VITAMINE

CONSIDERATII GENERALE

•reprezintã o clasã de substanṭe organice de origine exogenã(alimentarã) cu structuri chimice foarte

variate;
•sunt absolut necesari organismului uman;
•în cantitãṭi foarte mici asigurã creṣterea,dezvoltarea si funcṭionarea normalã a organismului;sunt
factori curativi pentru organism;
•unele vitamine-B1,B2,B6,acidul lipoic-actioneazã în calitate de coenzime,permiṭând actiunea
cataliticã a enzimelor(specificitate de acṭiune);
•unele vitamine participã la procesele de oxido-reducere din organism (vitamina C);
•lipsa unor vitamine din alimentaṭie conduce la unele dereglãri biochimice asociate cu disfuncṭii
metabolice,modificãri structurale la nivelul unor ṭesuturi,imbolnãviri severe si infertilitate

SURSE DE VITAMINE
•ca factori alimentari accesorii,vitaminele sunt de origine exogenã;in general,organismul uman NU
are capacitatea de a sintetiza vitaminele necesare ṣi – in consecintã - este tributar aportului de
vitamine prin hranã
•sursa – primordialã de vitamine o reprezintã plantele ṣi produsele acestora;
- secundarã: flora bacterianã din intestinul gros care sintetizeazã anumite vitamine pe care le
furnizeazã organismului

VITAMINE ŞI PROVITAMINE
Organismul uman îṣi procurã vitaminele :
•ca atare,sub formã biologic activã
•sub formã de provitamine= precursori ai unor vitamine care dobândesc atributul de vitamine
biologic active numai dupã o prealabilã transformare chimicã a lor in organism.
De exemplu:= provitamine ale vitaminii A
= provitamine ale vitaminelor D

ACTIUNI SI IMPLICATII ALE VITAMINELOR IN ORGANISMUL UMAN

 În procesul de crestere osoasa, au un rol important vitaminele C,A, E si D.

 Lipsa vitaminelor A si E din alimentatie are ca efect perturbarea functiilor glandelor sexuale si
incetinirea dezvoltarii masei musculare (in special, scheletice).
 Senzatia gustativa este influentata de vitamina A si de vitaminele complexului B;
 In functionarea normala a ficatului, intervin vitaminele complexului B, vitaminele C si E.La pacientii
cu ciroza exista o carenta accentuata de B1, B2 si C. De accea, pacientilor cu afectiuni hepatice li se
prescriu – pe langa alte indicatii dietetice – si produse farmaceutice bogate in vitamine.
 Metabolismul grăsimilor este reglat de vitaminele C si E; deficitele in aceste vitamine cresc
concentratia colesterolului si favorizeaza aparitia sau agravarea procesului de ateroscleroza.
 Echilibrul sistemului nervos este mediat, in parte, de:
- vitamina E care asigura troficitatea si intretine vigurozitatea structurala a celulei nervoase;
- vitaminele din complexul B intervin indeosebi in transmiterea influxului nervos;
- vitaminele PP si C activeaza metabolismul celular asigurand cantitatea de energie necesara
activitatilor pe care le implica sistemul nervos.

1
  La varstnici, deficitul de vitamine C,E si B poate duce la aparitia unor fracturi spontane care
imobilizeaza persoana la pat.
 Din exemplele prezentate se observa necesitatea existentei vitaminelor in organsim in cantitatile
adecvate desfasurarii activitatilor sale in conditii optime. Administrate irational, ele pot genera
tulburari grave ale starii de sanatate.

CARENȚE VITAMINICE
Pentru buna sa funcṭionare organismul are nevoie de o anumitã dozã zilnicã de vitamine.Insuficienṭa
sau lipsa uneia sau a mai multor vitamine provoacã dezechilibre în funcṭionarea normalã a
organismului,dezechilibre numite generic carenṭe vitaminice sau boli prin carenṭã.
Carenṭele vitaminice sunt tulburãri fiziologice cauzate de:
•hipovitaminoze=lipsa parṭialã a unor vitamine
•avitaminoze=lipsa totalã sau aproape totalã a unor vitamine
Ȋn funcṭie de gradul de carenṭã vitaminicã sau de durata ei,la nivelul organismului apar dereglãri
caracterizate prin simptome generale ca:
•încetinirea sau oprirea creṣterii organismului
•leziuni specifice cauzate la nivelul tegumetului si în alte ṭesuturi
•receptivitate crescuta faṭa de infecṭii
•infertilitate
•scãderea capacitãṭii de efort,obosealã accentuatã,astenie,atonie

