1.1.

Definitia contabilitatii
Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo care analizeaza
contabilitatea ca o disciplina stiintifica cuprinzand un ansamblu de principii si reguli privind
inregistrarea in partida 848g65i dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile
acstuia, in ordinea in care au avut loc.
La orice disciplina stiintifica, de-a lungul secolelor, contabilitatea s-a conturat ca teorie
stiintifica si in acelasi timp ca metoda sau tehnica.
Cotabilitatea ca disciplina stiintifica reprezinta un sistem de principii si cunostinte
folosite pentru a explica sau informa asupra starii economice a unei entitati patrimoniale.
Sub aspectul ei ca tehnica sau metoda, contabilitatea cuprinde ansamblul de procedee si
instrumente prin care se observa si se inregistreaza resursele economice ale societatii, atat global,
cat si pe fiecare entitate patrimoniala.
Majoritatea autorilor coreleaza si conjuga cele doua trasaturi ale contabilitatii.
In prezent, autorii romani conduc la ideea dominanta ca stiinta contabilitatii reprezinta un
sistem coerent de obiective si principii fundamentale, cu ajutorul carora se emit si se definesc
norme de baza, pentru construirea si comunicarea informatiilor privind situatia neta si financiara
a patrimoniului si totodata a rezultatelor obtinute.
1.2. Obiectul de studiu al contabilitatii, trasaturile si sfera de actiune a acesteia.
Obiectul contabilitatii consta in evidenta, claculul, analiza si controlul raporturilor de
schimb dintre resursele economice (surse de finantare, repartizarea si utilizarea acestora) alocate
si rezultatele obtinute (situatia patrimoniala la un moment dat si indicatorii economico-financiari
de rezultate).
Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii este caracterizat prin doua elemente
interdependente si anume:
-

persoana juridica si fizica ca subiect de drepturi si obligatii;

bunuri economice, ca obiecte de drepturi si obligatii.

Abordarea patrimoniului se poate face sub aspect:

-

juridic, reprezentand toate drepturile si obligatiile cu continut economic al unui

subiect de drept;

economic, considerat ca totalitatea bunurilor economice si a rezultatelor utilizarii

acestora, exprimabile impreuna in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice;

economico-juridic potrivit careia, acesta reprezinta totalitatea bunuril;or

economice apartinand unei persoane fizice si juridice si a drepturilor si obligatiilor
care se refera la bunurile respective, evaluabile impreuna in bani.

La definirea si delimitarea continutului si functiilor contabilitatii, patrimoniul a cuprins

structura economica si juridica a acestuia.
In practica, sinonim cu structura de patrimoniu se utilizeaza si alte concepte: avere,
resurse economice si capital, a caror sfera de curpindere este limitata pentru fiecare in parte.
Astfel, patrimoniul, categorie economica si juridica, cuprinde toate celelalte structuri,
repectiv bunurile economice acumulate de o persoana fizica sau juridica (avere, resurse utilizate)
si drepturile si obligatiile acestora (capitalul ca relatie de provenienta a resurselor economice).
Obiect de studiu al contabilitatii devin de fapt, acele valori economice care sunt investite
in activitatea economica pentru obtinerea de bunuri materiale si servicii care ulterior fac obiectul
vanzarii si cumpararii si cu ajutorul carora se satisfac nevoile societatii, in toate domeniile
activitatilor administrative, social-culturale etc.
Ca disciplina functionala specializata, se ocupa cu:
-

evidenta;

calculul;

analiza si controlul valorilor economice pe persoane juridice sau fizice.

Cu ajutorul acestor elemente specifice, contabilitatea asigura inregistrarea intr-o anumita

ordine si pe baza unor principii normative a circuitului valorilor economice, masoara si
determina prin calculul economic costurile economice si sociale, analizeaza raporturile de
schimb dintre valorile economice componente ale patrimoniului, evolutia acestora si totodata pe
baza controlului, constata in ce masura se asigura integritatea materiala si gestionarea rentabila a
lor pe o anumita perioada de timp si pentru o entitate patrimoniala.
In sfera de actiune a contabilitatii se cuprind ca entitati patrimoniale: regii autonome,
societati comerciale, institutii publice, unitati cooperatiste si alte persoae fizice si juridice care
desfasoara activitati comerciale.
Astfel contabilitatea orgabizat si condusa la nivelul intreprinderii (societatilor comerciale
cu capital de stat sau privat, regiilor autonome), este denumita contabilitatea intreprinderii.
Contabilitatea finantelor publice privind executia de casa a bugetului statului, a bugetelor
locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, constituirea si utilizarea mijloacelor extra-bugetare
si a fondurilor cu destinatie speciala, gestiunea datoriei publice, precum si alte operatiuni
financiare efectuate in contul institutiilor publice, figureaza la noi in tara prin denumirea de
contabilitatea trezoreriei.

1.3. Metoda contabilitatii

Metoda contabilitatii cuprinde ansamblul procedeelor generale si a celor specifice,
utilizate ca un tot unitar in vederea stabilirii normelor si principiilor specifice pe care se
fundamenteaza disciplina stiintifica si cu ajutorul carora se cerceteaza, analizeaza si controleaza
activitatea desfasurata de unitatile patrimoniale.
Continutul metodei contabilitatii este determinat de dubla reprezentare a starii si miscarii
patrimoniului si anume:
-

reflectarea in contabilitate a bunurilor economice, dupa destinatia acestora

(exemplu, mijloace fixe, terenuri, titluri de participare, materii prime, materiale
consumabile, produse finite, marfuri, disponibilitati banesti etc);

cat si sub aspectul provenientei lor sau a surselor de finantare a bunurilor respective
(capital social, rezerve, subventii pentru ivestitii, profit, credite bancare, furnizori,
creditori, asigurari sociale etc.).

Astfel, ecuatia dublei reprezentari este:

Bunuri economice= drepturi +obligatii
Daca notam cu:
A- activul unitatii (bunurile conomice);
D- drepturile sau patrimoniul net;
O- obligatiile;
P- pasivul (obligatiile)
putem constitui mai multe ecuatii ale dublei reprezentari care stau la baza schemei logice
a metodei contabilitatii astfel:
A=P sau A=D+O, =>
A-O=D
A-(O+D)=0
A-P=0

In procesul circulatiei si rotatiei in cadrul circuitului economic, elementele constitutive

ale patrimoniului sunt intr-un echilibru permanent, evidentiat in contabilitate prin dubla
inregistrare.
In acest sens, intr-unul din termenii egalitatii se inregistreaza iesirile, micsorarile valorilor
economice din vechea forma, sau vechiul loc, iar in cel de-al doilea termen al egalitatii se
marcheaza intrarile, cresterii elementului sau fenomenului respectiv.
Ecuatia dublei inregistrari este:
Cresterea bunurilor economice= cresterea drepturilor si obligatiilor
+
micsorarea drepturilor si

+
micsorarea bunurilor economice

obligatiilor
Atat dubla reprezentare, cat si dubla inregistrare constituie teoria metodei
contabilitatii si reprezinta principiile partidei duble.
1.4.
-

Procedeele metodei contabilitatii se pot grupa in:

procedee comune tuturor stiintelor:

- rationamentul;

- comparatia;
- clasificarea;
- analiza;
- sinteza.
- procedee specifice metodei contabilitatii:

- bilantul;
- contul;
- balanta de verificare.

- procedeele metodei contabilitatii

- documentele;

- comune si altor discipline economice:

- evaluarea;
- calculatia;
- inventarierea.

Procedeele specifice metodei contabilitatii

Bilantul este procedeul mtodei contabilitatii prin care cu ajutorul dublei reprezentari,
patrimoniul unitatii este prezentat in expresie valorica la un moment dat sub dublu aspect: al
destinatiei economice in activul patrimonial, pe de o parte, si pe de alta parte, al surselor de
provenienta in pasiv.
Totodata, in bilant se prezinta si rezultatele finale ale unitatii la un moment dat, sub forma
de profit sau pierdere.
Bilantul furnizeaza informatii generale privind situatia economica si financiara a unitatii,
la un moment dat, precum si relatiile ei cu alte unitati, prin sintetizarea si centralizarea datelor
contabilitatii curente.
Contul- este procedeul specific al metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se prezinta
miscarile succesive ce se produc in structura si marimea patrimoniului, ca urmare a diverselor
operatiuni economice si financiare.
Pentru realizarea obiectului sau, contabilitatea foloseste un intreg sistem al conturilor.
Conturile se utilizeaza distinct pentru reflectarea fiecarui element al patrimoniului, avand legaturi
atat intre ele, cat si cu bilantul, pe baza dublei inregistrari, cu ajutorul caruia se verifica si
exactitatea datelor inregistrate in fiecare cont.
Contul furnizeaza informatii necesare pentru caracterizarea fiecarui bun economic, proces
economic, sursa de finantare si rezultat final.
Balanta de verificare sau balanta conturilor asigura legatura dintre cont si bilant, si
cu ajutorul acestui procedeu specific al metodei contabilitatii se controleaza respectarea dublei
inregistrari in contabilitate a elementelor patrimoniale si se asigura garantia exactitatii
inregistrarilor efectuate in conturi.
Totodata, pentru o unitate patrimoniala si o anumita perioada de gestiune, se obtin
informatii asupra intregului patrimoniu aflat in administrare si se centralizeaza intreaga activitate
economica reflectata distinct in conturi pe parcursul acelei perioade.
Prin aceasta centralizare factorii de decizie au posibilitatea sa cunoasca, atat pentru
perioada curenta, cat si cumulat din perioadele precedente de gestiune, volumul modificarilor
survenite in structura patrimoniului.
De asemeena, oglindind in expresie valorica la toate nivelurile organizatorice, datele
centralizate ale contabilitatii, balanta de verificare indeplineste atat functia de control, cat si
economica si totodata sta la baza intocmirii bilantului contabil.

Obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si

imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic.
Subiectul persoana juridica cu orice tip de proprietate si forma juridica de organizare sau
persoana fizica ce desfasoara activitatea pe teritoriul RM.
Tipuri de agenti economici:
~ Intreprindere sector de afaceri unde se efectueaza producerea si distribuirea bunurilor
materiale;
~ Societati de credit si asigurari bancile si intreprinderile care asigura;
~ Administratii publice sector public invatamint, spitale, armata;
~ Menaje(gospodarii) nu se supune contabilitatii;
~ Strainatatea.
Toti agentii economici detin un patrimoniu ce necesita reflectarea in contabilitate. Patrimoniul
agentilor economici este format din totalitatea bunurilor si valorilor economice pe care le
gestioneaza precum si din totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care acestia si le asuma. Se
spune ca obiectul de studiu al contabilitatii patrimoniul agentului economic.
Obiectul contabilitatii patrimoniul agentului economic, procese economice care imbraca
forma consumurilor, cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor capatate adica procesele economice
care reflecta cum este gestionat patrimoniul firmei.