Toți:

Dragii noştri spectatori,

Mame, taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu toţi îndurători!

Anu-ntreg am cercetat
Cartea toată-n lung şi-n lat,
Literele le-am aflat.

Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm
de ne mai şi încurcăm
Fiţi cu noi îndurători
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Dragii noştri spectatori
Marius:
Iubiţi părinţi şi dragi bunici,
Spectatori şi spectatoare!
Vă urăm “ Bine-aţi venit!”
La un spectacol inedit!
La a noastră bucurie
Toţi bineveniţi să fie!

Fabian:
Zi de zi, din toamnă până-n vară,
Am scris şi am citit şi am cântat.
Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Şi-atâtea lucruri noi am învăţat!

Luca:
Aici, într-o clasă minunată,
Zi de zi ne-am adunat,
Şi lucruri folositoare-n viaţă,
De toate am învăţat!
Iată, timpul repede s-a scurs
Şi toţi vrednici am ajuns.

Erick:
Şcoala asta m-a-nvăţat
Să mă port civilizat,
Să nu mint, să fiu curat,
Să ajut unde e greu,
De vreau ajutor şi eu.

Alex:
Sunt copil politicos
Ce ştiu să mă port frumos.
Spun cuvinte fermecate,
Ce deschid uşi ferecate :
„Mulţumesc”, „Te rog frumos”
Şi-s convins că-s de folos!
Dimineaţa-n gura mare
Când sunt gata de plecare.
„Sărut mâna” spun cu drag
Bunicuţei ce stă-n prag.

Mihai:
Pe stradă, salut voios,
Oamenii, că-s respectuos!
Iar în clasă când sosesc,
„Bună dimineaţa” vesel eu rostesc..
Georgiana :
Comori nepreţuite
Aici am descoperit
Prietenia, cartea, munca,
Pe toate ni le-am însuşit.
Chiar dacă nu ne-a fost uşor
Să-nţelegem la-nceput
Adevăratele valori.
Acum am priceput!

Erick:
PRIETENIA este-o floare rară,
Să fii prieten e un mare dar
Am descoperit pentru prima oară
Că mâna ce-o întinzi nu e-n zadar.

Fabian:
Prieteni mereu noi vom fi
Chiar dacă ne vom despărţi,
Însă un prieten am aflat
Cu care nicicând nu m-am certat
Ea mă-nsoţeşte mereu
Îmi da sfaturi când mi-e greu.

Alex:
E o grădină mândră, semănată
Cupoezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
Ghiciţi ce este?

Mihai:
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită
Eşti ca o floare anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Luca:
Am şi pictat.
Am şi modelat.
Şi cu foarfecele am tăiat,
Diferite obiecte am confecţionat.
Şi expoziţii am realizat.
Pas cu pas, încrezători
Doi ani de şcoală
Au trecut ca ieri.

Marius:
Pentru şcoală, zi de zi,
Noi ne-am pregătit, copii!
Ştim acum să numărăm,
Să scădem, să adunăm,
Alfabetul ne e, mamă,
Prieten la cataramă!

Georgiana:
Ştim azi să citim.
Ne mai dă de furca cate- un cuvânt
Până la urmă îl desluşim.
Ochii clasei ageri
Nu ne lasă să greşim.
Dacă strâmb unul a pronunţat,
Repede e corectat.
 ŞORICELUL , CREIONUL ŞI HÂRTIA
de MAGDALENA VAIDA
(povestitorul)
Creionul zăcea de multă vreme uitat într-un sertar alături de o coală de hârtie. Nimeni şi nimic nu le
tulbura liniştea. Asta până într-o bună zi, când un zgomot ciudat le atrase atenţia. Dinspre un colţ al
sertarului se auzea un zgrepţănat uşor, urmat apoi de un ronţăit continuu şi îndârjit. Nu mult după aceea,
printr-o gaură respectabilă cu marginile zimţate, o apariţie curioasă, cenuşie şi neastâmpărată, cu bot ascuţit,
mustăţi ţepene şi ochi ca piperul, începu să adulmece conţinutul sertarului. Era un şoricel care pufni intr-un
chiţăit vesel văzănd creionul.
(şoarecele) --Ce bine îmi pare că te văd ! Habar n-ai de când caut ceva de ros...Am să te ronţăi cu multă
plăcere  !

(Hârtia) --De ce vrei să faci rău creionului ? Ţi-e foame ?

(Şoricelul) -Nu, nu mi-e foame. Îl rod numai asa, pentru că mie îmi place să rod ce se poate roade . Ştii,
e din cauza dinţilor... altfel cresc prea mari. După ce termin cu creionul, poate te rod şi pe tine – spuse
şoricelul.

(Creionul) -Stai puţin ! Aş avea o dorinţă, te rog să mi-o îndeplineşti, după aceea ...

(Şoricelul) -Bine, spune-mi ce dorinţă ai, asta ca să nu spui că sunt rău ! Dar repede că sunt foarte
grăbit !

(Creionul) -Aş vrea să desenez ceva, dacă nu te superi...

(Hârtia) -Desenează pe mine ! Ar fi păcat să rămân nefolosită !

(Şoricelul) -Hai, începeţi ! (dădu comanda şoricelul aşezându-se mai bine pentru a urmări mişcările
creionului. Să fie ceva frumos, de pildă, un caşcaval ! (Creionul desenă o roată de caşcaval).

(Şoricelul) -Grozav !

(Creionul) -Acum voi desena un ou – (spuse creionul, şi imediat, pe coala de hârtie, deasupra caşcavalului
apăru un ou.)

(Şoricelul) -Foarte bine, îmi place ! Dar acolo ce faci ?

(Creionul) -Uite, pun două felii de caşcaval.

(Şoricelul) -Ca nişte urechi. Şi mai departe  ?

(Creionul) -Două picioare.

(Şoricelul) -Caşcaval cu picioare ? Cu gheare ?

(Creionul) -Păi, şi tu ai gheare,nu ?

(Şoricelul) -Adevărat. Mai desenează ceva.

(Creionul) -Ai răbdare... Două migdale, o măslină ...

(Şoricelul) -Ca să vezi, un ou cu ochi şi cu nas !

(Creionul) -Şi cu mustăţi de pisică ! Un cotoi de toată frumuseţea, ce zici ?(se întoarse creionul spre
şoarece.)

(povestitorul) -Însă şoricelul dispăruse fără veste, îi pierise toată pofta de ronţăit.Creionul şi hârtia izbucniră
în râs, încetişor să nu-i audă nimeni.