Vitaminele reprezintă o clasă de

substanțe cu masă moleculară relativ

mică, cu structuri chimice foarte
variate care sunt absolut necesare
pentru organismele heterotrofe în
calitate de compuși complementari
ai proteinelor, glucidelor și
substanțelor minerale existente în
hrană
Clasificarea vitaminelor

Substanțe asemănătoare vitaminelor :

Colina,
Acidul lipoic
Acidul orotic
Vitamina 15, acidul pangamic
Mio – inozita
Acidul para – aminobenzoic
Carnitina
Vitamina U – antiulceroasă
Ubichinone, coenzima Q
Diferenţieri între cele două grupe de vitamine
Vitaminele liposolubile Vitaminele hidrosolubile

• Absorbţia vitaminelor liposolubile presupune nu • Absorbţia vitaminelor hidrosolubile este

numai existenţa lipidelor în care se solubilizează şi deranjată de acidul clorhidric, care
care le vehiculează, dar şi a lipazelor pancreatice favorizează distrugerea lor;
precum şi a sărurilor biliare care emulsionează şi • Nu se depozitează şi atunci când se realizează
degradează complexele lipo-vitaminice; o anumită concentraţie specifică fiecărui
• Se depozitează în lipidele din ficat organ, excesul se elimină pe cale renală;
• Participă la procese anabolice care stau la baza • Intervin, în principal, în reacţiile ce eliberează
creşterii şi formării unor substanţe proprii energie;
organismului • Indispensabile în metabolismul tuturor
• Intervin, mai ales, în realizarea unor structuri celulelor, majoritatea lor participând la
acţionând asemănător cu hormonii, au fost alcătuirea unor enzime, au fost denumite
denumite şi hormon-vitamine enzimo-vitamine;
• Nevoile organismului în vitamine liposolubile • Nevoile organismului în vitamine
depind, în principal, de intensitatea proceselor hidrosolubile cresc relativ proporţional cu
morfogenetice (creştere, ciclu reproductiv, etc consumul de energie
Vitamine liposolubile
Vitaminele A (retinolii) sunt cunoscute şi ca vitamine antixeroftalmice, vitamine antiinfecţioase, vitamine de
creştere liposolubile, vitamine de apărare a epiteliilor, axeroftoli.
Surse
Morcovi; verdeață cu frunze (de exemplu, spanac); cartof dulce
Funcţie
Sinteza rodopsinei; diferențierea și creșterea celulelor; antioxidant.
Acidul retinoic acționează pentru a regla creșterea și diferențierea celulelor.

Deficitul de vitamina A (retinol).

Cauză
Cauzele includ sindroame de malabsorbție a grăsimilor (insuficiență
pancreatică, boală hepatică colestatică, boala celiacă, boala inflamatorie
intestinală, abuz de laxative de uleiuri minerale și malnutriție.
Toxicitate
Toxicitatea apare la ingerarea a peste 50 000 UI pe zi de vitamina A mai
mult de 3 luni. Simptomele includ piele solzoasă, greață, diaree, cefalee,
edem papilar și hepatosplenomegalie, care pot duce la o eventuală
ciroză.
Vitaminele D (calciferoli)
Sunt cunoscute şi sub denumirea de vitamine antirahitice. În natură se găsesc în stare liberă şi sub formă de
provitamine, dintre care cele mai importante sunt ergosterolul (provitamina D2) şi 7-dehidrocolesterolul
(provitamina D3).
Dintre vitaminele D cele mai importante sunt calciferolul (D2) şi colecalciferolul (D3).

Surse
Vitamina D2 ca atare se găseşte în ficatul unor peşti marini
Vitamina D3 se întâlneşte în ficatul peştilor marini, de apă
dulce, în ficatul mamiferelor, lapte, produse lactate, ouă, în
epiderma animalelor, inclusiv om, prin iradierea cu UV a
colesterolului ia naştere vitamina D3..

