Tema 2 Obiectul și metoda de studiu al contabilității

1. Obiectul de studii al contabilității și sfera de aplicare

2. Activele entității, clasificarea și caracteristica acestora
3. Sursele de proveniență a activelor (pasivele) și clasificarea lor
4. Noțiuni privind veniturile și cheltuielile, conținutul și componența acestora
5. Operațiunile economice și modificările în componența mijloacelor și surselor acestora
6. Metoda contabilității și elementele acestora

1. Obiectul de studii al contabilității și sfera de aplicare

Obiectul de studii al contabilității este patrimoniul întreprinderii. Prin patrimoniul se înțelege
totalitatea bunurilor ce aparțin unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relațiilor de
drepturi și obligații.

Bunuri economice = Drepturi + Obligații

Relații de drept se are în vedere situația în care întreprinderea procură o parte din avere, din
surse proprii, iar relațiile de obligații când o parte din avere este procurată din sursele altor
persoane fizice și juridice. De aici, patrimoniul întreprinderii poate fi privit sub două aspecte și
anume sub aspectul:
 bunurilor economice – care reprezintă averea întreprinderii cu conținut material concret
(mărfuri, produse materiale). Acestea constituie activul întreprinderii. Caracteristicile de
bază a bunurilor economice sunt utilitatea (capacitatea bunului de a aduce venituri) și
valoarea (exprimată în bani) acestora.
 sursele de formare – care reflectă modul în care întreprinderea își procură bunurile
economice. Sursele de formare se divizează în surse proprii și surse atrase. Acestea
constituie pasivul întreprinderii.
Aceste două aspecte ale patrimoniului se află în strânsă legătură, modificarea unuia cauzând
inevitabil modificarea celuilalt aspect. Această legătură poate fi prezentată prin următoarea relație de
echilibru a patrimoniului:
Bunuri economice = Surse proprii (Capitalul propriu) + Surse atrase (Datorii)
Activ Pasiv

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Din această relație poate fi determinat capitalul propriu și datoriile:

Capital propriu = Activ – Datorii, și
Datorii = Activ – Capital propriu
Însă contabilitatea ne se limitează numai la studierea situației patrimoniului, ci și a schimbărilor
cantitative și calitative ce au loc în volumul și structura patrimoniului. De aceea, contabilitatea
studiază echilibru intern al patrimoniului care se exprimă prin formula contabilă:
Rezultatul financiar = Venituri - Cheltuieli
Cheltuielile exprimă efortul efectuat de întreprindere, iar veniturile – efectul primit. Dacă veniturile
depășesc cheltuielile întreprinderea obține profit, în caz contrar se obține pierderi.
La nivelul obiectului contabilității acest echilibru este oglindit ca o relație între venituri și cheltuieli și
implicit ai unui rezultat obținut prin compararea veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul obținut poate fi
profit (beneficiu) sau pierdere.

1
 Reluând ecuația de echilibru al patrimoniului din momentul To, și o corectăm cu ecuația
echilibrului intern, ajungem la ecuația de echilibru în momentul T1,

Sintetizând se poate spune că la nivelul contabilității, pentru urmărirea patrimoniului, se

