Metoda și principiile

contabilității
CURS AN I – CONTABILITATE
Abordarea patrimonială/Abordarea economică/Abordări
contemporane ale contabilității

Care sunt obiectivele urmărite de sistemul contabil?

Care sunt funcțiile contabilității?

Care este metoda contabilității? Procedeele metodei?

Care sunt principiile contabile?

Abordarea patrimonială

Teoria economico-juridică a contabilității susține că obiectul de studiu al

contabilității este patrimoniul. Aceasta a fost dezvoltată de profesorii Spiridon
Iacobescu și Alexandru Sorescu la începutul secolului al XX-lea.
Patrimoniul reprezintă un complex de drepturi și obligații cu respectivele lor
obiecte de drepturi și obligații.

PATRIMONIUL
BUNURI ECONOMICE DREPTURI ȘI OBLIGAȚII
Ca obiecte de drepturi și obligații Persoană fizică sau
Evaluate în bani juridică Evaluate în bani

Bunurile economice se referă la avere, substanța materială a patrimoniului.

Relațiile de drepturi – se referă la situația în care titularul de patrimoniu
(proprietarul) își procură o parte din bunurile economice din resurse proprii
(bunurile îi aparțin de drept)- patrimoniu propriu.
Abordarea patrimonială

Relații de obligații – sunt generate la situația în care titularul de patrimoniu își procură o
parte din avere utilizând surse de finanțare aparținând altor persoane fizice și juridice –
patrimoniu străin. Bunurile economice procurate prin utilizarea unei astfel de modalități
de finanțare nu îi aparțin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuind restituit
terților de la care au fost procurate bunurile economice.
Echilibrul general al patrimoniului este asigurat de relația:
Bunuri economice = Drepturi+Obligații
În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile și
obligațiile pasivul.
Ecuația generală a contabilității este: ACTIV=PASIV
O parte a pasivului este patrimoniul propriu. O parte a patrimoniului propriu este
câștigul sau pierderea generate de derularea activității întreprinderii, adică rezultatul
obținut de întreprindere. Acesta se determină separat, ca diferență între venituri și
cheltuieli.
Abordarea economică

Deoarece patrimoniul nu cuprinde toate tranzacțiile economice derulate de o

întrepindere s-a lansat o teorie a contabilității de către profesorul Ion N. Evian.
Bazată pe concepția economică teoria implică: Avere totală=Capital total

Averea este reprezentată de activul întreprinderii, adică bunurile economice, iar

capitalul total includea toate sursele de proveniență a bunurilor respective (sursele
proprii și străine).

În cadrul capitalurile proprii există o parte reprezentată de rezultatul obținut în

întrepindere.
Abordări contemporane ale contabilității

Distincția contemporană s-a făcut între averea personală și cea a întreprinderii.

Conform accepțiunii din statele anglo-saxone noțiunea de patrimoniu poate fi
utilizată doar în averea personală, contabilitatea studiază activele, datoriile,
capitalurile proprii, cheltuielile și veniturile.
Conform accepțiunii internaționale se promovează o viziune economică asupra
contabilității. În Franța în care păstrarea tradițiilor este o prioritate este utilizată
abordarea patrimonială.
În Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS)/Standardele Internaționale de
Raportare Financiară(IFRS) se dă prioritate relațiilor economice în detrimentrul celei
juridice.
Echilibrul contabil studiat în România: Activ-Datorii=Capitaluri proprii
Care sunt obiectivele urmărite de sistemul contabil?

Obiectivele urmărite de sistemul contabil sunt:

- Înregistrarea cronologică și sistematică a mișcărilor patrimoniale;
- Asigurarea integrității patrimoniului și controlul operațiunilor patrimoniale
efectuate;
- Urmărirea și furnizarea rezultatelor obținute, atât pentru necesitățile proprii cât și
pentru informarea acționarilor, clienților, furnizorilor, băncilor, organelor fiscale;
- Furnizarea informațiilor necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă.

Care sunt funcțiile contabilității?

 Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit
unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în
cadrul unităților patrimoniale și se pot exprima valoric.
Care sunt funcțiile contabilității?

 Funcția de informare constă în furnizarea de informații privind structura și

dinamica patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în scopul
fundamentării deciziilor; funcție de informare internă (pentru conducerea
unității, funcție de informare externă (a terților);
 Funcția de analiză și control gestionar are scopul de a scoate în evidență
punctele “critice”, apărute în activitatea de producție, comercializare și
financiară desfășurată de întreprindere;
 Funcția juridică înscrisurile și documentele de evidență contabilă constituie
probă în justiție, respectiv sursă de documentare și clarificare în litigiile civile și
penale;
 Funcția previzională potrivit căreia, pe baza datelor și informațiilor furnizate de
contabilitate, echipa de conducere stabilește previziunile și programele privind
modul de desfășurare a activității întreprinderii în viitor.
Obiectul contabilității îl constituie reflectarea în expresie bănească a
patrimoniului aflat în gestiunea agențior economici, a mișcării și transformării lui ca
urmare a operațiilor economice și a rezultatelor obținute.
Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor și obligațiunilor de natură
economică, exprimate în bani împreună cu bunurile la care se referă. Pentru ca un
patrimoniu să existe sunt necesare două elemente independente:
- Subiectul de patrimoniu adică o persoană fizică sau juridică care să aibă posesia și
gestiunea bunurilor materiale, drepturilor și obligațiilor;
- Bunurile concrete-materiale și valorile bănești ca obiect al relațiilor de drepturi și
obligații.
Conform concepției juridice, patrimoniul reprezintă un complex de elemente care
informează, pe de o parte, bunurile economice ale unei entități și, pe de altă parte,
drepturile și obligațiile cu valoare economică ale aceleași entități.
Conform concepției economice, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurile economice
exprimabile în bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce aparțin unei persoane fizice sau
juridice.
Conform concepției economico-juridice, patrimoniul este un complex de drepturi și
obligații cu respectivele lor obiecte de drepturi și obligații cu respectivele lor obiecte de
drepturi și obiecte de obligații evaluabile în bani.

Contabilitatea este un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și comunică

informații financiare despre entitatea economică identificabilă, informații ce permit
utilizatorilor să opteze în mod rațional între consumurile alternative ale resurselor rare
în procesul desfășurării activităților de producție și comerciale.

Contabilitatea studiază:
- patrimoniul în expresie valorică – starea patrimoniului este reflectată în contabilitate
prin stocurile și soldurile valorilor componente prin intermediul unor procedee
specifice de lucru; mișcarea patrimoniului este reflectată de contabilitate prin
operațiile de intrări și ieșiri în și din patrimoniu, precum și prin procesele economice
interne prin care se transformă intrările în ieșiri.
- modul de de gestionare a patrimoniului; contabilitatea oferă informații care stau la
baza fundamentării deciziilor referitoare la investiția, finanțare, utilizarea și
recuperarea valorilor patrimoniale.
- echilibrul patrimoniului. Ecuația de echilibru a patrimoniului:
Bunurile economice=Drepturi+Obligații
Ecuația fundamentală a patrimoniului: Activ=Pasiv

Care este metoda contabilității?

Metoda contabilității cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strânsă

corelație și intercondiționare ca un tot unitar, în vederea stabilirii normelor și a
principiilor cu caracter special pe care se fundamentează contabilitatea ca
disciplină științifică în scopul cunoașterii situației patrimoniale și a rezultatelor
obținute.

Procedeele metodei contabilității?

Procedeele utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectului de cercetare
se împart în:
1. Procedee comune tuturor științelor:
a. Observația – faza inițială a cercetării patrimoniului. Presupune cunoașterea fenomenelor și
proceselor economice care urmează a fi reflectate în contabilitate.
b. Sistematizarea – procedeul prin care se grupează și ordonează informația culeasă.
c. Raționamentul – pentru obținerea unor legături și judecăți logice cu privire la operațiile
economice care permit obținerea de concluzii cu privire la fenomenele și procesele studiate,
pentru determinarea exactă a modificării elementelor patrimoniale ca urmare a activităților
desfășurate în unitate.
d. Comparația se utilizează prin înlăturarea a două sau mai multe procese economice
exprimate valoric, cu scopul de a stabili asemănările și deosebirile dintre ele.
e. Clasificarea reprezintă acea împărțire pe clase și grupe în funcție de anumite criterii, a
proceselor și fenomenelor economice studiate.
f. Analiza este un procedeu general de cercetare a realității bazat pe descompunerea unui
întreg (obiect, fenomen etc.) în elemente componente și studierea distinctă a fiecăruia dintre
acestea.
Analiza creează în contabilitate posibilitatea cercetării aprofundate a diferitelor laturi ale
obiectului contabilității, ceea ce duce la formularea de concluzii care sunt apoi valorificate în
procesul decizional.
g.Sinteza – constă în reuniunea într-un tot unitar a elementelor obținute pe baza analizei și în stabilirea
legăturilor existente între aceste elemente. Sinteza permite centralizarea și generalizarea operațiilor
economico-financiare.