Factorii care genereazã carenṭele vitaminice pot fi:

•de naturã exogenã(alimentarã)=alimentaṭia deficitarã in vitamine si provitamine-poate fi corectatã
prin echilibrarea hranei cu alimentele necesare
•de naturã endogenã - defecte de asimilaṭie datorate incapacitãṭii organismului de a transforma
provitaminele în vitamine;
 defecte de absorbṭie la nivelul intestinului;
 necesitãṭile crescute de vitamine din perioadele de creṣtere,graviditate,lactaṭie,efort fizic sau in cazul
unor afectiuni(anemii,alcoolism cronic);
 boli infecṭioase care implica un aport crescut de vitamine;
 distrugerea florei bacteriene din intestinul gros,datoritã administrãrii masive de antibiotice si sulf;
 efectul antivitaminelor

Ȋn practica medicalã, apar carenṭe complexe=policarenṭe care survin in dezechilibre alimentare(ex.:

in regim hiperglucidic necesitãṭile de vitaminã B1 sunt mult mai mari,în cursul administrãrii unor
medicamente,în infecṭii,etc.)
De asemenea, sunt frecvente stãrile de clinicã, în care semnele carenṭei apar în momentul în care
organismul este slãbit din alte cauze.

HIPERVITAMINOZELE
•se datoreazã fie unui exces de vitamine,ori a unei utilizãri necorespunzãtoare a acestora
 apar rar din cauza unui exces alimentar;
•se pot produce în urma conservãrii unor alimente sau preparate foarte bogate in vitamine sau
provitamine(untura de peṣte,morcovi,ficatul unor peṣti mici)sau in urma unei terapii interne abuzive cu
vitamine;
•excesul unei vitamine are adesea consecinṭe ṣi asupra afectului altor vitamine;

ANTIVITAMINELE
•sunt analogi structurali ai vitaminelor, adica au constituṭie chimicã asemãnatoare acestora;
2
 •acṭioneazã ca antagoniṣti ai vitaminelor, anihilând parṭial sau total acṭiunea vitaminelor ṣi producând
simptome similare carenṭei vitaminice;
•ex: antibioticele,unele enzime care inctiveazã unele vitamine.

CLASIFICAREA VITAMINELOR

Denumirea vitaminelor implicã criterii diferite:

1.Pe baza actiunii lor fiziologice,respectiv, a bolilor carentiale,de exemplu:
•vitamina antirahiticã (vitaminele D)
•vitamina antiscorbutica (vitamina C)

2.In ordinea descoperirii cronologice folosind literele mari ale alfabetului:

•A – A1,A2,A3
•B – B1,B2,B3,B6,B12,B15
•D – D2-D6
•K – K1-K7
Uneori literele se refera la unele proprietãṭi ale vitaminelor
•vitamina K – “koagulation” ; vitamina H= “ “(piele)
•vitamina PP – “ preventing”
Un criteriu obiectiv de clasificare a vitaminelor îl reprezintã solubilitatea lor si -dupã acest criteriu-
vitaminele se clasificã in:
•vitamine hidrosolubile- solubile în apã ṣi în mediul apos;
- complexul “B” de vitamine:
1. B1 – vitamina antinevritică
2. acidul lipoic
3. B2 – riboflavina;
4. B3 = Niacina = vitamina PP –vitamina antipelagroasă
5. B5 – acidul pantotenic
6. B6 – piridoxina
7. biotina = factor BIOS
8. acizii pteroilglutaici = Folacina
9. B12 – corinoide
10. B15 – acidul pangamic
11. mezoinoitolul
12. acidul para-aminobenzoic (PABA)
13. colina
- vitaminele din grupul C – vitamina C;
- vitamina P(vitamina permeabilitãTii(C2));
•vitamine liposolubile – insolubile in apã si solubile in lipide;
•RETINOLI(vitamina A)
•CALCIFEROLI(vitamina D)
•TOCOFEROLI(vitamina E)
•MEMAFTONE(vitamina K)
•ACIZI GRAŞI ESENTIALI(vitamina F)