apelează la structurile de activ, pasiv, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate.
Astfel, obiectul contabilității îl constituie nu numai patrimoniul întreprinderii, ci și
veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale activității acestea.
Principalele trăsături ale obiectului contabilității se consideră următoarele:
- contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică. Starea patrimoniului este reflectată de
contabilitate prin stocurile și soldurile valorilor componente, prin intermediul unor procedee
specifice de lucru. Mișcarea patrimoniului este reflectată prin operațiile de intrări și ieșiri, atât
în cât și din patrimoniu, precum și a proceselor economice interne prin care se transformă
intrările în ieșiri, modificând în același timp și starea lor inițială;
- contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, adică prin contabilitate se oferă
conducerii întreprinderii informații operative și de sinteză în legătură cu starea patrimoniului și
gestionarea acestuia;
- contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului, care este expresia dublei determinări
a patrimoniului;
- contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului. Contabilitatea are menirea să
înregistreze starea patrimoniului în clipa în care se naște, și apoi să înregistreze evenimentele
economice care au loc și care produc schimbări în echilibrul specific al produselor sau
activității economice interne, care produc transformări calitative și cantitative în volumul și
structura patrimoniului. Efortul efectuat este măsurat de contabilitate prin noțiunea de
cheltuieli, iar efectul obținut, prin noțiunea de venituri. La nivelul obiectului contabilității,
acest echilibru este obligat ca o relație între venituri și cheltuieli și implicit un rezultat obținut
prin compararea veniturilor cu cheltuielile.
Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 obligă persoanele fizice și
juridice care desfășoară activitate de întreprinzător, organizațiile necomerciale, instituțiile bugetare,
avocații și notarii să organizeze și să țină contabilitatea proprie în modul stabilit de legislația în
vigoare
Din cele expuse mai sus rezultă că sfera de cuprindere a contabilității este întreprinderea,
indiferent de forma organizatorico-juridică și tipul de proprietate.
Caracteristica principală a întreprinderii este autonomia ei care constă în delimitarea strictă a
patrimoniului, drepturilor și obligațiilor acesteia de patrimoniul proprietarilor.
În conformitate cu legea cu privire la antreprenoriat și întreprindere nr. 845 din 03.01.1992,
Monitorul Oficial al Republici Moldova nr. 2 din 28.02.1994 scopul creării întreprinderii este
fabricarea produselor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor pentru asigurarea unei surse
permanente de venituri.
Întreprinderile bugetare și organizațiile nonprofit nu cad sub incidența legislației cu privire la
antreprenorial, deoarece ele nu au scopul de a obține profit.
În Republica Moldova activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme
organizatorico-juridice:
 întreprindere individuală;
 societate în nume colectiv;
 societate în comandită;
 societate pe acțiuni;
 societate cu răspundere limitată;
 cooperativa de producție;

2
  cooperativa de întreprinzător;
 întreprindere de arendă;
 întreprindere de stat și întreprindere municipală.
Particularitățile formelor organizatorico-juridice sunt expuse în Lege cu privire la antreprenoriat și
întreprindere.
Indiferent de forma organizatorico-juridică întreprinderea ca persoana juridică dispune de bunuri
economice, drepturi și obligațiuni și are denumire, sediu și naționalitate (întreprinderile autohtone se
numesc rezidenți, iar cele care activează temporar pe teritoriul Republicii Moldova – nerezidenți)
(vezi art. 5 (5) a Codului fiscal).
Răspunderea privind ținerea contabilității și raportarea financiară îi revine conducerii (organului
executiv) al entității. Fiecare întreprindere este obligată să asigure elaborarea și respectarea politicii
de contabilitate în conformitate cu cerințele Legii contabilității, al S.I.R.F. și al S.N.C.

2. Activele entității, caracteristica și clasificarea acestora

Bunurile economice reprezintă partea activă a patrimoniului care se află în permanență mișcare și
transformare în cadrul circuitului economic, ce aceea se numesc active. De exemplu,

Sursele de constituire reprezintă partea statică a patrimoniului întreprinderii. Ele nu-și schimbă
volumul și structura în mod independent, ci în urma modificărilor bunurile economice din activ, de
aceea se numesc pasive. De exemplu,

Deci activele cuprind bunurile economice ca avere concretă și drepturile de creanță, iar pasivele
cuprind sursele de formare a acestor bunuri, ca surse proprii și surse atrase.
După modul de valorificare, adică modul în care participă la procesul de producție și gradul de
lichiditate (capacitatea unui activ de a se transforma în bani), bunurile economice se clasifică în:
- active imobilizate;
- active circulante.
Activele imobilizate cuprind activele cu termen de utilizare mai mare de un an. În cadrul acestora
deosebim:
- imobilizări necorporale;
- imobilizări corporale;
- imobilizări financiare.
Imobilizările necorporale reprezintă mijloace sau activele care nu îmbracă formă fizică (materială)
concretă, sunt controlate de întreprindere, au un termen de utilizare mai mare de un an și sunt
destinate a fi utilizate în activitatea de producție, comercială și în scopuri administrative ale
întreprinderii sau pentru a fi date în folosință altor persoane fizice și juridice. În componența
imobilizărilor necorporale întră:

