Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR
PROFESIONALE NIVEL 4
ARGUMENT
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
In mod concret, functia banului, ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul
monetar propriu fiecarei tari, in Romania un asemenea semn fiind leul.
Primul criteriu, unitatea, considera ca valoarea trebuie sa reprezinte costul sau sacrificiul
consimtit la un moment dat pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau pretul ce se poate
realiza daca bunul existent s-ar vinde pe piata. Cel de al doilea criteriu, timpul, vizeaza momentul
plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor.
Pornind de la cele doua criterii, pentru a evalua la timpul prezent un activ provenit din trecut,
exemplu un strung ca mijloc fix, exista o gama de posibilitati cum sunt:
a) costul istoric echivalent costului de achizitie, deci o valoare contabila la timpul trecut cand
s-a procurat strungul;
b) costul curent, ca valoare contabila actuala de intrare estimata la timpul prezent pentru
strungul provenit din trecut;
c) valoarea de realizare, ca valoare actuala de iesire ce s-ar obtine prin vanzarea strungului
provenit din trecut;
d) valoarea actualizata, ca valoare la timpul viitor ce s-ar obtine prin insumarea fluxurilor de
venituri nete asteptate intre timpul prezent si timpul viitor cand iese din patrimoniu. Exemplu:
valoarea contabila bazata pe costul istoric la 31. XII. 1999 este de 5,000,000 lei, rata de
actualizare egala cu rata dobanzii sau rata medie a profitului este de 20%, perioada intre timpul
prezent si sfarsitul vietii mijlocului fix este de 2 ani.
Valoarea actualizata = 5,000,000 lei (1 + 0,2)2 = 7 200 000 lei
Similar activelor se procedeaza si in cazul datelor ca pasive care provin din trecut si trebuie
evaluate la timpul prezent.
Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este satisfacatoare in mod absolut.
Pornind de la aceasta situatie, baza cea mai des adoptata este costul istoric. Acesta reprezinta
valoarea contabila de intrare sau de origine a elementelor patrimoniale. Exemplu: la 20 martie
1998 s-a achizitionat un stoc de marfa la costul de 100 000 lei.
Costul istoric este o valoare reala la momentul intrarii activelor si constituirii datoriilor. Ulterior,
ea isi pierde aceasta calitate datorita variatiei preturilor si modificarii puterii de cumparare a
monedei.
Optiunea pentru costul istoric se explica prin faptul ca este singurul cost consemnat in
documentele justificative, si deci poate fi verificat, avand o determinare obiectiva si fiind validat
in cazul tranzactiilor de piata derulate.
Intrucat costul istoric este un cost real al timpului trecut, la timpul prezent, cand isi pierde din
aceasta calitate, cu ocazia evaluarii activelor si datoriilor se procedeaza la o serie de corective.
Exemplu: stocurile sunt trecute in bilant la valoarea cea mai mica dintre valoarea de intrare bazata
pe costul istoric si valoarea actuala bazata pe pretul pietei.
Pornind de la limitele bazelor de evaluare, a fost nevoie sa fie adoptate trei principii pentru
cuantificarea sau masurarea patrimoniului in contabilitate: stabilirea unitatii monetare, costul
istoric si prudenta.
a) costul de achizitie pentru bunurile materiale (imobilizari corporale si stocuri) procurate cu titlu
oneros (de plata) format din:
pretul de cumparare;
+ alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a bunului respectiv
(exemplu, conectarea la reteaua electrica);
- reducerile comerciale primite de la furnizori (exemplu, reduceri pentru defecte de calitate, pentru
permanetizarea relatiilor cu clientii etc.).
COSTUL DE ACHIZITIE
Exemplu: o intreprindere a cumparat din import materii prime in conditiile, valoare
externa FOB, adica la sursa de vanzare, 10 000 USD x 32 000 lei, transport extern 1 000 USD x
32 000 lei, taxa vamala 10 %, comisionul vamal 1 %, transport intern 10,000,000 lei.