COMPLEXUL “B” DE VITAMINE – CARACTERISTICI

• sunt solubile in apa sau în mediul apos;constituie factori de creṣtere pentru microorganisme ṣi organismele
tinere (B12,folacina,B2,colina,PABA);
•acṭioneazã ca activatori stimulând diferite procese metabolice ṣi intervenind în reglarea acestor procese;
3
•au rol de coenzime, fiind implicate în procese biochimice de mare importanṭã
•majoritatea lor poate fi sintetizatã de cãtre microflora bacterianã din intestinul gros
( B1,B2,B3,PP,B6,B12,PABA).

VITAMINE HIDROSOLUBILE - COMPLEXUL “B”- REPREZENTANȚI

1.VITAMINA B1= VITAMINA ANTI BERI – BERI = TIAMINA

• este denumitã ” vitamina starii morale” sau “vitamina performanṭei intelectuale” datoritã efectelor
benefice asupra sistemului nervos si asupra stãrii psihice prin intervenṭia directa asupra metabolismului
glucidic;
• este esentialã în transmiterea impulsului nervos,în special in sistemul nervos ;
Distribuṭie: – plante(leguminoase);
- ṭesuturi animale:muschiul cardiac,creier,ficat,rinichi,placentã,flora bacterianã;
Roluri - favorizeazã digestia carbohidratilor;
- are rol în excitabilitatea nervoasã si stimuleazã cresterea organismului;
- sub forma sa activa, ca tiaminpirofosfat (TPP),participã la decarboxilarea oxidativã a acidului
piruvic rezultat prin glicolizã;
- are un efect diuretic, fiind un stimulent al apetitului si al peristaltismului periferic,automatismului
intestinal;
- diminueazã durerile postoperatorii;
- asigura functionarea în conditii normale a muschilor si cordului;

Dezechilibre cantitative
Insuficienta de B1 face ca acidul lactic si acidul piruvic sã se acumuleze în sânge si tesuturi si sa se
eliminã în cantitãti mari prin urinã; rezulta cã în organism se instaleazã o stare de acidozã cu efecte negative
deosebite pentru sistemul nervos si cel cardiovascular,pentru cã ele folosesc glucoza ca sursã de energie.

La adult deficinṭa de B1 poate avea manifestãri:

•psiho-nervoase:astenie cu scaderea capacitãtii de efort,insomnie,reducerea atenṭiei,cefalee; in

stãrile mai accentuate,apar semne de nevritã cu parestezii, pareze si paralizii ale membrelor inferioare;
•cardiovasculare–palpitatii,tahicardie,aritmie,scãdereatensiunii arteriale,edeme,insuficientã
cardiacã;
•digestive: constipatie,dureri abdominale difuze permanente pe fondul unui deficit cronic de
HCl;
Deficitul mare de B1 determinã aparitia bolii numite BERI – BERI caracterizatã de dereglãri grave
ale SNC insotide de spasme, convulsii, scãderea rezistentei la infectii, nevralgii, agravarea maladiilor
psihice,cefalee,insomnii,tahicardie,etc
.
Necesarul de vitaminã B1 creste în:
 graviditate,alãptare,consum de anticonceptionale;
 consumul de medicamente antiacide gastrice;
 perioade de boalã ce evolueazã cu stãri febrile;
 eforturi fizice intense,stres psihic,traume fizice si psihice;
 alimentatia bogata in glucide.

2.VITAMINA B2=RIBOFLAVINA

Distribuṭie: – plante tinere ṣi seminṭe germinate;

- organisme animale: ficat,rinichi,muṣchiul cardiac;
4
 - produse alimentare: lapte,ouã (gãlbenuṣ);
Vitamina B2 este absorbitã în partea superioarã a intestinului subṭire prin transport activ ṣi este eliberatã
în sânge unde se leagã de albumine ṣi globuline;se excretã într-un procent de 60-70% prin urinã; NU se
stocheazã în organism.

