ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INTOXICAŢII ACUTE

• Ingrijirea bolnavilor intoxicaţi este o sarcină de urgentă, dat fiind caracterul

rapid al evoluţiei procesului morbid

• Ingrijirile date unui bolnav intoxicat diferă de la caz la caz, fiind în funcţie
de:
– natura toxicului
– calea de pătrundere în organism
– cantitatea noxelor
– timpul scurs de la intoxicare

• Principiile de bază după care se îngrijesc aceşti bolnavi, ca şi tratamentul

lor de fond se rezumă ia următoarele probleme:
– încercări de identificare a substanţei cu care s-a făcut intoxicaţia
– evacuarea substanţei toxice înainte de a fi resorbită în sânge
– neutralizarea substanţei toxice rămase în organism
– eliminarea substanţelor toxice resorbite în sânge sau fixate în ţesuturi
– combaterea simptomatică a efectelor nocive, determinate de substanţa
toxică în organism

• In vederea îngrijirii bolnavilor intoxicaţi, asistenta va lua o serie de măsuri

menite să asigure condiţiile materiale ale tratamentului după schema de mai sus,
indiferent dacă se cunoaşte sau nu substanţa toxică
Asigurarea condiţiilor de îngrijire
• Bolnavul intoxicat va fi izolat într-o rezervă, încălzită la 18-20° sau, dacă
există, în camera de reanimare

• El va fi culcat pe un pat de reanimare sau în lipsa acestuia pe un pat

obişnuit

• Dacă se găseşte în stare de preşoc sau în şoc constituit, se ridică partea

distala a patului, asigurându-se o mai bună irigaţie a creierului

• Suprafaţa patului se acoperă cu o muşama, se scoate perna de sub cap,

iar bolnavul se înveleşte cu pături uşoare, dar calde

Asigurarea condiţiilor de îngrijire

• Indiferent de natura toxicului cu care s-a făcut intoxicaţia, asistenta
pregăteşte imediat aparatura şi materialele pentru:
– spălătură gastrică
– clismă evacuatoare
– puncţie venoasă
– hidratare parenterală
– transfuzie
– oxigenoterapie

1
– puncţie lombară
– medicamentele uzuale în tratamentul bolnavilor intoxicaţi:
• cărbune animal, sulfat de magneziu, oxid de magneziu
• carbonat de calciu, tiosulfat de sodiu
• dimercaptopropanol
• digoxin, strofantină, ahipnon, efedrina, cofeină, carion, adrenalină,
atropină, stricnina
• medicamente cortizonice, soluţie de glucoza
– seringile şi acele necesare, pentru a fi imediat la îndemâna medicului

Măsuri privind încercări/e de identificare a toxicului

• Tot ceea ce bolnavul elimină prin:

– Sialoree
– Vărsături
– spălătură gastrică
– Urină
– scaun spontan sau clismă

Se păstrează în stare intactă, pentru a se putea face determinările

organoleptice şi de laborator, necesare stabilirii diagnosticului etiologic

• În cazul intoxicaţiilor medicamentoase, adesea se poate regăsi ambalajul

toxicului în sertarul noptierei sau pe masă, eventual în buzunarul hainelor
victimei, după care se poate identifica toxicul

Evacuarea substanţei toxice încă neabsorbite

• Daca intoxicaţia s-a făcut pe cale bucală, evacuarea toxicului se va face
prin vărsături sau spălaturi gastrice

• Vărsăturile:
– Cele spontane nu trebuie oprite, ci din contră, favorizate
– Provocarea vărsăturilor se poate face prin excitarea mecanică a luetei şi
faringelui cu o pană înmuiată în ulei
– Manopera se va practica numai dacă bolnavul este conştient, căci în stare
de comă sau colaps el poate aspira conţinutul stomacal în căile respiratorii,
asfixiindu-se sau provocându-şi grave complicaţii pulmonare
– De aceea în acest caz, evacuarea stomacului se va face exclusiv prin
sonda
– Efectul excitaţiei mecanice de provocare a vomei se poate mări dacă
bolnavul bea în prealabil 1/2 I apă călduţă, cu 2-3 linguri de cărbune medicinal în
suspensie
– Operaţia poate fi repetată de mai multe ori
– Vărsăturile pot fi provocate, dacă indică medicul, şi pe cale
medicamentoasă cu clorhidrat de apomorfina (0,01 g/ml) în injecţii subcutanate,

2
pulbere ipeca (1-2 g, într-un pahar cu apă), sulfat de cupru (0,10-0,30 g în apă)
etc.