3
Imobilizări corporale – cuprind activele care îmbracă o formă materială, au o durată de funcționare
utilă mai mare de un an, se utilizează în activitatea întreprinderii și nu sunt destinate vânzării. În
această grupă întră:

Active biologice imobilizate (animale vii sau plante vii) cuprind active biologice în curs de
execuție, adică imature care se află în perioada de pregătire spre utilizare după destinație, de
exemplu, viile și livezile plantate, până la transferarea lor în categoria de rod), active biologice
imobilizate, adică mature care asigură obținerea multiplă a produselor agricole. Ele includ vii și
livezi, culturi multianuale de flori, de furaje, și legumicole, vaci, ovine, porcine, etc. .
În categoria activelor financiare pe termen lung se includ:
 Investițiile financiare pe termen lung –

În funcție de direcțiile de investire, investițiile financiare pe termen lung se clasifică în:

- Investiții financiare în părți neafiliate
- Investiții financiare în părți afiliate
Investițiile financiare în părți neafiliate

4
 Investiții financiare în părți afiliate

Investiții imobiliare -

Creanțe și avansuri acordate pe termen lung –

Activele circulante includ acele bunuri și valori care sunt deținute de către entitate o perioadă mai
mică de un an, participă, de regulă, la un singur ciclu economic și se află într-o continuă mișcare,
schimbându-și forma.

Activele circulante includ:

 Stocuri –

 Creanțele curente –

Acestea includ:

5
 a) creanțe comerciale - generate din vânzarea produselor, mărfurilor și prestarea serviciilor
cu achitare ulterioară (în termenul stabilit în contract);
b) avansuri acordate curente furnizorilor de bunuri și servicii;
c) creanțe ale bugetului – sume datorate de buget ca urmare a supraplăților aferente
impozitelor și taxelor și care vor fi restituite sau utilizate pentru stingerea obligațiilor
fiscale în perioadele următoare;
d) creanțe ale personalului – avansuri acordate în contul salariului, sumele acordate
titularilor de avans, creanțele privind recuperarea prejudiciului material etc.
e) alte creanțe curente includ creanțe privind arenda, privind dobânzile și redevențele
calculate, reclamațiile înaintate și recunoscute;
Tot în categoria activelor circulante întră Numerarul și Investițiile financiare curente.
 Numerar este

 Investițiile financiare curente includ investițiile alocate pe un termen care nu depășește 12 luni
de la data raportării și include:
a) investiții financiare curente în părți neafiliate (valori mobiliare emise de alte entități,
procurate în vederea obținerii de venituri financiare pe termen scurt., cote de participație,
depozite bancare, împrumuturi acordate pe termen scurt);
b) investiții financiare curente în părți afiliate, adică la entitățile din cadrul grupului de
entități în care entitățile au capacitatea de a controla sau sunt controlate, pot influența
semnificativ sau sunt influențate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare și
operaționale
 Alte active circulante - din această categorie fac parte cheltuielile anticipate, precum și activele
circulante care nu au fost nominalizate mai sus Acestea reprezintă titlurile de valoare, depozitele
bancare și alte investiții cu termen de scadență mai mic de un an.
Schematic activele întreprinderii sunt prezintate în fig.1.
Activele entității

Active Active
Active Active
imobilizate circulante
imobilizate circulante

Imobilizări Stocuri
Imobilizări Stocuri
necorporal
necorporal
e
e Creanțe
Creanțe
curente
curente
Imobilizări
Imobilizări
corporale Numerarul
corporale Numerarul

Imobilizări
Imobilizări
financiare
financiare Investiții
Investiții
financiare
financiare
curente
Fig.2. Clasificarea activelor entității curente

Exemplu. 1. Din elementele economice de mai jos să se selecteze doar activele imobilizate:
a) desene și modele industriale;

6
b) producție în curs de execuție;
c) mijloace fixe;
d) instrumente și inventar;
e) împrumuturi acordate pe termen de 2 ani;
f) utilaj destinat instalării;
g) profit nerepartizat al anilor precedenți;
h) licențe de activitate;
i) active biologice imobilizate în curs de execuție;
j) rezerve statutare;
k) creanțe comerciale pe termen de 2 ani;
l) avansuri acordate pe un termen de 8 luni.

