PATRIMONIUL

I Patrimoniul
În literatura de specialitate, patrimoniul este definit ca fiind totalitatea bunurilor
și valorilor economice ale unui agent economic, precum și totalitatea de drepturi
și obligații ce îi revin.
Obiectul contabilității poate fi analizat prin 3 concepții:
1. Concepția juridică;
2. Concepția economică;
3. Concepția financiară.

1) Concepția juridică: patrimoniul arată drepturile și obligațiile în expresie

bănească (bani) ce aparțin unei persoane fizice sau juridice.
2) Concepția economică: patrimoniul reprezintă totalitatea valorii corporale
(mașini, utilaje, clădiri) și necorporale (licențe, programe informatice), ce
sunt contabilizate sub forma unor bunuri ce aparțin contabilității.
3) Concepția financiară: are în vedere analiza fondurilor și resurselor
financiare.
II Elementele extrapatrimoniale
Sunt constituite de:
- Mijloace fixe;
- Valori materiale primite pentru păstrare în scopul reparării.
III Informațiile manageriale
Reprezintă totalitatea informațiilor primite de la conducători, de la
reprezentanții compartimentelor întreprinderii, ce sunt utilizate pentru luarea
celor mai bune decizii.
TRĂSĂTURILE PATRIMONIULUI

Patrimoniul reprezintă caracteristici precum:

- Universalitate juridico-economico-financiară;
- E personal, aparține unei singure persoane;
- E netransmisibil;
 - E diferit de persoana căreia îi aparține;
- E unic și indivizibil.
În urma activităților desfășurate și a relațiilor economice existente, patrimoniul
înregistrează următoarele relații de echilibru patrimonial:

PATRIMONIU ECONOMIC = PATRMONIU JURIDIC

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAȚII
ACTIV PATRIMONIAL = PASIV PATRIMONIAL
UTILIZĂRI = RESURSE
REZULTATUL EXERCIȚIULUI = VENITURI – CHELTUIELI (ecuația
fundamentală a contabilității)