Perioada literara

Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice dezvoltate pe tendinte
moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanti prozatori din
prima jumatate a secolului al XX-lea si remarca in aceasta perioada datorita povestirilor, nuvelelor si
romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile Voiculescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu.

Ipoteza
Opera literara “Baltagul” scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, fiind un roman social, de tip
traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind si un roman mitic, al transhumantei apartinand curentului
literar traditionalism.

Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje numeroase, complexe si
amplu caracterizate, cu o intriga complicata si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a carui estetica se baza pe
reflectarea veridica a realitatii in arta. Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata
artistic. Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru valorile trecutului, ale
traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi. Curentul literar se realizeaza ca ideologie in
jurul revistei “Gandirea”, in special aparut la Cluj in 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu, mutata la
Bucuresti in 1922, sub conducerea lui Nechifor Crainic, unde isi continua aparitia pana in 1944.

Tip de roman
“Baltagul” este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul si coboratul oilor. Oamenii isi
sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu oile intre munti, in timp ce femeia ramane acasa, avand
grija de gospodarie si de copii, dar si de produsele rezultate de la animale.
“Baltagul” este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in
evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi vrajitoria, magia sau
farmecele, dar care nu se adeveresc, ele stand la baza genezei operei sau la subiectul acesteia.

Geneza si surse de inspiratie

Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la zece zile de scriere deoarece se afla
in mintea scriitorului de foarte mult timp. La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse:
autobiografice, folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta povesteste cum in calatoriile sale pe jos
prin Moldova a facut popas la un han. Acolo a avut prilejul sa asculte doi jandarmi care vorbeau despre
uciderea unui cioban caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de personaje care apar in trei balade
populare. Din balada populara “Miorita” se preia motto-ul operei “Stapane, stapane / Mai cheama s-un
cine”., se preia motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada populara “Salga” se preia tipul
femeii justitiare. Din balada populara “Dolca” se preia imaginea cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda lui Osiris, fost rege al Egiptului
zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis de fratele sau Seth pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris,
Isis, mare preoteasa da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei creste, impreuna cu mama sa si
insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului. In toate picturile rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu
doua taisuri.

Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv articulat cu articolul hotarat “-
ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor cu doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul
labirintului la nivelul actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul
actului justitiar, reparator.

Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile,
iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema textului este monografia satului moldovenesc de la munte,
lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv,
prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul
omniscrient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ca “un
Hamlet feminin”, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea
ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece capitolate, urmarind doua
coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea
adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic include
modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul
marii treceri.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea)

Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum – include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsa
torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.Intriga cuprinde
framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea sotului: tine post negru
douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, anunta autoritatile de
disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea
Varatesc, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.

Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea)

Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in cautarea lui
Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura
Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la Vatra
Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de
unde drumul paraseste apa Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De asemene, intalnesc o cumetrie, la
Borca si la o nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit Vitoriei si
anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit,
Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea)

Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea
ucigasului. Coborarea in rapa si veghea noctura a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita
in infaptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment in care Vitoria reconstituie cu
fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste
vina, insa al doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasit de cainele Lupu,
facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare “femeii mortului” si-si
recunoaste fapta.

Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este “un exponent al spetei” in relatie cu lumea arhaica, dar si o
individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica, horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta
nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii. Sotie
iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i
fusese drag in tinereta Lipan, asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii”. Tipatul dinaintea
coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea pierderii sotului: “Cu asa glas a strigat,
incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea
sicriului.” Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ “Nu mai era
tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire”.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui disparut.
Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si simbolizeaza destinul muritor al
oamenilor. Numele sau “cel adevarat si tainic”, de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la manastire pentru
purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda
(superstitiile) – personaje reprezentative lumea satului arhaic.
Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda pe care obisnuia sa o
spuna Lipan, rememorata de Vitoria. “Viata muntenilor e greal mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve
inainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu
cata.”

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman mitic al
transhumantei apartinand curentului literar realism.