Sunt posibile mai multe variante de răspuns

3. Sursele de proveniență a activelor (pasivele) și caracteristica lor

Pasivele sau sursele de proveniență sau de finanțare a activelor reflectă modul în care întreprinderea a
dobândit bunurile economice reflectate în activ fie din finanțare proprie, fie din finanțare străină.
Finanțarea proprie presupune efectuarea aporturilor de către proprietarii întreprinderii la care se
mai adaugă unele resurse ca rezervele și profitul.
Finanțarea străină se obțină de la persoanele străine întreprinderii prin angajarea de credite,
împrumuturi și datorii în curs de decontare.
Pasivele întreprinderii se clasifică în capital propriu și datorii.
Capitalul propriu include:
 capitalul social și suplimentar;
 rezerve;
 corecții ale rezultatelor anilor precedenți
 profitul nerepartizat al anilor precedenți;
 profitul net (pierderea netă) al (a) perioadei de gestiune
 profit utilizat al perioadei de gestiune
 alte elemente de capital.
În componența capitalului social și suplimentar se includ: capital social, capital suplimentar, capital
nevărsat, capital neînregistrat și capital retras.
 Capitalul social

 Capitalul suplimentar reflectă

 Capital nevărsat –

7
  Capital neînregistrat –

 Capital retras –

 Rezervele

 Corecții ale rezultatelor anilor precedenți reprezintă modificările sumei profitului

(pierderii) rezultat din corectarea erorilor comise în anii precedenți;
 Profitul nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți reprezintă profitul anilor
precedenți care a rămas la dispoziția întreprinderii și include o parte din capitalul propriu care
nu a fost utilizată sau repartizată între proprietarii întreprinderii sub formă de dividende sau
venituri din participații.
 Profit net al perioadei de gestiune - este rezultatul financiar al perioadei curente după
impozitare.
 Profit utilizat al perioadei de gestiune reprezintă profitul anului de gestiune utilizat în
cursul acestui an conform deciziei organului de conducere împuternicit al entității.

Datoriile

După conținutul economic datoriile se clasifică în:

 Datorii financiare – care exprimă creditele primite de la bancă și alte instituții de credit,
precum și împrumuturile din emisiunea de obligațiuni;
 Datorii comerciale, care se formează în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru
aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări și servicii primite, dar neachitate, precum și
avansurile primite de la terți în contul livrării ulterioare de mărfuri;
 Datorii calculate –care cuprind datoriile privind retribuirea muncii, față de titularii de avans,
față de organele de asigurare, față de bugetul de stat, față de fondatori și alte datorii.
Exemplu 2. Se cere:
a) De clasificat elementele patrimoniale a fabricii de mobilă ,,Lux,,, prezentate în tabelul 1 prin
bifare cu semnul + în colonița respectivă:
8
 b) De prezentat relația de echilibru a patrimoniului în baza elementelor din tabelul 1.
Tabelul 1. Elementele patrimoniale ale fabricii de mobilă Lux
Denumirea elementelor Suma, Bunuri Creanțe Obligații față Obligații față
lei economice de proprietari de terți
1.Clădire 20 000
2.Credite bancare pe termen 150
lung (3 ani) 000
3.Materii prime 100
000
4.Computere 40 000
5.Facturi neachitate 90 000
furnizorilor
6.Furnitură 30 000
7.Capital social 100
000
8.Datorii față de buget 20 000
9.Facturi neachitate ale 80 000
cumpărătorilor
10. Avansuri primite de la 60 000
cumpărători
11. Avansuri acordate 70 000
furnizorilor
12. Mobilier de birou 45 000
13. Datorii față de salariați 60 000
14. Programe informatice 18 000
15. Avansuri acordate 15 000
personalului
16. Produse finite (mobilă) 86 000
17. Rezerve statutare 24 000
18. Profit nerepartizat 70 000
19. Numerar la conturi 70 000
bancare

Rezolvare: Relația de echilibru al patrimoniului utilizând datele din tabelul 1 va fi următoare:

Bunuri economice + Creanțe Oblig. față de proprietari + Obl. față de terți

Exemplu 3. Se cere de: clasificat elementele patrimoniale ale entității „Bujor” SRL în active și
pasive, calculând și respectând egalitatea bilanțieră, în baza datelor din tabelul 2.
Tabelul 2. Elementele patrimoniale ale entității „Bujor” SRL la data de 31.08.201X
Nr. Suma,
Elementele patrimoniale Activ Pasiv
crt. lei
1 2 3 4 5
1 Resurse minerale 1 210
2 Datorii privind dividendele calculate 6 700
3 Obiecte de mică valoare și scurtă durată 70
4 Datorii privind TVA 4 800
5 Ambalaje și materiale pentru ambalat 11 100
6 Terenuri 2 000

9
 7 Credite bancare pe termen de 3 ani 70 000
8 Utilaje 31 200
9 Datorii față de titularii de avans 850
10 Mărfuri 720
11 Datorii privind impozitul pe bunuri imobiliare 600
12 Avansuri pe termen scurt acordate furnizorilor 4 000
13 Datorii față de personal 7 540
14 Creanțe comerciale 13 925
15 Capital social 50 000
16 Clădiri 76 000
17 Capital nevărsat 8 000
18 Produse finite 31 990
19 Datorii privind asigurările sociale și medicale 7 300
20 Amortizarea imobilizărilor necorporale 4 100
21 Rezerve statutare 15 000
22 Programe informatice utilizate în scopuri
administrative 15 300
23 Împrumuturi primite pe un termen de un an 10 000
24 Avansuri pe termen lung acordate 10 200
25 Capital suplimentar 4 300
26 Profit net al perioadei de gestiune 5 400
27 Numerar în casierie 1 050
28 Creanțe pe termen lung 4 250
29 Capital de rezervă 7 250
30 Mijloace fixe 20 855
31 Datorii de leasing pe un termen de 5 ani 20 000
32 Investiții financiare pe termen lung în părți
neafiliate 200
33 Credit bancar pe termen de 5 luni 32 500
34 Materiale de construcție 7 180
35 Numerar în conturi curente în valută străină 5 980
36 Brevet 10 000
37 Amortizarea mijloacelor fixe 11 900
38 Combustibil 3 010
TOTAL

Exemplu 4.
a) de clasificat elementele patrimoniale a fabricii de mobilă Lux, prezentate în tabelul 2 prin
bifare cu semnul + în colonița respectivă.
b) De prezentat relația de echilibru a patrimoniului în baza datelor din tabelul 3.
Tabelul 3. Elementele patrimoniale ale fabricii de mobilă Lux
Denumirea elementelor Suma, lei Active Active Capital Datorii
imobilizate circulante propriu
1. Clădire 20 000
2.Credite bancare pe termen lung (3 ani) 150 000
3.Materii prime 100 000
4.Computere 40 000
5.Facturi neachitate furnizorilor 90 000
6.Furnitură 30 000
7.Capital social 100 000
8.Datorii față de buget 20 000
9.Facturi neachitate ale cumpărătorilor 80 000

10
10. Avansuri primite de la cumpărători 60 000
11. Avansuri acordate furnizorilor 70 000
12. Mobilier de birou 45 000
13. Datorii față de salariați 60 000
14. Programe informatice 18 000
15. Avansuri acordate personalului 15 000
16. Produse finite (mobilă) 86 000
17. Rezerve statutare 24 000
18. Profit nerepartizat 70 000
19. Numerar la conturi bancare 70 000

Rezolvare: Relația de echilibru al patrimoniului utilizând datele din tabelul 1 va fi următoare:

4. Noțiuni privind venituri și cheltuielile, conținutul și componența acestora

După cum s-a menționat contabilitatea studiază nu numai poziția financiară a entității, dar și
performanța financiară a acesteia definită prin profitabilitatea entității. Ecuația folosită în acest sens
are următoarea formă:
Rezultatul financiar = Venituri - Cheltuieli
Performanța financiară se determină în baza veniturilor obținute și cheltuielilor suportate în
cadrul activităților desfășurate de către aceasta.
Veniturile reprezintă

In componența veniturilor nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terțe, taxa pe

valoarea adăugată, accizele. Modul de constatare și evaluare a veniturilor sunt reglementate de
S.N.C. "Venitul". La constatarea veniturilor trebuie de ținut cont de așa principii de bază ale
contabilității ca principiul contabilității de angajamente și principiul prudenței.
Veniturile ca și cheltuielile întreprinderii se grupează pe tipuri de activități:

În componența veniturilor din activitatea operațională intră:

Veniturile din vânzări

La alte venituri operaționale

11
 Veniturile din alte activități includ:
 Venituri din operațiuni cu active imobilizate cuprind

 Venituri financiare reprezintă

 Veniturile excepționale cuprind

Exemplu 5. Se cere: în baza datelor din tabelul, de determinat suma veniturilor din vânzări (VV),
altor venituri din activitatea operațională (AVO), veniturilor din operațiuni cu active imobilizate
(VAI), veniturilor financiare (VF).
Tabelul 4. Veniturile entității „Plai” SRL pentru I semestru a anului 201X
Nr. Suma,
Tip de venit VV AVO VAI VF
crt. lei
1 2 3 4 5 6 7
1. Venituri din contracte de leasing financiar 15 000
2. Venituri din diferențe de curs valutar 7 300
3. Venituri din ieșirea mijloacelor fixe 8 700
4. Venituri din vânzarea altor active circulante 10 300
5. Venituri din contracte de construcție 7 640
6. Venituri din ieșirea investițiilor imobiliare 23 000
7. Venituri din executarea lucrărilor (de bază) 86 000
8. Venituri din active intrate cu titlu gratuit 1 750
9. Venituri din contracte de leasing operațional 6 000
10. Venituri din dividende 25 000
11. Venituri din vânzarea produselor 175 000
12. Venituri din redevențe 23 00
13. Venituri din recuperarea prejudiciului material 750
14. Venituri din dobânzi 11 100
15. Venituri din amenzi și penalități 5 250
TOTAL 385 090

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub
formă de ieșiri sau reduceri ale valorii activelor sau de creștere ale datoriilor care contribuie la
diminuări ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor.
Toate cheltuielile suportate de entitate se clasifică pe tipuri de activități în:
- cheltuieli ale activității operaționale
- cheltuieli ale altor activități
- cheltuieli privind impozitul pe venit
În componența cheltuielilor din activitatea operațională intră:
- costul vânzărilor;
- cheltuielile de distribuire;
- cheltuielile administrative;
- alte cheltuieli din activitatea operațională.

12
Costul vânzărilor reprezintă valoarea produselor, mărfurilor vândute sau serviciilor prestate.
El se este egal cu suma costurilor efectuate de întreprindere pentru obținerea produselor,
serviciilor sau suma achitată sau care urmează a fi achitată pentru achiziționarea mărfurilor.
Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor, prestării
serviciilor. In componența cheltuielilor de distribuire intră cheltuielile:
 cu personalul comercial,
 privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație
comercială,
 cu ambalajele și alte materiale utilizate la comercializarea produselor și mărfurilor
 de transportare a produselor și mărfurilor
 privind reparațiile și deservirea produselor și mărfurilor în perioada de garanție
 privind creanțele comerciale compromise
 privind returnările și reducerile.
Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile legate de gestiunea întreprinderii în
ansamblu. Ele cuprind: cheltuielile cu personalul administrativ; privind amortizarea,
întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă; cu impozitele și
taxele cu excepția impozitului pe venit; în scopuri de filantropie și sponsorizare; privind
serviciile cu destinație administrativă; de protocol (reprezentanță); privind delegarea
personalului administrativ.
În componența altor cheltuieli din activitatea operațională intră: valoarea contabilă și
cheltuielile aferente altor active circulante ieșite (materiale, producția în curs de execuție,
obiecte de mică valoare și scurtă durată); cheltuielile privind sancțiunile; privind dobânzile;
privind lipsurile și pierderilor din deteriorarea activelor imobilizate și circulante, privind
creanțele compromise decontate, cu excepția celor comerciale; cheltuieli aferente evaluării
stocurilor la valoarea realizabilă netă.
Cheltuielile de distribuire, administrative și alte cheltuieli din activitatea operațională se mai
numesc cheltuieli curente.
În componența cheltuielilor din alte activități se includ:
 Cheltuieli cu active imobilizate - includ cheltuielile legate de ieșirea activelor imobilizate ;
cheltuielile privind provizioanele aferente activelor imobilizate, pierderi din deprecierea
activelor imobilizate.
 Cheltuieli financiare - sunt legate de modificările mărimii și structurii capitalului propriu,
împrumuturilor întreprinderi. Aceste cheltuieli cuprind: cheltuielile din diferențe de curs
valutar; privind redevențele; valoarea contabilă a și cheltuielile aferente activelor transmise
cu titlu gratuit; cheltuielile aferente emisiunii și operațiunilor cu acțiunile proprii.
 Cheltuieli excepționale - nu sunt legate de activitatea de bază a întreprinderii și apar în
urma producerii unor evenimente excepționale cum sunt: calamitățile naturale, și al altor
evenimente excepționale.
Cheltuieli privind impozitul pe venit

Exemplu 6. Din categoria cheltuielilor activității operaționale fac parte:

a) cheltuieli de protocol (reprezentanță);
b) cheltuieli privind provizioanele aferente activelor imobilizate;
c) cheltuieli de distribuire;
d) cheltuieli din diferențe de curs valutar;
e) costuri aferente contractului de leasing operațional;
f) costul vânzărilor;
g) cheltuieli privind impozitului pe venit.
Sunt posibile mai multe variante de răspuns.
Exemplu 7. Se cere: în baza informației din tabelul 5, de determinat mărimea cheltuielilor conform
grupelor: costul vânzărilor (CV); cheltuieli de distribuire (CD); cheltuieli administrative (CA); alte
cheltuieli din activitatea operațională (ACO); cheltuieli cu active imobilizate (CAI); cheltuieli

13
financiare (CF), cunoscând suma cheltuielilor selectate din evidența contabilă a entității „Gama”
SRL.
Tabelul 5. Componența cheltuielilor ale entității „Gama” SRL pentru anul 201X
Nr. Suma,
Tip cheltuieli CV CD CA ACO CAI CF
crt. lei
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Cheltuieli privind amortizarea
mijloacelor fixe cu destinație
administrativă 19 000
2. Cheltuieli de publicitate 2 469
3. Cheltuieli cu personalul
administrativ 35 000
4. Cheltuieli privind dobânzile 2 350
5. Cheltuieli de reprezentanță 2 200
6. Lipsuri din inventarierea
activelor 3 200
7. Costul produselor finite
vândute 18 700
8. Cheltuieli privind ambalarea
produselor finite la depozit
comercial central 21 900
9. Cheltuieli privind ieșirea
imobilizărilor necorporale 2 780
10. Salariul calculat personalului
comercial 12 800
11. Cheltuieli privind diferențele
de curs valutar 2 250
12. Cheltuieli privind ieșirea
mijloacelor fixe 9 300
13. Cheltuieli de deplasare a
șefului Departamentului
marketing 5 900
14. Costuri aferente contractelor de
leasing operațional 4 200
15. Cheltuieli în scopuri de
sponsorizare 15 000
16. Cheltuieli cu impozite și taxe,
cu excepția impozitului pe
venit 5 960
17. Valoarea contabilă a mărfurilor
vândute 3 870
TOTAL

5. Operațiile economice și modificările în componența mijloacelor și surselor acestora

Pe timpul realizării proceselor economice se produc numeroase tranzacții și operațiuni
economico-financiare. Operațiunile economice reprezintă fapte (evenimente) economice ce
influențează situația financiară a unei entități (unități patrimoniale). Acestea pot derula zilnic sute sau
chiar mii de operațiuni, care ulterior reprezintă materia primă pentru rapoartele contabile.
O operațiune poate consta într-un schimb de valori (vânzare, cumpărare, plată, încasare sau
credit) între două sau mai multe părți independente. Operațiune economică poate fi considerat și orice
alt fapt economic care are același efect ca și schimbul, dar nu implică un schimb.
Astfel, contabilitatea studiază și înregistrează modificările, care au loc în volumul și structura
activelor, capitalului propriu și datorii în urma faptelor economice generate de activitatea entității.
În cadrul circuitului economic ce are loc într-o entitate, procesele (faptele) economice se desfășoară
sub forma de procese de:
 achiziție

14
  producție
 desfacere.
Particularitățile acestor procese sunt determinate de obiectul și felul entităților în cadrul cărora se
desfășoară. Astfel procesul de producție are loc în special în entitățile industriale, agricole, de
construcții, prestări servicii etc. Cu ocazia desfășurării acestui proces se consumă materii prime și
materiale, forță de muncă, se utilizează mijloace fixe și se efectuează o sumă de cheltuieli.
Procesul de achiziție (aprovizionare)