Funcții
• activitatea fosfatazelor alcaline din rinichi, intestine, oase;
• absorbţia calciului şi fosforului în tractul digestiv (intestine);
• creşterea concentraţiei acidului citric din sângele copiilor rahitici la nivelele normale (intervine deci în
metabolismul citratului);
• favorizează resorbţia fosfolipidelor de către rinichi;
• formarea normală a oaselor.
Deficitul de vitamina D
Cauze
Includ malnutriția, sindroamele de malabsorbție a grăsimilor, expunerea scăzută la soare, bolile
hepatice și insuficiența renală cronică

Manifestare clinică

Rahitism: observat la copiii mici; deformări ale scheletului (rezultate din perturbarea mineralizării plăcilor
epifizare); statură scurtă; piept de porumbel (rezultat din proeminența sternului); rozariul rahitic (îngroșarea
joncțiunii costocondrale); închiderea târzie a fontanelelor; craniotabes (subțierea oaselor occipitale și parietale).
Osteomalacia: observată la adulți; durere osoasă difuză; slabiciune musculara; fracturi patologice; hipocalcemie;
radiografiile demonstrează radiotransparente difuză cu subțierea osului cortical.

Toxicitate
Manifestările clinice ale toxicității vitaminei D includ hipercalcemia, calcificarea țesuturilor moi, pietrele la rinichi și
demineralizarea osului.
Toxicitatea vitaminei D poate fi observată și în sarcoidoză, în care celulele anormale transformă vitamina D în
metaboliți activi.
Vitaminele E se mai numesc şi tocoferoli, vitaminele antisterilităţii, vitamine de fecundare. Se cunosc
α, β, γ, δ- tocoferoli, activitatea vitaminică manifestându-se în ordinea: α > β > γ> δ.
Surse
Se găsesc aproape în toate produsele alimentare, sursele
cele mai bogate fiind uleiurile vegetale (ulei de germeni de
porumb, ulei de germeni de grâu), ulei din ficat de peşte
marin, în ordine urmând produsele cerealiere şi ouăle.
Grăsimile animale, cărnurile, fructele şi legumele sunt sărace
în tocoferoli
Funcții
• cofactor şi transportul electronilor, regulator al ciclului
Krebs, regulator al metabolismului acizilor nucleici cu
Deficitul de vitamina E
implicaţii în maturarea şi diferenţierea celulelor;
• regulator al biosintezei porfirinelor şi hemului;
Deficiența apare în sindroamele de
• regulator al metabolismului proteic şi aminoacidic;
malabsorbție a grăsimilor și
• de protecţie a organismului faţă de anumiţi agenţi
abetalipoproteinemia.
toxici;
Se manifestă clinic prin tulburări de vedere,
• de menţinere a permeabilităţii capilarelor şi de
anemie hemolitică (din cauza fragilității
protecţie a muşchiului faţă de degenerare;
crescute a membranelor RBC), disfuncție
• necesară pentru reproducere normală;
neurologică (mers ataxic, areflexie, scăderea
• antioxidant biologic pentru vitaminele oxidabile şi
propriocepției) și miopatii
lipide.
Vitaminele K sunt cunoscute şi sub denumirea de factori antihemoragici, filokinonă, vitaminele
coagulării. Mai importante sunt vitaminele K1 şi K2
Surse
Varza, conopida, soia, căpşunele, germenii de grău, ficatul de porc, spanacul, urzicile, mazărea verde

Funcții
Sinteza protrombinei şi coagularea
normală a sângelui
Sunt puternic bacteriostatice

Vitamina K1 Vitamina K2
Deficitul de vitamina K
Cauze
Cauzat de sindroamele de malabsorbție a grăsimilor și utilizarea de antibiotice cu spectru larg, care servesc la
suprimarea florei bacteriene intestinale, scăzând astfel sinteza vitaminei K.
Vitamine hidrosolubile
Vitaminele B
Vitamina B1 este denumită aneurină, factorul antineuritic vitamina antiberi – beri sau tiamina.

Este prezentă în toate ţesuturile de origine animală şi vegetală, fiind

necesară celulelor respective pentru utilizarea glucidelor
Surse
Sursele de vitamină B1 sunt reprezentate de drojdia de bere şi Vitamina B1
panificaţie, organele de animale, ţesut muscular.

