- alimentaţie parenterală
Disgravidie tardivă:
- depistarea factorilor de risc
- controlul greutăţii zilnic
- manifestări legate de SNC:
- tulburări de vedere
- cefalee
- greţuri
- convulsii
- vărsături
- reducerea sării din alimentaţie
- prelungirea repaosului
- internarea pentru a evita compromiterea sarcinii, complicaţiile
post-partum
- asigurarea liniştii şi a odihnei
- în convulsii:
- izolare, linişte
- introducerea unui depărtător de gură
- poziţie ce asigură respiraţia
- montarea unei sonde urinare
- prinderea unei vene
- oprirea convulsiilor
- grăbirea naşterii
Iminenţă de avort:
- linişte şi repaos
- consultarea de urgenţă a medicului ginecolog
- observarea pierderilor de sânge (cantitate, aspect, resturi
ovulare)
- măsurarea şi supravegherea funcţiilor vitale
- administrarea medicaţiei prescrise de medic (sedative,
tranchilizante, calmante)
- igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei
32
Placentă praevia:
- se supraveghează permanent gravida
- la apariţia sângerări se internează de urgenţă la spital
- se urmăreşte prezenţa durerii şi a contracţiilor uterine
- se asigură repaos obligatoriu
- se supraveghează evoluţia sângerării
- se administrează antispastice şi tocolitice la indicaţia
medicului
- se pregăteşte gravida pentru operaţia cezariană
 Lăuza cu operaţie cezariană
- prezintă particularităţi de îngrijire care se referă pe de o
parte, la intervenţia pe abdomen, şi pe de alta, la manifestările
specifice lăuziei şi sarcinii
19.Îngrijiri în pediatrie:
 Îngrijirea nou-născutului şi sugarului
Îngrijirea nou născutului:
- aşezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după naştere
- aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală şi nazală
- pensarea cordonului ombilical cu două pense hemostatice la 10-
15 cm de inserţia abdominală
- secţionarea cordonului între cele două pense
- efectuarea ligaturii la 2 cm de inserţia abdominală
- secţionarea cordonului la 1 cm distanţă de ligatură
- efectuarea nodului
- aplicarea unui pansament steril peste bontul ombilical
- evaluarea stării clinice (scorul APGAR):
- ritm cardiac
- respiraţie
- tonus muscular
- reflex de iritabilitate
- culoarea tegumentului şi mucoaselor
- profilaxia gonococică
- examinarea nou-născutului în vederea decelării unor malformaţii
congenitale vizibile
- stabilirea sexului, identităţii
- cântărirea, măsurarea înălţimii şi perimetrelor (cap, torace,
abdomen)
- uscarea tegumentelor prin tamponarea cu câmp steril cald,
pentru a îndepărta surplusul de „vernix caseosa”
- înfăşarea nou-născutului
- transport la secţia de nou-născuţi
- aşezarea nou-născutului în pat
Îngrijirea sugarului:
- asigurarea microclimatului corespunzător
- culoarea tegumentelor şi mucoaselor
- reacţia la stimuli senzoriali
- apariţia şi evoluţia modificărilor fiziologice:
- icterul fiziologic
- scăderea ponderală
33
- criza hormonală
- observarea apariţiei unor simptome care denotă sindrom
neurovascular, boala hemolitică sau infecţii ale aparatului
respirator, digestiv
- efectuarea îngrijirilor igienice până la căderea bontului
ombilical
- toaletă parţială
- spălare cu apă şi săpun
- uscare prin tamponare
- pe regiunea fesieră se va aplica un unguent protector
- schimbarea lenjeriei de corp şi pat de câte ori este necesar
- îngrijirea plăgii ombilicale
- alimentaţia nou-născutului:
- în primele 12 ore ceai neîndulcit
- după 12 ore este pus la sân
- asigurarea condiţiilor de igienă
- pregătirea fizică a mamei
- asigurarea poziţiei pentru alăptat
- vaccinarea B.C.G.
 Îngrijirea copilului spitalizat
- microclimat corespunzător
- mediu securitar
- lenjerie de corp şi pat curat
- jucării în funcţie de vârstă
- abordarea copilului cu calm, blândeţe şi răbdare
- asigurarea unui regim de viaţă echilibrat
- pregătirea copilului pentru intervenţii şi tratamente
- va fi felicitat şi recompensat pentru comportamentul din timpul
intervenţiilor
- încurajarea comunicării cu ceilalţi copii din salon
- asigurarea îngrijirilor igienice
- măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative
- observarea tegumentelor şi mucoaselor
- observarea stării generale
- aprecierea comportamentului
- asigurarea alimentării copilului
- aplicarea tratamentului prescris
- prevenirea accidentelor
- nu se vor lăsa medicamente la îndemâna copiilor
20.Îngrijirea pacienţilor cu boli infecto-contagioase:

 Îngrijiri specifice în funcţie de calea de transmitere
- identificarea agentului patogen
- limitarea propagării infecţiei
- oprirea infecţiei (tratament medicamentos)
- asigurarea unei hidratări adecvată
- combaterea durerii
- uşurarea tusei
- asigurarea odihnei
- reducerea anxietăţii
34
 Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni transmise pe cale
respiratorie:
Pacienţi cu scarlatină:
- atenuarea febrei
- diminuarea durerii de cap
- inflamaţia istmului faringian
- atenuarea vărsăturilor
- ameliorarea stării de disconfort
- combaterea pruritului
- echilibrare hidro-electrolitică
- evitarea deshidratării
- evitarea suprainfecţiilor tegumentelor şi mucoaselor
- igiena tegumentelor şi mucoaselor
repaos la pat cel puţin 7 zile
- eliminarea riscurilor de transmitere a infecţiei
- prevenirea complicaţiilor (septice, toxice, alergice)
- reducerea anxietăţii
Pacienţi cu varicelă:
- igiena tegumentelor cu apă alcoolizată
- baie numai după căderea crustelor
- combaterea pruritului (alcool mentolat, talc)
- igiena cavităţii bucale
- supravegherea pacientului
Pacienţi cu rujeolă:
- diminuarea şi reducerea febrei
- diminuarea obstrucţiei căilor respiratorii şi tusei
- prevenirea deshidratării
- prevenirea infecţiei mucoaselor şi tegumentelor
- repaos la pat
- izolarea pacientului de alţi pacienţi cu alte boli
- respectarea condiţiilor de igienă personală
 Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni transmise pe cale
digestivă:
Pacienţi cu toxiinfecţii alimentare:
- repaos la pat
- dietă hidrică
- reechilibrare hidro-electrolitică
- administrarea medicaţiei prescrise de medic
Pacienţi cu hepatită virală tip A:
- izolarea pacientului la spital cel puţin 2 săptămâni
- observarea şi măsurarea funcţiilor vitale
- diminuarea febrei
- diminuarea vărsăturilor, a greţurilor
- diminuarea pruritului
- diminuarea durerilor de cap
- stare de nutriţie adecvată
- observarea semnelor de deshidratare
- respectarea dietei
- asigurarea tranzitului intestinal normal
- administrarea medicamentelor la indicaţia medicului
35
21.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni dermatologice:
 Particularităţi de îngrijire a pacientului cu afecţiuni
dermatologice:
Dermite de contact-psoriazis:
- se determină distribuirea reacţiei
- trebuie cunoscute antecedentele pacientului
- se identifică agentul cauzal
- nu se foloseşte săpun până la vindecarea dermitei
- spălarea pielii imediat ce a fost expusă unui agent iritant
- respectarea tratamentului
Pemfigus vulgar:
- respectarea tratamentului medicamentos
- pansamente umede şi reci
- restabilirea echilibrului hidro-electrolitic
- băi cu permanganat de potasiu (protejează infecţia şi are şi
efect odorizant)
- igienă bucală minuţioasă
Ulcer:
- igienă riguroasă a tegumentelor
- schimbarea pansamentului zilnic
- repaos la pat
- respectarea tratamentului
- schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este necesar
- observarea apariţiei unor complicaţii
Tumori ale pielii:
- examen de control cu regularitate
- evitarea expunerii inutile la razele solare
- purtarea unor îmbrăcăminţi protectoare
- tratarea nevilor pigmentări dacă sunt cu localizare expusă la
frecare şi iritare
- supravegherea tuturor semnelor de malignitate a nevilor
(creşterea de volum, ulceraţia, hemoragia)
22.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni neurologice:
 Îngrijirea pacienţilor cu hipertensiune intracraniană
- reducerea presiunii intracraniene
- reducerea durerii de cap
- reducerea vărsăturilor
- pentru prevenirea constipaţiei se administrează un laxativ uşor
- se limitează consumul de lichide
- permeabilitatea căilor respiratorii
- oxigenarea creierului
- măsurarea şi menţinerea funcţiilor vitale
- reducerea riscului de complicaţii
- să fie menţinută orientarea pacientului
 Îngrijirea pacienţilor cu tulburări comiţiale-epilepsie
- funcţionalitatea căilor respiratorii
- se imobilizează pacientul pentru a se evita lovirea
36
- nu se forţează deschiderea maxilarului în timpul crizei
- nu se lasă pacientul niciodată singur
- se aşează pacientul în poziţie orizontală (pe pat, podea)
- se desfac hainele, pentru a nu fi împiedicată respiraţia
- se monitorizează funcţiile vitale
- se curăţă cavitatea bucală
- se verifică permeabilitatea căilor respiratorii
- se aspiră secreţiile
- se asigură igiena corporală (după incontinenţă)
- se ajută pacientul să se orienteze în mediul înconjurător
- la recomandarea medicului se administrează anticonvulsivante,
tranchilizante, antispastice
 Îngrijirea pacienţilor cu Parkinson
- program zilnic de exerciţii fizice
- exerciţii de extensie şi flexie a membrelor
- exerciţii de relaxare generală
- pacientul este sfătuit să folosească îmbrăcăminte fără nasturi,
încălţăminte fără şireturi
- prevenirea depresiei
 Îngrijirea pacienţilor cu tumori cerebrale
Îngrijiri preoperatorii:
- se înregistrează datele de bază ale aprecierii neurologice şi
fiziologice
- se urmăreşte obţinerea acordului în scris pentru operaţie
- se explică tratamentul şi procedurile
Îngrijiri postoperatorii:
- se supraveghează permanent pacientul
- se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale
- se observă semnele creşterii H.T.I.C, culoarea tegumentelor,
starea de conştienţă, reacţia pupilelor
- se asigură poziţia pacientului în funcţie de indicaţiile
neurochirurgului
- trebuie evitată orice flectare a gâtului
- orice modificare se raportează neurochirurgului
- se verifică gradul de îmbibare a pansamentului cu sânge sau
secreţii
- se supraveghează drenul
- la indicaţia medicului se administrează oxigen
- alimentaţia pacientului se va face parenteral
- se combate constipaţia prin laxative
- combaterea durerilor de cap
- mobilizarea se face treptat după 2-3 zile
 Îngrijirea pacienţilor comatoşi
- se izolează pacientul într-o rezervă
- se asigură poziţia corespunzătoare (decubit dorsal, fără pernă,
cu capul rotit într-o parte pentru a se preveni căderea limbii
spre glotă)
- permeabilizarea căilor respiratorii (se aspiră secreţiile sau
se pune pipa Gueddel)
- la indicaţia medicului se administrează oxigen
37
- se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului
- în caz de constipaţie se va face clismă evacuatoare
- urmărirea şi notarea vărsăturilor
- la indicaţia medicului se va introduce sondă vezicală „à
demeure”
- se asigură igiena corporală a pacientului
- igiena cavităţii bucale
- prevenirea uscării corneei
- asigurarea igienei părului
- prevenirea escarelor
- asigurarea alimentaţiei prin sondă sau parenteral
23.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni-deficienţe psihiatrice:

 Îngrijirea pacienţilor psihici
În urgenţă:
- de regulă nu se lasă nimic contondent în cameră.
- trebuie să fie cât mai mult personal auxiliar.
- uşa trebuie lăsată deschisă.
- nu se stă cu spatele la bolnav.
- dacă este agitat se leagă cu curerele.
- i se injectează imediat sedative şi Haloperidol 5 mg.
- se investighează riscul suicidal al bolnavului (se întreabă
aparţinătorii dacă a mai avut tentative suicidare sau acte de
agresiune).
- se controlează bolnavul să nu aibe obiecte ascuţite să-şi facă
rău lui sau altora
- se investighează funcţiile vitale (TA,P,R), se măsoară periodic
şi se monitorizează.
- se supraveghează permanent.
În spital:
- asigurarea microclimatului corespunzător
- liniştirea pacientului
- diminuarea manifestărilor comportamentale
- asigurarea unui aport alimentar corespunzător
- asigurarea unui somn corespunzător
- urmărirea funcţiilor vitale
- psihoterapie personală sau de grup
- prevenirea accidentărilor
- prevenirea apariţiei stării de depresie
- redobândirea interesului pentru desfăşurarea unor activităţi
- prevenirea izolării
- reluarea relaţiilor interpersonale
- orientarea în permanenţă în timp şi spaţiu
- asigurarea igienei corporale
- în caz de agitaţie va fi imobilizat
24.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni reumatismale:

 Îngrijirea pacientului cu reumatism articular acut
38
- repaos la pat până, la dispariţia durerilor articulare şi în
continuare 2-3 săptămâni
- mersul se reia treptat
- se asigură igiena corporală şi a lenjeriei
- recoltează sânge pentru VSH, ASLO, proteinogramă, proteina C
reactivă
- recoltarea exudatului faringian
- efectuare EKG, FKG
- se administrează tratament medicamentos
- se asigură alimentaţia pacientului (dietă)
- se măsoară şi se supraveghează funcţiile vitale
- prevenirea reinfectărilor streptococice
 Îngrijirea pacientului cu poliartrită reumatoidă
În faza de repaos:
- se asigură repaosul total la pat
- se asigură alimentaţie corespunzătoare:
- regim hipercaloric (dacă pacientul a scăzut în greutate)
- regim hipocaloric (dacă pacientul este obez)
- regim hiposodat (pe perioada tratamentului cu
antiinflamatoare)
- se recoltează sânge pentru determinarea VSH
- se administrează medicaţia (antialgic, antiinflamator,
corticoterapie, tratament cu săruri de aur)
În faza de mobilizare:
- se stabileşte un program cu kinetoterapeutul
- la început, exerciţii generale pentru restabilirea tonusului
muscular
- treptat, se introduc exerciţii specifice
În faza de reabilitare:
- se încurajează pacientul să facă mişcări
 Îngrijirea pacientului cu spondilită anchilozantă
- se asigură repaosul pacientului pe un pat tare şi neted
- se administrează tratament antialgic şi antiinflamator
- se asigură alimentaţia pacientului
- kinetoterapeutul va învăţa pacientul să efectueze exerciţii de
gimnastică
- pregăteşte preoperator şi îngrijeşte postoperator pacientul
care necesită intervenţie chirurgicală
 Îngrijirea pacientului cu reumatisme degenerative (artroză)
- se asigură repaosul la pat
- se evită poziţia de flexie a articulaţiei
- se asigură alimentaţie în funcţie de restricţiile impuse
- se recoltează probe pentru examene de laborator
- se pregăteşte pacientul pentru examene radiologice
- se administrează tratamentul medicamentos
- educă pacientul privind modul de viaţă
39
25.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni endocrine:
 Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni ale hipofizei
Pacient cu macrosomie hipofizară (acromegalie şi gigantism):
- încurajarea pacientului să vorbească despre schimbările
survenite în înfăţişarea sa
- consiliere psihologică
- încurajarea menţinerii rolului social
- aprecierea localizării şi intensităţii durerilor
- calmarea durerilor
- încurajarea igienei
Pacient cu microsomie hipofizară (nanismul hipofizal):
- supravegherea strictă a tratamentului
- încurajarea pacientului pentru a desfăşura activităţi
accesibile
- antrenarea în diferite activităţi care să-i permită unele
performanţe (munci intelectuale)
Pacient cu diabet insipid:
- informarea pacientului asupra efectelor deshidratării
- supravegherea strictă a tratamentului
 Îngrijirea pacienţilor cu glandei tiroide
Pacient cu hipertiroidie:
- asigurarea unui mediu liniştit
- asigurarea unei alimentaţi corespunzătoare
- dietă hipercalorică
- creşterea cantităţii de lichide
- monitorizarea albuminelor serice, hemoglobinei, limfocitelor
- evitarea alimentelor care produc diaree
- asigurarea unei camere cu temperatură mai scăzută, bine
ventilată
- măsurarea temperaturii
- combaterea febrei la nevoie
- schimbarea lenjeriei de pat şi de corp
- asigurarea igienei corporale
- asigurarea condiţiilor pentru odihnă şi somn
- evitarea leziunilor oculare
- reducerea riscului de lezare accidentală
Intervenţii în criza tireotoxică:
- menţinerea stării de conştienţă
- eliminarea tuturor factorilor stresanţi
- supravegherea respiraţiei
- administrarea de oxigen
- supravegherea ritmului cardiac
Pacient cu hipotiroidie:
- evaluarea nivelului de conştienţă
- menţinerea unui mediu sigur, nestresant
- asigurarea confortului
40
- măsurarea temperaturii
- îngrijirea tegumentelor, pentru creşterea mobilităţii
- asigurarea eliminărilor intestinale prin creşterea cantităţii
de lichide
- respectarea intimităţii pacientului
- observarea edemelor şi venelor jugulare
- asigurarea unei diete cu mai puţin sodiu şi lipide
- se explică importanţa controalelor periodice la medic
- explicarea necesităţii intervenţiei chirurgicale (în caz de
guşă voluminoasă)
Pacient cu tiroidectomie:
- informaţia pacientului privind operaţia
- prevenirea pacientului asupra posibilei schimbări a vocii
- calmarea durerii
- menajarea regiunii pe care s-a făcut incizia prin alimentaţie
lichidă, apoi semilichidă
- favorizarea şi supravegherea respiraţiei
- monitorizarea calciului în sânge
- observarea spasmelor musculare
- administrarea calciului conform prescripţiilor
 Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni ale glandelor suprarenale
Pacient cu boala Addison:
- să nu prezinte modificări ale TA
- cântărire zilnică
- creşterea consumului de lichide
- combaterea cefaleei
- îndepărtarea factorilor de stres
- reducerea activităţii la minim
- dozarea glicemiei
- administrarea riguroasă a tratamentului
- să nu prezinte semne de hiperpotasemie
- să consume raţia de alimente zilnică
- să crească în greutate
- pacientul să demonstreze optimism
- evitarea factorilor care pot declanşa criza (efortul fizic,
frigul, căldura în exces, emoţiile)
- regim alimentar şi de viaţă
Pacient cu sindromul Cushing:
- identifică şi evită acumularea de lichid
- se identifică şi se evită hipopotasemia
- se ajută pacientul să depăşească unele complexe legate de
imaginea sa corporală
- protejarea pacientului şi scăderea riscului de accidentare şi
infecţie
 Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni ale gonadelor
Pacient cu hipogonadism:
- se observă dezvoltarea copilului în diferite etape
41
- să se depisteze la timp absenţa sau întârzierea apariţiei
caracterelor sexuale
- aplicarea tratamentului pe termen lung
- ajutarea pacientului adult să se integreze în social
- psihoterapie
Pacient cu hiperfoliculinism:
- creşterea confortului
- evitarea stărilor conflictuale
- creşterea capacităţii de cooperare
Pacienta cu sindrom de virilizare:
- sprijinirea pacientei în vederea corectării imaginii corporale
- instruirea asupra tratamentului şi a eventualei intervenţii
chirurgicale
- informarea pacientei privind pregătirea preoperatorie
- îngrijire postoperatorie
- supravegherea tratamentului hormonal
26.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni hematologice:

 Îngrijirea pacienţilor cu anemii şi poliglobulii
- repaos la pat
- menţinerea stării de conştienţă
- supravegherea temperaturii
- menţinerea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor
- reducerea activităţilor fizice
- evitarea riscului de complicaţii
- administrarea tratamentului
 Îngrijirea pacientului cu leucemie
- repaos fizic
- calmarea durerii (splenomegalie)
- menţinerea greutăţii corporale
- alimentaţia corespunzătoare a pacientului (la nevoie
parenterală)
- combaterea vărsăturilor
- în perioadele terminale, pacientul să fie susţinut de familie
şi să beneficieze de o moarte demnă şi liniştită
 Îngrijirea pacientului cu sindroame hemoragice sau stări
produse de tulburarea hemostazei
- se asigură repaos la pat
- se asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor
- se asigură prevenirea escarelor de decubit
- asigurarea alimentaţiei corespunzătoare:
- perioadele febrile (regim hidric, hidrozaharat, lactat)
- în anemii (alimente bogate în fier, calciu, vitamine)
- în poliglobulie (se reduce cantitatea de carne)
- măsurarea şi monitorizarea funcţiilor vitale
42
- sesizarea apariţiei elementelor hemoragice pe tegumente şi
mucoase (peteşii, echimoze, hematoame)
- se supraveghează eliminările
- se face bilanţul ingesta-excreta
- se recoltează produse pentru laborator (sânge, urină, suc
gastric, materii fecale)
- la recomandarea medicului transfuzie de sânge
- se administrează
- preparate de fier pe cale orală sau parenterală
- tratament antihemoragic
- tratament citostatic i.v
- sesizează efectele secundare ale administrării citostaticelor
căruia i se aplică tratament chirurgical (splenectomie, expirarea
ganglionilor sau tratament ortopedic)
27.Îngrijirea pacientului cu boli metabolice şi de nutriţie:

 Îngrijirea pacientului cu obezitate
- se stabileşte un regim alimentar
- 1000 cal/zi (activitate obişnuită)
- 400-800 cal/zi (pacient în repaos)
- se administrează fără restricţie legume şi fructe)
- se stabileşte un program de activităţi fizice
- evitarea eforturilor fizice mari (cresc apetitul)
- se măsoară zilnic greutatea corporală
- se asigură igiena corporală
- susţinerea şi sprijinirea pacientului cu probleme psihice
- pregătirea pentru intervenţia chirurgicală a pacientului cu
obezitate excesivă (by-pass jejuno-ileal)
 Îngrijirea pacientului cu sindrom de slăbire
- se asigură repaos fizic
- se recoltează sânge pentru analize
- se asigură realimentarea progresivă pe cale orală sau
parenterală
- primele zile 1000-1500 cal/zi
- aport de alimente bogate în proteine şi dulciuri
concentrate
- parenteral se administrează glucoză 1000 ml/zi, vitamine
din grupul B şi vitamina C
- pentru stimularea apetitului se administrează insulină în
doze mici s.c (4u x 3)
- se măsoară zilnic greutatea corporală
- se asigură igiena corporală
- se educă pacientul să se prezinte la controale periodice
 Îngrijirea pacientului cu gută
În accesul gutos:
- repaos la pat pe toată perioada dureroasă
- se imobilizează articulaţia
- se aplică comprese locale, alcoolizate reci
- se asigură alimentaţie lacto-făinos-vegetarian, hipocalorică
43
- se asigură un aport mai mare de lichide
În guta cronică:
- regim hipoproteic
- se recoltează sânge şi urină pentru analize de laborator
- se administrează tratamentul prescris
28.Îngrijirea persoanei vârstnice:

- comunicare adecvată cu persoana vârstnică
- se orientează către realitate
- menţinerea autonomiei
- stimularea pacientului pentru desfăşurarea unor activităţi
- facilitatea adaptării în cazul internării într-o unitate
geriatrică
- măsuri de prevenire a efectelor imobilizării
- menţinerea stimei de sine
- alimentaţia şi hidratarea pacientului
- gruparea îngrijirilor pentru a evita oboseala pacientului
29.Îngrijirea pacienţilor cu SIDA:

- se testează bolnavul
- dacă rezultatul este pozitiv se explică pacientului că nu este
numai el, că mai sunt şi alţii
- se explică familiei ce este boala şi cum se transmite
- se explică faptul că nu are voie să doneze sânge şi organe
- necesită un suport psihologic atât persoanei în cauză şi
familia acestuia
- în cazul infecţiei cu HIV apare demenţa şi depresia (apar idei
de suicid ) şi trebuie internaţi şi supravegheaţi
- în cursul tratamentului apar diferite tulburări psihice ca
efect secundar al medicamentelor
- prevenirea rejecţiei (să nu fie îndepărtat) în jur se face prin
psihoterapie
- SIDA apare frecvent la homosexuali, drogaţi, lezbiene
În spital:
- combaterea hipertermiei
- monitorizarea temperaturii
- microclimat optim în salon
- administrarea medicaţiei prescrise
- aşezarea pacientului în poziţii comode acestuia
- îndepărtarea crustelor care obturează nările cu tampoane
sterile înmuiate în ceai de muşeţel
- se umidifică atmosfera
- administrarea oxigenului la indicaţia medicului
- tapotaj toracic de 4 ori pe zi, timp de 2 minute
- se notează pierderile de lichide
- hidratarea pacientului
- se alimentează pacientul (la indicaţia medicului cu sondă nazo-
gastrică sau parenteral)
- se face toaleta gurii
44
- se badijonează mucoasa bucală cu glicerină
- se folosesc mănuşi pentru toate intervenţiile
- toaletă riguroasă după fiecare scaun şi urină
- susţinerea morală şi psihică a pacientului
- menţine tegumentele şi mucoasele integre
- se izolează pacientul
- se iau măsuri pentru prevenirea propagării infecţiei
30.Îngrijirea persoanelor în faza terminală:

- ameliorarea durerii
- igiena lenjeriei
- asigurarea liniştii
- menţinerea stimei de sine
- gruparea îngrijirilor pentru a evita oboseala pacientului
- prevenirea complicaţiilor legate de imobilizare
- alimentarea şi hidratarea pacientului
- menţinerea autonomiei
- prevenirea izolării
- chemarea preotului
- susţinerea familiei
45

Tematicä Proba Scrisa Detaliata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tematicä Proba Scrisa Detaliata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMATICA PENTRU PROBA SCRISĂ

1.Procesul de îngrijire cu toate etapele:

2.Îngrijiri acordate de asistenţii medicali:

8.Pregătirea pre şi postoperatorie a bolnavului:

9.Îngrijirea bolnavului cu hemoragii:

10.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni-deficienţe ale aparatului

11.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni-deficienţe ale aparatului

12.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni-deficienţe ale aparatului

13.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale tubului digestiv şi a

14.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni-deficienţe ale aparatului

15.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni oftamologice:

 Îngrijirea pacientului cu corpi străini intraoculari

16.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni oto-rino-laringologice:

17.Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale aparatului genital

18.Îngrijiri acordate în obstetrică:

20.Îngrijirea pacienţilor cu boli infecto-contagioase:

23.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni-deficienţe psihiatrice:

24.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni reumatismale:

26.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni hematologice:

27.Îngrijirea pacientului cu boli metabolice şi de nutriţie:

28.Îngrijirea persoanei vârstnice:

29.Îngrijirea pacienţilor cu SIDA:

30.Îngrijirea persoanelor în faza terminală:

S-ar putea să vă placă și