_352,000,000 lei x 1 %
_400,720,000 lei x 19 %
baza);
= COSTUL DE PRODUCTIE
c) valoarea de utilitate pentru aportul in natura (exemplu mijloace fixe) la capitalul social sau
obtinute cu titlu gratuit, este o valoare actuala stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea bunului
pentru intreprindere, starea (gradul de uzura) si amplasarea sa (tara sau strainatate, vilan sau
intravilan etc.);
d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare (actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare
cumparate); cheltuielile accesorii sunt considerate cheltuieli de exploatare;
g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind lingourile si monedele de aur sau
argint;
h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor, stabilita prin asociere cu activele
si pasivele transformate in cheltuieli / venituri. Astfel, cheltuielile sunt evaluate, dupa caz, ca o
crestere a pasivului (in cazul cheltuielilor sub forma de datorii) sau o diminuare a activului (in
cazul cheltuielilor sub forma platilor si consumurilor stocate). Veniturile sunt evaluate, dupa caz,
in acelasi timp cu o crestere de activ (deci, cu valoarea creantei asupra clientului sau lichiditatii
incasate in cazul vanzarilor si costul de productie in cazul veniturilor din productia proprie de
imobilizari si stocuri).
CMP = 100 kg. x 100 lei + 1000 kg. x 110 lei + 800 kg. x 120 lei =
400 kg. (ramase din 1.000 kg) x 110 lei = 44.000 lei
{ 800 kg. x 120 lei = 96.000 lei A doua iesire 100 kg. * x 110 lei = 11.000 lei 107.000 lei
valoare de inventar.
Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei,
utilitatea bunului pentru unitatea patrimoniala, situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de
uzura), creantele / datoriile (certe sau incerte la incasare / plata) si amplasarea bunurilor (tara sau
strainatate, vilan sau intravilan etc.)
Noua valoare stabilita in urma evaluarii poate fi egala cu valoarea contabila veche bazata pe
costul istoric, inmultita cu indicele variatiei preturilor sau valoarea contabila de intrare
bazata pe costul istoric fiind inlocuita prin costul curent (valoarea actuala adoptata in
momentul reevaluarii).
De regula constituie obiect al reevaluarii, elementele patrimoniale de activ sub forma
imobilizarilor corporale si cele financiare.
Plusvaloarea (cresterea de valoare) rezulta din reevaluare este reflectata in mod direct in cadrul
capitalurilor proprii, marind nivelul acestora, iar minusvaloarea (micsorare de valoare) este tratata
ca o cheltuiala exceptionala, micsorand in mod corespunzator rezultatul.
Notiune si principii
Calculul economic in contabilitate are ca obiect determinarea costurilor care cad in sarcina
valorilor obtinute de catre o intreprindere. De aceea, el se identifica prin calculatia costurilor.
Termenul global desemneaza raportul dintre venitul total al intreprinderii si costul total, iar cel
analitic vizeaza delimitarea si localizarea costurilor pe feluri de produse si servicii ca purtatori de
valoare (costuri), pe fiecare activitate consumatoare de resurse si producatoare de rezultate si pe
locurile de activitate care ocazioneaza cheltuieli si participa la realizarea de produse si servicii
(sectii, ateliere).
Daca se are in vedere legatura cu procedeele de productie (productia de masa, productia de serie,
productia individuala etc.) calculatia analitica se dezvolta dupa caz pe fiecare produs, pe faze de
productie, pe comenzi de fabricatie, pe repere ca parti componente ale produsului si pe operatii
tehnologice.
Pentru intreprinderea de comert, calculatia costurilor pe produs se reduce, de regula, la
determinarea costurilor de achizitie privind stocurile cumparate, adica insumarea cheltuielilor
privind pretul de cumparare, transportul si aprovizionarea, taxele nedeductibile etc.
Calculatia costurilor reprezinta un ansamblu de operatii matematice corelate intre ele prin care
se evalueaza, masoara si ventileaza cheltuielile in scopul determinarii marimii costurilor pe feluri
de produse si servicii. De asemenea, prin comparatie cu pretul de vanzare se determina rezultatul
- profitul sau pierderea - pe fiecare produs si serviciu.
- costul manoperei;
- amortizarea;
- impozite si taxe.
- costuri directe;
- costuri indirecte.
Costurile directe se identifica nemijlocit fara ambiguitati, pe feluri de produse si servicii,
exemplu: consumurile de materii prime, materiale consumabile directe, salariile cuvenite
muncitorilor direct productivi pentru munca prestata in productie si alte cheltuieli directe exemplu
consumul de energie pentru scopuri tehnologice.