Roluri:
 transformatã în FMN ṣi FAD,participa drept coenzime ale unor enzime responsabile cu diverse
procese de oxido-reducere din organism (în special în lanṭul respirator);
 are rol determinant în fixarea Fe în hemoglobinã;
 stimuleazã creṣterea organismului si funcṭia de reproducere;
 participã la metabolismul carbohidraṭilor,grãsimilor,proteinelor;
 contribuie la funcṭionarea optima a sistemului imunitar;
Dezechilibre cantitative
Carenṭa în B2 are o incidenṭã mai scãzutã la adulṭi ṣi apare în sarcinã, perioade de
covalescenṭã,in denutriṭie proteicã.Apar modificări la nivelul :
 ochiului – invazia corneei
 tegumentelor si mucoaselor - dermatitã seboreică, mucoasa lingualã este fisuratã, sângerează, este
infectată, prezintă ulceraṭii, cruste sau edeme;
 scheletului – membre scurte, cu oprirea creṣterii la copiii mici;
 sistemului imunitar – scãderea rezistenṭei ṣi a capacitãṭii de apărare a organismului faṭã de
microorganismele patogene si faṭă de unele substanṭe toxice;
 altor organe – tulburãri renale, cardiace, pancreatice, anemie macrocitară, crampe musculare,
atrofierea testiculelor, alternarea activitãṭii unor glande, tulburãri nervoase.

3.VITAMINA PP =NIACINA =VITAMINA ANTIPELAGROASÃ

Distribuṭie – existã în ṭesuturile vegetale ṣi animale (ficatul,rinichiul si muschiul sunt cele mai bogate în
vitamina PP)
Vitamina PP este sintetizatã ṣi de flora bacterianã din intestinul gros.Se metabolizeazã în ficat,NU formeazã
depozite ṣi este secretatã prin urinã
Roluri – intrã în structura unor coenzime ale unor enzime ce catalizeazã reacṭii de oxidoreducere din
organism;
- intervine în glicolizã,în metabolismul aminoacizilor ṣi acizilor graṣi;
- scade nivelul colesterolului si al trigliceridelor;
- este o vitaminã esenṭialã în sinteza hormonilor sexuali,cortizolului,insulinei;
- intervine în metabolismul normal al ṭesutului cardiovascular si nervos;
- atenueazã tulburãrile gastro-intestinale;previne si amelioreazã migrenele;
- intensificã circulaṭia sangvinã ṣi scade tensiunea arterialã în crizele de HTA.
Dezechilibre cantitative
Carenṭele apar – in populaṭiile pentru care consumul de porumb este predominant;
- in regimuri vegetariene;
- in carenṭe de B2,B6,în alcoolism;
- in afecṭiuni renale cronice,chimioterapie
Carenta in vitamina PP rezultã PELAGRA= boala celor “3D” (dermatitã,diaree,demenṭã) + anemie
macrocitara
Simptomele carenṭei pot fi grupate astfel :
•semne generale – astenie,apatie,scãdere in greutate,subfebrilitate;
•manifestãri • cutanate – tegument tumefiat,cdescuamãri,catrofii ale mucoasei linguale la formele
cronice,intãrirea ṣi uscarea pielii;
5
 •digestive – diaree cronicã,anaclohidrie,hiperclorhidrie;
•nervoase–tulburãri psihice cu stãri delirante,insomnie,depresie, agitaṭie, dezorientare,
obosealã, cefalee, amnezie,tulburãri de comportament;

4.VITAMINA B6=PIRIDOXINA
•prezintã o largã rãspândire în organismele vegetale si animale; flora bacterianã din intestinul gros
constituie o sursã de B6 pentru organism;
•sunt bogate in B6 – muṣchiul cardiac,ficatul ṣi muṣchiul scheletic,laptele;
•structurã : denumirea genericã de vitamina B6 include un numãr de 3 compuṣi derivaṭi de la
piridoxinã: piridoxol,piridoxal,piridoxaminã
• rol biochimic: derivatul fosforilat al piridoxalului denumit piridoxal fosfat( PALPO) are rol de
coenzimã a unor enzime care catalizeazã reacṭii importante din metabolismul aminoacizilor: transaminarea,
decarboxilarea, racemizarea.
PALPO intervine în biosinteza hemului ṣi stimuleazã hematopoeza.
Carenṭa de B6 produce – dermatite,anemii severe,hipercolesterolemie;
- scãderea concentraṭiei de hemaglobinã;
- diminuarea ritmului de creṣtere;
- convulsii asociate cu tulburãri profunde ale SNC;
- creṣterea in greutate a unor organe(ficat,rinichi,suprarenale)

5.VITAMINA B12=CIANCOBALAMINA. FACTOR ANTIPERNICIOS

•exista numai în organismul animal si în microorganisme;
•ṭesuturile animale bogate în B12 sunt ficatul, rinichii, cordul si suprarenalele;
•microorganismele din intestinul gros reprezintã o sursã de vitamina B12 pentru organismul uman
Vitamina B12 îndeplineṣte rol de vitaminã antipernicioasa pentru om ṣi este factor de creṣtere pentru
microorganisme.Ȋn organism,vitamina B12 se gãseṣte predominant sub formã de coenzimã B12;conṭine
cobalt în structurã .

Rolul biochimic al vitaminei B12 :

•rolurile sunt îndeplinite de coenzima B12;
•are un spectru larg de acṭiune,intervenind în:
- reacṭiile de metilare si carboxilare;
- utilizarea aminoacizilor;
- stimularea gluconeogenezei;
- biosinteza hemului;
- stimularea metabolismului proteinelor si lipidelor;
- favorizarea diviziunii celulare ṣi menṭinerea integritãṭii celulei;
- procesul de hematopoezã prevenind anemia.
Carenṭa în B12 determinã o anemie foarte gravã numitã anemie pernicioasã. În absenṭa B12 se
sintetizeazã celule imature numite megaloblaṣti care pierd apoi nucleii ṣi apar celule mari,deformate numite
macrocite. În aceste condiṭii,globulele roṣii pierd capacitatea de a lega O 2 ṣi de a-l transporta la
ṭesuturi,reapariṭia hematiilor normale fiind mult mai micã decât a macrocitelor.Cauza acestui tip de anemie
este existenṭa unor defecte de absorbṭie,datorate absenṭei unei proteine care o furnizeazã,denumitã “factor
intrisec”.Carenṭa in B12 mai determinã demineralizãri ale SN ṣi întârzie procesul de creṣtere.

GRUPUL “C”=ACIDUL ASCORBIC.VITAMINA ANTISCORBUTICÃ

Distribuṭie – existã în plantele verzi,legume ṣi în special în citrice;

6
 -existã în toate ṭesuturile ṣi lichidele organismului; predominã în glandele
suprarenale,hipofizã,corpul galben.
Pentru organismul uman este necesar un aport zilnic de 30 mg de vitaminã C din alimente.Excesul de
vitaminã C NU se acumuleazã în organism,ci se eliminã prin urinã.Ea existã ca stereozimer L sub formã
redusã si oxidata,dar numai forma redusã prezintã activitate biologicã.
Din alimentele consumate, vitamina C este absorbita relativ rapid prin mucoasa tubului digestiv;
aproximativ 20% din cantitatea ingerata este eliminata pe cale intestinala. Reducerea absorbtiei intestinale a
vitaminei C se intalneste indeosebi in steatoree, etilism cronic, administrarea prelungita de antibiotice,
calmante, cortizon sau aspirina.
Cresterea necesarului de vitamina C apare in cazul infectiilor, arsurilor extinse, neoplaziilor,
interventiilor chirurgicale extinse, graviditatii, lactatiei, expunerii indelungate la frig, bolilor reumatoide,
fumatului, consumului excesiv de alcool.

Rol biochimic.Carenṭã
Caracterul ei reducãtor stã la baza participãrii vitaminei C la procesele de oxidoreducere celularã.
Vitamina C are rol esenṭial în:
•biosinteza glicozaminoglicanilor din substanṭa fundamentalã a ṭesutului conjunctiv,în formarea fibrelor de
colagen;
•formarea ṭesutului osos si funcṭionarea normala a eritoblaṣtilor;
•biosinteza hormonilor sexuali,având rol în procesele reproducere;
•are acṭiune antitoxicã;
•mãrirea rezistenṭei organismului la infecṭii;
•transportul si depozitarea Fe;
•coagularea sângelui,prevenirea sau atenuarea infecṭiilor;
• cresterea mobilitatii macrofagelor si a capacitatii lor de fagocitoza;
• elaborarea complementului si a interferonului

Initial, deficitul in acid ascorbic se reflecta doar prin scaderea ascorbinemiei, la care se adauga
scaderea concentratiei vitaminei C din leucocite si reducerea excretiei urinare a sa si a metabolitilor sai.

Carenta in vitamina C conduce la:

 instalarea anemiei ca urmare a reducerii absorbtiei fierului la nivelul mucoasei intestinale
 diminuarea sintezei noradrenalinei, aparand hipotensiunea, astenia, slabiciunea musculara, tendintele
depresive;
 scaderea rezistentei la infectii;
 instalarea senzatiei de lipsa de aer – vitamina C diminueaza concentratia serica a histaminei,
substanta cu actiune bronhoconstrictoare
 reducerea apetitului;
 diminuarea mobilitatii osteoarticulare

Carenṭa gravã în vitamina C determinã aparṭia SCORBUTULUI în organismul uman. Scorbutul se

caracterizeazã prin:
•sangerãri ale pielii si gingiilor;
•formarea de glicozaminoglicani cu structurã anormalã;
•afectarea sintezei de colagen si a structurii fibrelor de colagen care devin mai usor degradabile; ca
urmare, este afectata integritatea morfofunctionala a tesutului conjunctiv si apare dezorganizarea structurilor
osoase, reducerea posibilitatii de vindecare corespunzatoare a plagilor si arsurilor, cresterea fragilitatii
vaselor mici. Aceasta fragilitate vasculara explica tendinta la hemoragii care este cu atat mai evidenta, cu cat
deficitul acidului ascorbic este mai accentuat.
•alterãri în procesul de formare a oaselor ṣi dinṭilor care capãtã un caracter spongios;
7
Simptomele scorbutului sunt anulate prin administrarea de vitaminã C.

VITAMINE LIPOSOLUBILE

1.RETINOLII (PROVITAMINELE ŞI VITAMINELE A)

Vitamina A se formeazã în organism din provitamine denumite carotine care sunt de origine vegetalã.
Plantele NU sintetizeazã retinoli.Carotenii existã în unele legume (ex. morcovii);se gãsesc în ficat, ṭesut
adipos, corp galben, testicule, produse lactate, gãlbenuṣ de ou.
Structurã: atât carotenii cât ṣi retinolii conṭin în structura lor un ciclu β-IONONÃ,ciclu indispensabil
pentru activitatea vitaminei.
Vitaminele A provenite din caroteni sunt absorbite prin peretele intestinal,trecute în sânge ṣi
depozitate preferenṭial în ficat ṣi retinã.Vitamina A circulã în plasmã legatã de o proteinã transportoare
specificã numitã retinol-binding protein (RBP) sau prealbuminã.Prezenṭa lor în retinã este corelatã cu rolul
esenṭial în biochimia procesului vizual.
Rol biochimic si fiziologic. Carenṭã
• stimuleazã procesul de creṣtere;
• previn apariṭia unor leziuni ale ṭesutului epitelial, keratinizarea epidermei ṣi a mucoaselor;scad riscul de
cancer;
• intervin în biosinteza glicozaminoglicanilor;
•asigurã funcṭionarea normalã a aparatului genital, spermatogeneza ṣi reproducerea normalã, prevenind
avorturile;
• au acṭiune antiinfecṭioasã; conferã rezistenṭã organismului;
• intervin în funcṭionarea normalã a ochiului, respectiv în biochimia procesului vizual;
Carenṭa în retinoli poate fi:
• consecinṭa unei alimentaṭii sãrace în provitamine;
• deficit de absorbṭie a provitaminelor, respectiv a vitaminelor;
• defect de asimilaṭie;
Efecte carenṭiale:
• încetarea creṣterii, pierderea în greutate;
• leziuni si keratinizarea epiteliilor;
• leziuni ale oaselor ṣi epiteliilor gingivale;
• tulburãri gastrointestinale;
• xeroftalmie : modificãri degenerative ale ochiului, uscarea conjunctivitei, sclerozarea corneei, orbire;
• keratomalacre : tumefierea,scleroza ṣi distrucṭia corneei;
• hemeralopie : incapacitatea ochiului de a se adapta ṣi de a percepe la întuneric;
• tulburãri ale aparatului genital : degenerarea epiteliului testicular,avorturi,fecunditate redusã,ciclu prelungit
ṣi fãrã ovulaṭie;
Hipervitaminoza A determina : intoxicaṭii,xantomatoze;hipocalcemie; tulburãri ale sistemului osos.

2. CALCIFEROLII (PROVITAMINELE SI VITAMINELE D). VITAMINA ANTIRAHITICÃ .

•se gãsesc rãspândite sub formã de provitamine numite STEROLI

•predominã în lapte,piele,se depoziteazã în special în ficat,piele,glande suprarenale,rinichi,ulei de
peṣte,drojdie de bere;
•existã 5 vitamine D : D2-D6, cea mai importantã ṣi cea mai importantã pentru organism este D3;sub
acṭiunea radiaṭiilor UV,colesterolul se transformã în 7-dehidrocolesterol ṣi apoi în calciferol;
8
 Rol biochimic.Carenṭã
•previn ṣi vindecã rahitismul;
•mãresc permeabilitatea mucoasei intestinale pentru ionii ca Ca2= ṣi acṭioneazã ca factori de reglare a Ca2= din
organism;
•asigurã menṭinerea în raporturi constante a ionilor de Ca2+ si PO43- prin stimularea absorbṭiei Ca2+ în intestin
si a reabsorbṭiei renale a fosfaṭilor;
•intervin în procesul de osteogenezã,determinând osificarea normalã
•stimuleazã glicogeneza hepaticã si muscularã;
•favorizeazã secreṭia hormonilor hipofizari;
•influenṭeazã metabolismul acidului citric care concurã la efectul antirahitic
Carenṭa în vitamina D:
 Perturbă homeostazia fosforului şi calciului ale căror concentraţii serice se reduc
 Determină apariţia leziunilor osoase atunci când este accentuată – la copii apare rahitismul,
iar la adulţi, osteomalacia;
Rahitismul e caracterizat prin:
 acumularea de tesut osteoid (materie necalcificată);
 se exprimă clinic prin manifestări hipocalcemice – contracturi musculare, uneori spasm glotic,
convulsii generalizate, întârzieri în creştere şi modificări osoase caracteristice = îngroşarea
extremităţilor distale ale antebraţelor şi gambelor, curbări ale oaselor lungi, deformări ale toracelui
(torace în carenă), deformări craniene, aplatizare occipitală, abdomen destins de volum datorită lipsei
de tonus muscular. Scade fosforul plasmatic şi creşte fosfataza alcalina;
 când rahitismul e mai avansat, apare o lărgire a extremităţilor cubitusului şi radiusului, prin umflarea
cartilajului de conjugare, diminuarea opacităţii osoase şi deformarea prin încurburarea curburilor.
 calcifierea incompletã a oaselor ṣi deformarea acestora duce la osteomalacie; în osteomalacie se
constată existenţa unui grad redus de mineralizare osoasă, lărgirea spaţiilor intervertebrale, creşterea
fibrozei locale, prezenţa unui număr foarte mare de osteoblaşti şi foarte mic de osteoclaşti. Cele mai
afectate sunt oasele lungi şi pelvisul, cele mai puţin lezate fiind coloana vertebrală şi calota craniană.
Osteomalacia se manifestă prin dureri la nivelul membrelor inferioare, cât şi prin fenomene algice în
partea inferioară a toracelui. Pot surveni deformări ale coloanei cu cifoscolioză la bătrâni, iar la tineri
deformarea oaselor pelviene şi chiar fracturi.
- osteoporoza (oasele devin spongioase)

Carenṭa în vitamina D se datoreazã:

•deficitului de provitamine sau calciferoli din hranã;
•lipsei de expunere la lumina solarã: expunerea insuficientă la soare apare la persoanele greu deplasabile sau
care preferă evitarea contactului cu lumina solară din motive de boală sau dacă expunerea la soare le induce
stări de disconfort, cefalee;
•absorbṭiei intestinale defectuoase a calciferolilor ṣi provitaminelor: capacitatea de absorbţie poate fi limitată
în condiţiile existenţei unui sindrom de malabsorbţie (ex: postgastrectomie, insuficienţă pancreatică cronică,
icter mecanic etc).
 inactivării hepatice crescute şi eliminării excesive pin urină: creşterea eliminării sale renale sau a produşilor
săi activi de metabolism apare în sindromul nefrotic când proteinuria existentă antrenează şi pierderea
proteinelor transportoare ale substanţelor menţionate.
Hipervitaminoza se caracterizeazã prin:
•efecte toxice asociate cu mobilizarea calciului din oase;
•creṣterea calcemiei si fosfatemiei;
•depunerea excesiva a calciului in unele tesuturi si organe; de aici, rezulta litiaza renala, calcifierea peretilor
arteriali cu consecintele sale (cardiopatie ischemica, arteriopatia obstructiva a membrelor inferioare,
ateroscleroza cerebrala),limitarea mobilitatii articulare.

9
3. TOCOFEROLI (VITAMINA E=VITAMINA STERILITÃȚII)
•sunt de origine excusiv vegetalã
•existã în majoritatea plantelor cu frunze verzi,în uleiuri vegetale (de grâu,de porumb);
•cel mai important pentru activitatea biologicã este α-tocoferolul
•absorbṭia tocoferolilor se face la nivelul intestinului subṭire ṣi este facilitatã de prezenṭa acizilor biliari;

Rol biochimic.Carenṭã
•intervin în funcṭia de reproducere,prevenind sterilitatea,de unde ṣi denumirea de vitamine ale sterilitãṭii;
•manifestã o activitate antioxidantã protejând acizii graṣi nesaturaṭi,retinolii ṣi carotenii contra oxidãrii;
•intervin în controlul vitezei de biosintezã a ADN ṣi favorizeazã sinteza ?
•protejeazã anumite enzime care participã la procesul de respiraṭie celularã;
•participã la reglarea consumului de oxigen în ṭesutul muscular.
Carenṭa în tocoferoli determinã:
•tulburãri ale funcṭiei de reproducere;
•degenerãri testiculare;
•scãderea fecunditãṭii;
•avorturi;
•encefalopatii;
•tulburãri vasculare;
•anemii hemolitrice;
•distrofii musculare acute;

4. FITOCHINONE. VITAMINA K. MENAFTONE. VITAMINE ALE COAGULÃRII.VITAMINE

ANTIHEMORAGICE

Distribuṭie: - sunt sintetizate de cãtre pereṭii verzi ai plantelor;

- la om sunt sintetizate de cãtre flora bacterianã din intestinul gros;
Rol biochimic.Carenṭã
•au rol fundamental în coagularea sângelui;
•participã la biosinteza protrombinei;nivelul ei scãzut determinã creṣterea timpului de culoare a
sângelui,conducând la fenomene hemoragice;
•intervin în biosinteza proteinelor,probabil ca efectori alosterici ṣi în biosinteza ARN-ului mesager necesar
biosintezei proteinelor;
•carenṭa în vitamina K determinã perturbãri în procesul de coagulare a sângelui,hemoragii.
Cauzele carenṭei pot fi:
•malabsorbṭie datoritã unei cantitãṭi mici de sãruri biliare;
•tulburãri gastrointestinale însoṭite de defecte de absorbṭie a lipidelor;
•modificarea sau distrugerea florei bacteriene din intestinul gros în urma administrãrii masive de antibiotice;
În boli hepatice,infecṭii,intoxicaṭii sau dupã intervenṭii chirurgicale se administreazã vitamina K în
scopul stimulãrii sintezei protrombinei necesare coagulãrii normale a sângelui.

5. VITAMINELE F. ACIZII GRAŞI ESENȚIALI (AGE)

•sunt de origine vegetalã;
•vitaminele F includ – acidul linoleic = C18/D9,12
- acidul linolenic = C18/D9,12,15
- acidul arahidonic = C20/D5,8,11,14

10
 AGE sunt componente ale fosfolipidelor ṣi ale altor lipide structurale din membranele ṣi particulele
subcelulare.În carenṭa de AGE capacitatea organelor ṣi ṭesuturilor de a sintetiza fosfolipidele este mult
scãzutã, cu multiple implicaṭii metabolice.
Rol biochimic.Carenṭã
•asigurã creṣterea ṣi dezvoltarea normalã a organismului;
•previn dermatitele si uscarea pielii;
•sunt precursori ai prostaglandinelor.
Carenṭa în AGE determinã:
•lipsa de vitalitate;
•diminuarea capacitãṭii de reproducere;
•fragilitatea capilarelor.

11