• Spălătură gastrică:
– Se va practica şi când bolnavul este inconştient sau în colaps
– Ea trebuie să îndepărteze tot conţinutul stomacal, acţionând mecanic şi
asupra rămăşiţelor care s-ar menţine între pliurile mucoasei peretelui gastric
– Din acest motiv umplerea şi golirea stomacului se va face de 10-15 ori, cu
câte 800-1 000 ml apă
– Totuşi se va avea grijă să nu se forţeze pilorul cu mari cantităţi de apă,
pentru a nu favoriza pătrunderea toxicului din stomac în duoden şi intestin
– Spălătură gastrică este indicată şi în cazul în care intoxicaţia nu s-a făcut
pe cale orală sau dacă toxicul s-a evacuat deja din stomac spre duoden, căci
unele substanţe toxice se excretă şi prin mucoasa stomacală şi dacă nu sunt
îndepărtate, se resorb din nou

• Nu se va practica provocarea vărsăturilor sau spălătură gastrică

dacă intoxicaţia s-a făcut cu substanţe corozive - hidroxid de sodiu sau acizi
tari - care lezează profund mucoasa digestivă, pentru a nu favoriza sau provoca
o perforaţie

• În aceste cazuri se pot încerca cu foarte mare precauţie introducerea

sondei duodenale în stomac şi extragerea conţinutului

• Dacă intoxicaţia s-a făcut pe cale rectală, prin clismă, eliminarea toxicului
se va face printr-o clismă cu sifonaj, utilizând pentru spălătură antidotul respectiv

• Prin administrarea de purgative se elimină restul substanţelor toxice,

inaccesibile spălăturii gastrice sau clismei cu sifonaj

• Purgativele vor fi prescrise de medic căci utilizarea unora poate fi

contraindicată în intoxicaţiile cu anumite substanţe toxice

• Astfel, nu se vor utiliza purgative saline în caz de intoxicaţie cu sulfamide

(din cauza pericolului formării de sulfhemoglobină)

• De asemenea nu se va utiliza uleiul de ricin în caz de intoxicaţie cu fosfor

sau alte substanţe liposolubile (pericol de absorbţie)

• Dacă toxicul a fost administrat sub forma de injecţie subcutanată sau

intramusculară şi intoxicaţia a fost descoperită în timp util, încă înainte de
resorbţia completă a toxicului, se incizează profund locul injecţiei şi se exercită o
aspiraţie cu ajutorul unei ventuze

• Dacă intoxicaţia s-a făcut prin inhalarea de substanţe gazoase toxice,

îndepărtarea toxicului se va încerca prin aero- şi oxigenoterapie

3
• Camera bolnavului va fi bine aerisită

• Se vor îndepărta din salon hainele bolnavului care pot fi impregnate cu

substanţa toxică

• Se va ajuta ventilaţia pulmonară prin respiraţie artificială

– Dacă substanţa toxică acţionează prin producerea edemului pulmonar
(fosgen etc), se va renunţa la ventilaţie pulmonară, pentru a nu favoriza apariţia
edemului

• În toate cazurile se vor permeabiliza căile respiratorii superioare prin

drenaj postural sau aspiraţie

• Substanţa toxică din jurul nasului, gurii, din faringe şi de pe mucoasa

conjunctivală, va fi spălată cu o soluţie de bicarbonat de sodiu 2%, iar de pe
suprafaţa tegumentelor, cu apă din abundenţă

