DEFINIREA

PATRIMONIULUI
M.1- BAZELE CONTABILITĂȚII
PROF. PÎSLARU MIOARA DANIELA
• În definirea patrimoniului există mai multe concepții:
A. În sens general
Patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor aparținând
unei persoane fizice sau juridice, bunuri ce sunt dobândite în
relațiile de drepturi și obligații.
B. În sens contabil (economic)
Patrimoniul constituie o entitate formată din elementele
materiale și nemateriale, care pot fi exprimate valoric, sub
forma capitalului.
Capitalul, din punct de vedere al consumului, investiției și
înlocuirii, îmbracă două forme:
ACTIVUL FIRMEI
Capital fix: bunuri economice și creanțe investite pe o
perioadă mai mare de 1 an = Active imobilizate
Capital circulant: bunuri economice și creanțe investite pe
o perioadă mai mică de 1 an = Active circulante
 Capitalul, din punct de vedere al sursei de
proveniență, îmbracă două forme:

PASIVUL FIRMEI
Capital propriu: provine de la proprietari;
Capital împrumutat (străin/atras): care provine de la
terți.
• Relația de echilibru între cele două laturi ale capitalului
poate fi scrisă astfel:
C. Sub aspect economic- financiar
• Conform acestei concepții, contabilitatea studiază resursele
firmei și utilizările acestora, precum și echilibrul dintre ele.
• Din această schemă, se desprinde următoarea egalitate, care
stă la baza concepției economico- financiare:
D. Sub aspect juridic
• Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și
obligațiilor în expresie bănească ce aparțin unei
persoane fizice sau juridice.

• Creanțe tot ceea ce firma are de primit/ de luat

• Obligații tot ceea ce firma are de dat.

• Prin obligații ale firmei înțelegem Datorii ale firmei.

CREANȚĂ = DATORIE
 • Din schema privind obiectul contabilității, s-a dedus
următoarea ecuație:

Bani + Bunuri + Creanțe = Obligații față de proprietari + Obligații față de terți

Sau abordând mai simplist:

AVERE = DATORII (OBLIGAȚII)

Adică, tot ce are firma ca avere (bani, bunuri și creanțe),

ea, de fapt, trebuie să o transfere (la acționari sau la terți).