Funcții
• Sub formă de tiaminpirofosfat (TPP) intervine în toate reacţiile de decarboxilare oxidativă care
conduc la formarea de CO2.
• Este esenţială pentru menţinerea apetitului, digestiei normale şi tonusului gastrointestinal.
• Este necesară pentru creştere, fertilitate şi lactaţie precum şi pentru funcţionarea normală a ţesutului
nervos
Deficiențe
Cea mai frecventă este asociată cu alcoolismul, care duce la deficiența de tiamină prin alimentație
alimentară deficitară și absorbția deficitară a tiaminei.
Deficitul de tiamină este, de asemenea, asociat cu malnutriția, sindroamele de malabsorbție și tratamentul
de dializă.
• Vitamina B2 mai este cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, lactoflavină (din lapte),
ovoflavină (din ou), hepatoflavină (din ficat), factor de creştere

Surse
Vitamina B2 se găseşte larg răspândită în produsele alimentare. Surse bogate în
B2 sunt drojdia de bere şi panificaţie, carnea, ouăle, peştele, lactatele

Funcții
• Sub forma esterilor fosforici: flavinmononucleotidul (FMN) şi
flavinadenindinucleotidul (FAD) intră în structura flavin-enzimelor de mare
importanţă biologică care fac parte din lanţul respirator, intervin în Riboflavina
fotosinteză, în sistemul de transport microzomal, în dezaminarea
aminoacizilor, oxidarea hidroxiacizilor, aldehidelor, etc
• Importantă în respiraţia ţesuturilor puţin vascularizate, cum ar fi carnea;
• Este prezentă în pigmentul retinei ochiului participând la procesul de
adaptare la lumină

Deficienţe
Glosită (inflamarea limbii, cheiloză, stomatită (leziuni la colţul gurii şi a buzelor).
La nivelul ochilor deficienţa conduce la vascularizaţie corneeană, fotofobie, diminuarea vederii,
pigmentaţie anormală a irisului
Vitamina B3 ( Niacina)
Surse
Pui; peşte; cereale integrale; cereale

Funcţie Niacina
Precursor pentru NAD și NADP
Niacina servește ca un precursor pentru coenzimele NAD și NADP, ambele acționând ca acceptori de
electroni într-o varietate de reacții de oxidare-reducere, în special în ciclul acidului citric și lanțul de
transport de electroni.

Niacina este furnizată organismului prin ingestie alimentară sau prin sinteza endogenă din aminoacidul
triptofan.

Deficitul de niacină

Cauzele includ insuficiența alimentară, alcoolismul, boala Hartnup (rezultă cu deficiență de triptofan),
tratamentul cu izoniazidă și sindromul carcinoid.
Vitamina C mai este cunoscută şi sub denumirea de acid ascorbic, factor antiscorbutic.
Surse
măceşele, cătina albă, varza, pătrunjel, urzici, spanac, conopidă, ardei
roşu şi verde, varză roşie, vinete, etc.

Funcții
• formarea proteinelor stromale (colagen, elastină), dentinei şi oseinei,
deci participă la formarea dinţilor, oaselor şi formarea calusului în
cazul fracturilor; Vitamina C
• menţinerea integrităţii capilarelor;
• intervenţie în metabolismul aminoacizilor aromatici;
• hidroxilarea dopaminei, a steroizilor; I
• nfluenţează producţia de hormoni adrenocorticali, insulină;
• menţine activitatea normală a succindehidrogenazei miocardului şi
muşchilor scheletari, precum şi a fosfatazei serice la copii.

Deficiențe
Se instalează scorbutul care se manifestă prin slăbiciune, slăbirea gingiilor, pierderea dinţilor, resorbţia
dentinei, umflarea încheieturilor şi hemoragii în diferite ţesuturi; apariţia anemiei feriprive; fracturi la
periferia osului şi hemoragii sub periost; fragilitate crescută a capilarelor