2. Procedee specifice metodei contabilității:

-Bilanțul – cu ajutorul căruia se înfățisează periodic, într-o formă sintetică situația de ansamblu a
patrimoniului cu cele două componente, activ și pasiv, fiind realizată astfel dubla reprezentare a
patrimoniului;
-Contul de profit și pierdere – este cel mai reprezentativ element al metodei contabilității, destinat
înregistrărilor fiecărui element patrimonial, a mișcării și transformării lui folosind etalonul bănesc, precum
și în a anumitor reguli de înregistrare a oricăror operații generatoare de modificări pe baza principiului
dublei înregistrări; Cu ajutorul contului se înregistrează, în mod individual orice element patrimonial în
scopul obținerii de informații cu privire la fiecare bun economic, proces economic sursă de finanțare,
rezultat financiar.
-Balanța de verificare – denumită și balanța conturilor, este o lucrare de sinteză, întocmită periodic, lunar,
și cuprinde toate conturile de activ și de pasiv, cu datele preluate din cartea mare, cu ajutorul căreia se
reunesc: solduri inițiale, majorări, micșorări, solduri finale; Funcțiile principale ale balanței: verifică
exactitatea datelor contabile din registrul jurna și din cartea mare; centralizează informațiile preluate din
cartea mare.
3. Procedele metodei contabilității comune și altor discipline.
 Documentația – se realizează observarea, consemnarea și culegerea informațiilor. Orice operație
economică și financiară desfășurată în unitatea patrimonială trebuie să fie consemnată într-un
document care să ateste înfăptuirea ei, întocmirea documentelor pentru fiecare operație în parte
constituie o cerință necesară pentru cunoașterea și conducerea reală a activității și a modului de
gestionare a patimoniului.
 Evaluarea – prin ea se asigură exprimarea în bani a elementelor patrimoniale și operațiilor economice.
 Calculația – în baza operațiilor și relațiilor de calcul matematic permite însumarea, centralizarea și
generalizarea datelor. Aceasta presupune stabilirea în expresie bănească a mărimii cheltuielior ce revin
pe unitatea de produs, pe serviciul prestat sau lucrarea executată, pe baza cărora urmează să se
evalueze costul acestora.
 Inventarierea – se realizează periodic pentru a se afla situația reală a patrimoniului, se verifică existența
faptică a tuturor elementelor patrimoniale înregistrate în contabilitate. În acest scop, contabilitatea se
folosește de procedeul numit inventariere. Prin inventariere trebuie să se verifice existența faptică a
tuturor elementelor patrimoniale, în scopul descoperirii neconcordanțelor dintre datele înregistrate în
conturi și realitățile de pe teren. Pe baza constatărilor la care se ajunge în urma inventarierii, se fac
rectificările necesare în conturi și se stabilesc responsabilități.
Care sunt principiile contabile?
Principiile contabile reprezintă reguli pe care producătorii de informații contabile le utilizează
pentru măsurarea, clasificarea și prezentarea informațiilor financiare.
Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile
contabile generale conform contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și a altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură
ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și
raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
Pentru a da o imagine fidelă patrimoniului și rezultatelor financiare, organizarea contabilității
trebuie să se realizeze pe baza următoarelor principii:
1. Principiul continuității activității – continuarea activității fără a intra în stare de lichidare sau
reducere semnificativă a activității. Dacă administratorii unei întrepinderi au luat cunoștiință
de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la
incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în
notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza
principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu explicații
privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform
căreia întrpinderea nu își mai poate continua activitatea.
2. Principiul permanenței metodelor – metodele de evaluare trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exercițiu financiar la altul. Societățile sunt obligate să aplice aceleași
metode de evaluare pe tot parcursul desfășurării activității societății pentru a nu produce
perturbații la nivelul profiturilor realizate în situația în care datorită unor motivații reale
societatea a decis modificarea metodelor de evaluare. Principalele metode de evaluare
sunt: FIFO (first in – first out), LIFO (last in-first out) și CMP (cost mediu ponderat).
3. Principiul prudenței - evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă, și în special:
a) Poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
b) Trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent
sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanțului și data întocmirii acestuia;
a) Trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în
cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar
dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;
b) Trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului
financiar este pierdere sau profit.
4. Principiul independenței exercițiului. Trebuie să se țină cont de veniturile și
cheltuielile aferente exercițiului financiar indiferent de dta încasării sau plății acestor
venituri și cheltuieli.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
6. Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.
7. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ și de
datorii sau între elementele de activ și de datorii sau între elementele de
venituri și cheltuieli este interzisă.
Eventualele compensări între creanțele și datoriile entității față de același
agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai
după înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor la valoarea
integrală.
8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor
din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând
seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu
numai de forma juridică a acestora.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și
prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în confomitate cu
realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și
riscurile asociate acestor operațiuni.
Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate aș
cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la
baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să
refelecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu
realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadămodul de
derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.
În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu
realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura
economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
9. Principiul pragului de semnificație – conform acestui principiu societatea înregistrează
ca valoare fixă în bilanț, o valoare a unui element a cărui valoare se schimbă permanent.
Toate elementele semnificative sunt prezentate detaliat, iar elementele nesemnificative
se prezintă cumulat.