- costuri variabile;
- costuri fixe.
Costurile variabile sunt in general proportionale cu un anumit nivel de productie sau activitate,
exemplu, materiile prime si salariile pentru munca directa in productie. In ceea ce
priveste costurile fixe sunt cheltuieli relativ constante fata de variatia nivelului de productie sau
de activitate. Exemplu, cheltuielile cu administratia si conducerea sectiilor de productie sau
cheltuielile generale de administratie.
2) Principiul delimitarii in timp a costurilor presupune ca, fiecarei perioade de calculatie (luna,
trimestru, an) sa i se atribuie acea parte din costuri care se coreleaza prin efect cu productia
obtinuta.
In baza acestui principiu, costurile se impart in costurile perioadei curente (angajate sau
ocazionate in cursul perioadei), costuri initiale preluate prin transfer din perioada precedenta
(exemplu, costurile inregistrate in avans in perioada „N + 1” privind plata anticipata a chiriilor
preluate in perioada „N”) si costurile transferate ca sold final pentru perioada urmatoare
(exemplu, costurile inregistrate in avans privind plata anticipata a chiriei in perioada „N” pentru
perioada „N + 1”).
Acelasi principiu impune separarea costurilor intre productia vanduta si productia stocata (stocuri
de produse nevandute, stocuri de productie in curs de executie).
Costul produsului cuprinde toate cheltuielile asociate cu bunurile produse destinate desfacerii. Pe
aceasta cale, cheltuielile sunt decontate asupra rezultatului, proportional prin costul vanzarilor.
Costurile aferente productiei stocate si productiei de imobilizari sunt recunoscute ca active
bilantiere.
_+ Cota
Dobanda la creditele bancare contractate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie (daca
este cazul).
c) formula costului variabil consta in delimitarea la nivelul fiecarui produs sau serviciu
numai a costurilor variabile. Costurile fixe sunt tratate in categoria costurilor perioadei;
Tabloul
DESTINATIA COSTURI
CHELTUIELILO COSTURI DIRECTE I] VDIRECTE
R X Y TOTA CHELTUIE
L CHELTUIELI
FELUL
LI
CHELTUIELILO GENERALE
INDIRECTE
R DE
DE
ADMINISTRAT
PRODUCTI IE
E
1 2 3 4 5 6
1. Materii prime
si materiale 400 600 1300
consumabile
000 200
2. Salarii
500
3. Amortizari
2 000 1 000
I. TOTAL
COSTURI
PRIMARE
2 000
4. Costuri
indirecte de
productie
repartizate
COST DE
PRODUCTIE
600 400 1 000
5. Cheltuieli
generale de
administratie
repartizate
III. TOTAL
COST
COMPLET
x
6. Cantitatea de
productie fabricata
(bucati)
4,1 4,80 x
IV. COSTUL
0
UNITAR PE
PRODUS
vanzare 0
V. VENITURI
(REALIZARI)
DIN
VANZAREA
PRODUCTIEI (r
d. 7 x rd. 8)
Tabloul (continuare)
VI. COSTUL
PRODUCTIEI
VANDUTE (rd.
7 x costul unitar
pe produs rd. IV)
VII.
REZULTATUL
NET
(PROFIT) (rd.
V minus rd.VI)
0,1
Pretul reprezinta numarul de unitati monetare necesare pentru a vinde / obtine o marfa sau un
serviciu la un moment dat, intr-un anumit loc si functie de o calitate specifica a produsului.
In cazul serviciilor prestate, pretul este particularizat sub denumirea de tarif.
1) pretul producatorului vanzator este un pret de producator calculat pe baza costurilor sale de
productie si a unei rate a profitului considerata normala sau necesara, dupa caz. Pretul stabilit este
un pret propus cumparatorilor spre a fi acceptat. O asemenea situatie se explica prin faptul ca in
economia de piata, pretul este rezultatul raportului liber dintre oferta si cererea pietei privind
produsul delimitat ca obiect al calculatiei.
Pentru evaluarea pretului unitar al producatorului se pot folosi doua formule, dupa cum urmeaza:
100
DE VANZARE AL PRODUCATORULUI
= PRETUL
_ = COSTUL
DE PRODUCTIE
+ Marja bruta de productie sau contributia de acoperire bruta. costul de productie x rata marjei.