• Suprafeţele spălate se usucă prin tamponare şi se acoperă cu o alifie

protectoare

• Neutralizarea substanţei toxice care a mai rămas în organism după

evacuare:
– Se face prin administrarea antidoturilor
– Fiecare substanţă toxică îşi are antidotul ei special
– Din acest motiv, este foarte importantă identificarea toxicului în cauză din:
• resturile de toxic
• ambalajul eventual aflat după golirea lui
• substanţa îndepărtată din cavitatea bucală, din stomac prin spălatură
gastrică
• lichidul cu care s-a efectuat clisma evacuatoare
• salivă
• precum şi din simptomele caracteristice unor intoxicaţii

• Daca toxicul a fost identificat imediat sau pe parcurs de laborator, medicul

va stabiii antidotul specific, dozele necesare, precum şi căile de administrare

• Acest lucru însă nu este posibil totdeauna

• În aceste cazuri se recurge la antidoturi generale, care pot fi utilizate la un

număr mare de intoxicaţii, de exemplu:
– cărbune medicinal, 3-4 linguri la 500 ml apă
– Lapte
– apa albuminoasă (4 albuşuri de ou la 1 l apă)
– tanin (5 g în 500 ml apă)
– magnezie calcinată (3-4 g la 100 ml apă)

4
– sau mai bine un amestec de două părţi cărbune medicinal, o parte
magnezie calcinată şi o parte tanin (antidot universal)
– dimercaptopropanol
– şi altele

• In lipsa altor antidoturi se va recurge la făină în suspensie apoasă

• Introducerea antidoturilor în organism - în funcţie de natura acestuia - se

face pe cale bucală sau prin injecţii

• După terminarea spălăturii gastrice se lasă în stomac o cantitate de

antidot dizolvat în apă

• Clisma evacuatoare se poate face de asemenea cu soluţie sau suspensie

de antidot

Eliminarea substanţei toxice resorbită în sânge sau fixată pe ţesuturile poate face
prin:
• Activarea diurezei
– Bolnavul va fi hidratat în aşa fel ca diureza să crească peste 1.500 ml, în
24 de ore
– Se va avea grijă ca lichidele să nu fie reţinute în organism

• Exsanguinotransfuzie, pentru înlocuirea sângelui alterat de substanţa

toxică

• Unele substanţe toxice pot fi eliminate din sânge prin dializă extrarenală

• Organele atinse de substanţa toxică vor fi sprijinite în funcţia lor după

natura şi efectul toxicului

Îngrijirile care privesc unele reacţii generale şi locale

• se încadrează în tratamentul simptomatic al intoxicaţiilor

• Menţionăm:
– administrarea soluţiilor de glucoza
– hidratarea bolnavului
– administrarea de substanţe cardiotonice, analeptice, excitanţi ai centrului
respirator, calmante etc.
– puncţie venoasă
– respiraţie artificială
– puncţie lombară
– oxigenoterapie sau administrare de carbogen etc.

• Dacă bolnavul continuă să aibă vărsături

5
–  se va face aspiraţia conţinutului gastric cu hidratare şi mineralizare
concomitentă
–  protejând căile respiratorii de aspirarea vărsăturilor, mai ales dacă este
inconştient

• Se va avea grijă de evacuarea vezicii urinare şi a colonului

• După primele îngrijiri cu caracter de prim-ajutor se va ataşa la patul

bolnavului apărătoare laterale

• Lângă el rămâne în permanenţă o asistentă, căci după revenire, bolnavul

poate să încerce o nouă tentativă de sinucidere sau poate să prezinte o stare de
agitaţie necontrolată

• Alimentaţia va fi adecvată stării bolnavului şi naturii intoxicaţiei:

– per os
– prin sonda nazo-duodenală sau
– pe cale intravenoasă

• În caz de intoxicaţii cu substanţe caustice, alimentaţia se va face iniţial pe

cale intravenoasă, urmată de alimentaţie prin fistulă stomacală

• Ingrijirea, în continuare, se va face în funcţie de starea intoxicatului la fel

ca şi pentru bolnavii inconştienţi sau agitaţi

• După ce bolnavul îşi recapătă cunoştinţa, este importantă susţinerea lui

morală şi inspirarea încrederii în vindecare