Procesul de producție

Procesul de desfacere

Faptele economice care au loc în procesele economice generează modificări în poziția

financiară , precum și în performanța entității. Această influență asupra poziției financiare a entității
are loc prin prisma modificărilor existențelor a elementelor de activ și pasiv, precum și prin prisma
performanței entității (fig.3)

Poziția financiară inițială a entității

Ao = CPo +Do

Utilizarea resurselor în circuitul Înregistrarea faptelor economice

economic al entității în contabilitate

Modificări în Poziția financiară Determinarea performanței

a entității financiare a entității

A(+,-) CP (+,-) D (+,-) Înregistrarea Înregistrarea

veniturilor (+) cheltuielilor
(+)

Rezultat financiar R= V-Ch

Profit (R+) = V>CH Pierdere (R-) =
V<Ch

Poziția financiară a entității modificată A1 = CP0+R(+/-) +D1

Fig.3. Modificările existențe în componența elementelor de activ și pasiv

15
 6. Metoda contabilității și elementele acesteia
Contabilitatea, ca disciplină științifică, având un obiect propriu de cercetare și o terminologie
proprie, dispune și de o metodă specifică de cercetare. Între obiectul și metoda contabilității există o
legătură de interdependență, în sensul că obiectul definește ce trebuie studiat, iar metoda – modul în
care obiectul trebuie studiat.
Metoda contabilității este definită ca fiind totalitatea principiilor, procedeelor și instrumentelor
folosite de contabilitate la studierea obiectului său (adică a poziției financiare și a performanțelor,
precum și a modificărilor).
Metoda contabilității dezvăluie esența obiectului, evidențiază modificările intervenite în
patrimoniul întreprinderii, permite de a stabili structura surselor proprii și atrase, dă posibilitate de a
determina veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale întreprinderii precum și o serie de alți
indicatori ce caracterizează starea patrimonială a entității.
Metoda contabilității cuprinde trei categorii de procedee:
 Procedee comune tuturor științelor
 Procedee comune științelor economice
 Procedee specifice contabilității.
Procedee comune tuturor științelor
 observația –

 raționamentul –

 comparația –

 clasificarea –

 analiza –

 sinteza –

Procedee comune științelor economice

 documentarea - constă în urmărirea și reflectarea totală și permanentă a operațiunilor
economice în documente cu scopul obținerii datelor necesare pentru ținerea contabilității curente și
exercitarea controlului asupra acestora. Documentul este un act în scris care oferă dreptul la
efectuarea operațiunii economice sau confirmă executarea acesteia. Cerințele de bază privind
întocmirea documentelor primare sunt stipulate în Legea contabilității și raportării financiare nr.
287 din 15.12.2017. Numai după documentarea operațiunilor economice acestea pot fi reflectate în
conturi.
 evaluarea - este procedeul ce permite exprimarea valorică (în bani) a elementelor
patrimoniale și operațiunilor economice. Elementele patrimoniale se exprimă în diferite etaloane
(naturale, timp, convenționale etc). dar numai după aducerea acestora la un numitor comun prin
exprimarea lor în etalon monetar, ceea ce se realizează prin evaluare, contabilitatea își poate realiza
funcțiile.

16
  calculația - este un ansamblu de operațiuni matematice prin care se determina valoarea
unei sau alei mărimi. Calculația are o sferă largă de aplicare în contabilitate și se utilizează la
determinarea costului de intrare a activelor, la determinarea rezultatului financiar etc. Unul din
obiectivele de bază ale calculației este determinarea costului de producție prin acumularea costului și
repartizarea acestora pe tipuri de produse. Rezultatul calculației se află în legătură strânsă cu modul
în care au fost evaluate elementele ce participă la calculație.
 inventarierea - este acel procedeu ce permite compararea datelor din contabilitate cu
datele faptice pentru stabilirea situației reale a patrimoniului entității. Inventarierii se supun atât
bunurile materiale (mijloacele fixe, stocurile, numerarul etc.), cât și creanțele și datoriile entității.
Procedee specifice contabilității
 Bilanțul –

 Contul –

 Dubla înregistrare –

 Balanța de verificare -

17