Optiunea pentru o formula sau alta privind costul apartine intreprinderii in functie de politica de
preturi practicata. In acest sens este de remarcat faptul ca tot mai mult calculul economic se
indreapta spre costurile partiale: costul de productie, costul variabil si costul marginal.
2) pretul de livrare este pretul la care circula marfurile pe canalele de distributie, intre vanzator si
cumparator prin urmare, si pretul de vanzare al producatorului devine un pret de livrare. El se
stabileste pe baza formulei:
Pretul de vanzare fara TVA.
+ Accizele sau alte impozite pe circulatia marfurilor stabilita procentual sau in cote fixe.
procentual: pretul de vanzare fara TVA x % de impozit;
Exemplu: o intreprindere de import a achizitionat din import materii prime in conditiile: valoarea
franco-frontiera romana 10 000 USD x 32 000 lei; taxa vamala 10 %, comisionul vamal 0,5 %,
comisionul societatii de import 3 %.
+ Taxa vamala 10 %
+ Comisionul vamal
_+ TV A 22 % 79,904,000 lei
3) pretul cu ridicata este pretul comerciantului angrosist (de angro) construit pe baza relatiei:
_ + Alte
_ (costul de
_ + TVA
(pretul cu ridicata x % TVA ).
4) pretul cu amanuntul (de detaliu) este pretul la care se vand produsele si serviciile catre
populatie. Este construit similar pretului cu ridicata (angro) cu deosebirea ca pretul de livrare sa
cuprinda si accizele
REMARCA. deoarece populatia
Calculatiile reprezinta
de pret prezentate stadiul
mai final numai
sus devin al consumului.
simple estimari in cazul unor
preturi deja existente pe piata. Acestea sunt cunoscute prin intermediul unor liste de preturi,
in cazul preturilor anterioare fixate, in cazul preturilor stabilite de concurenta, in cazul preturilor
prescrise de client si in cazuri similare.
In aceste situatii se procedeaza la calcularea marjei sau contributiei acoperitoare pe baza relatiei:
Daca intreprinderea opteaza pentru costul complet se determina profitul calculat care se compara
cu profitul necesar stabilit de catre intreprindere. Formula de calcul a profitului este:
Pretul de piata fixat.
= PROFITUL CALCULAT
Obligatiile fiscale se identifica cu impozitele si taxele datorate si decontate cu bugetul de stat. Ele
pot reprezenta, dupa caz, impozite directe ( exemplu, impozitul pe profit, impozitul pe salarii,
impozitul pe dividende etc. ) si impozite indirecte (exemplu, accizele, taxa pe valoarea adaugata,
taxa vamala etc.).
Urmatoarele elemente care stau la baza calcularii obligatiilor fiscale sunt:
a) obiectul impunerii este structura fiscala ce sta la baza asezarii impozitului sau taxei,
respectiv venitul, profitul, pretul sau tariful. Exemplu: profitul impozabil pentru impozitarea
profitului, valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate in cazul impozitarii TVA, produsele
de tutun in cazul accizelor;
c) cota de impozitare este marimea impozitului sau taxei care se aplica la baza de calcul pentru a
determina suma de plata. Ea poate fi fixa sau procentuala. Exemplu: accizele la produsele din
import si din tara se calculeaza prin aplicarea unei cote fixe pe tona de produse, in schimb
impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea procentului de 35 % la profitul impozabil;
d) facilitatile (inlesnirile) fiscale acordate la plata sunt reglementate prin textele legale si apar
sub forma de reduceri, bonificatii, amanari, esalonari, scutiri. Exemplu: acciza totala datorita
bugetului de stat pentru tigarete se reduce cu 20 % in situatia in care agentii
economici producatori utilizeaza in retetele de fabricatie cel putin 50 % tutun din productia
interna:
Potrivit Ordonantei de urgenta privind regimul accizelor si al altor taxe indirecte nr. 82/1997,
pentru tigarete, indiferent de provenienta si calitatea acestora, se datoreaza bugetului de stat o
acciza specifica, stabilita in ECU pe 1 000 tigarete, la care se adauga o cota procentuala de 20 %
aplicata asupra bazei de impozitare, dupa cum urmeaza: