Sunteți pe pagina 1din 6

Povesti pe intelesul copiilor

Sorichit nu vrea sa mearga la gradinita


Intr-o buna dimineata, mamica lui Sorichit l-a trezit pe acesta si l-a anuntat:
- Iata ca a sosi ziua cea mare! Azi mergi in sfarsit la gradinita, sa te distrezi impreuna cu ceilalti copii!
Dar Sorichit nu era foarte sigur ca asta doreste. S-a imbracat, a luat micul dejun, si-a pregatit rucsacelul si a
pornit cu mami spre gradinita. Odata ajuns acolo, i-a spus mamicii lui:
- Mami, eu nu vreau sa raman aici! Eu nu vreau sa merg la gradinita! Vreau sa stau acasa cu tine!
Degeaba i-a aratat mamica lui ce bine se distrau ceilalti copii, si cate jucarii erau in sala de clasa. Sorichit o
tinea pe a lui:
- Nu, nu si nu, eu nu vrea la gradinita!
Asa ca mamica l-a luat inapoi acasa.
Odata ajunsi acasa, mamica lui Sorichit s-a apucat de treaba. A pus mancarea pe foc, a intins rufele, a pus alte
haine la spalat, a vorbit la telefon cu o prietena, a maturat....o multime de treaba avea mami! Iar Sorichit se
invartea dupa ea prin casa, plictisit la culme:
- Mami, dar noi cand ne mai jucam??
- Cand terminam treaba, Sorichit! ii raspunse mamica lui.
Sorichit vroia sa iasa in curte la joaca. Mamica ii dadu voie, cu conditia sa nu plece din curte. Sorichit isi spuse
in sinea lui ca de acum nu se va mai plictisi...doar mereu se gaseste ceva de facut afara! Dar spre marea lui
mirare, dupa jumatate de ora de stat afara, nu vazu nici un copil. Se intoarcse in casa si mai plictisit decat
era.
- Mami, unde sunt toti copiii?
- Ei, Sorichit, copiii se joaca acum impreuna, la gradinita! Toti copiii merg la gradinita sa se distreze impreuna!
Sorichit cazu pe ganduri tot restul zilei. Spre seara, se duse la mami si o intreba:
- Mami, crezi ca putem incerca sa mergem si maine pana la gradinita? Parca as vrea sa raman acolo o zi, sa vad
ce fac copiii asa de grozav de se duc acolo in fiecare zi...??
- Sigur Sorichit, spuse mamica lui. Sunt sigura ca iti va placea!
A doua zi Sorichit se inarma cu mult curaj si ramase singur la gradinita. Dupa cateva minute, nici nu isi mai
aminti ca nu era acasa.
Toata ziua se juca impreuna cu prietenii lui, cantara, desenara, pictara si au modelat chiar si plastelina! Cand
mami veni sa il ia inapoi acasa, Sorichit o intreba:

- Cum, trebuie sa plecam deja?? Of mami, dar ma distram atata de bine!


-

Nu-i nimic Sorichit, ii spuse mami zambind. Lasa ca venim si maine!

POVESTE DESPRE PRIETENIE PENTRU COPII


Veverita Lena locuia intr-o scorbura in unul din cei mai batrani copaci ai padurii. Era o veverita tare cocheta si
ingrijita, toata ziua se gatea in oglinda, isi aranja blanita, isi pieptana codita stufoasa si isi netezea urechile. Si
cand lua cate o pauza, deretica intruna prin casa, caci ii placea ca totul sa fie la locul sau si sa nu vada nici un
fir de praf!
Din pacate, veverita Lena se simtea adeseori destul de singura. Casa era luna, pregatea o mancare fantastica,
era mereu frumoasa si pusa la punct, dar nu avea cine sa admire toate astea!
Lenei nu ii placea sa primeasca musafiri, care ii intorceau adesea scorbura cu susul in jos, de aceea nici ea nu
mergea in nici o vizita, de teama sa nu deranjeze si sa nu fie obligata sa invite la randul ei musafiri...

Intr-o dimineata, Lena pleca, ca de obicei, sa caute ghinde, alune si nuci, sau poate niste seminte gustoase de
pin. Ii era cam foame, asa ca oricare dintre acestea i s-ar fi parut un adevarat festin!
Dupa ce cutreiera padurea ore in sir, se intoarse in sfarsit acasa, bucuroasa ca se va putea odihni in patul ei
moale caruia abia ii schimbase asternutul de dimineata. Cand...ce sa vezi ??? Usa scorburei ei era larg deschisa!
- Oare cine mi-a intrat in casuta? Se intreba Lena speriata, grabindu-se sa vada ce se intamplase.
Cand vazu ce era inuntru....mai mai sa o podiseasca plansul. Toata scorbura intoarsa cu susul in jos, plina de
mizerie, dulapurile cazute de pe perete, rumegus peste vasele din bucatarie...dezastru!
- Imi pare rau Lena! auzi ea un glas micut dinspre usa. Se intoarce si il vazu pe domnul Pitigoi. Imi pare tare
rau, repeta el.
NU e nimic mai neplacut decat sa ajungi acasa si in loc sa te asezi linistita sa bei o cana de ceai...uite ce
gasesti! Doamna ciocanitoare a trecut azi pe aici. Atata a mai ciocanit in trunchi, incat uite ce a facut!
- Ciocanitoarea, spui...? intreba trista Lena, apucandu-se sa stranga cescutele de ceai cazute pe podea.
- Da, da, Doamna Ciocanitoare! repeta domnul Pitigoi. Dar sa nu fii suparata, sa stii ca ea ti-a salvat copacul!
Vezi tu, niste gandacei ingrozitori se plimbau pe sub scoarta si il mancau pe dianuntru...! Dar acum, problema
e rezolvata! Iar copacul va ramane in picioare multi ani de acum incolo. Haide, sa iti dau o mana de ajutor!
- Nu e nevoie...incerca Lena sa il opreasca. Dar domnul Pitigoi nici nu vru sa auda. Trudi cot la cot cu Lena
pana cand nici un firicel de praf nu mai era in casa.
- Multumesc de ajutor, domnule Pitigoi! Mi-ar face mare placere sa te invit la un ceai, dupa atata munca! spuse
Lena.
Domnul Pitigoi accepta, si dupa inca o ora de povestit, cei doi descoperira cat de bine se inteleg! De acum,
fiecare avea un prieten!

3 Povesti educative pentru copii


HARNICUL HARCIOG
Ca in fiecare dimineata Harcogut-micut isi lua ramas-bun de la mamica lui si pleca la scoala. Cum mergea el pe
drum, se intalni cu Vulpita Rita care isi incepuse ziua cu putina odihna.
- Ia te uita, isi zise Vulpita. Sa fie asta un nou prieten de joaca?
Si tusti! sari in calea Harciogului, unduindu-si coada stufoasa si zambind.
Hai sa ne jucam! Care este jocul tau preferat? Il intreba ea.

- Imi pare rau, Vulpito, dar nu am timp de joaca. Ma duc la scoala! ii raspunse Harciogul. Poate dupa-amiaza,
daca o sa mai ai timp!
- Dar de ce te duci la scoala? Intreba Vulpita descumpanita. La ce iti foloseste?
- Ooooo, exclama Harciog, e minunat la scoala! Invatam mereu atatea lucruri noi si interesante! Si ne distram
cu totii in pauza.... colegii mei sunt grozavi!
Intristata, Vulpita spuse:
- Pe mine nu m-a indemnat nimeni sa merg la scoala....
- Nu-i nimic! o consola Harciog. Maine, te astept tot aici. Sa fii pregatita sa ma insotesti!
Zis si facut... A doua zi, Vulpita si Harciog pornira impreuna spre scoala. Spre mirarea Vulpitei, care se simtea
putin ingrijorata, toti colegii lui Harciog o intampinara cu mare bucurie si entuziasm, si ii sarira in ajutor ori de
cate ori avea nevoie.
- Multumesc Harciogule, ca m-ai luat cu tine! Chiar e frumos la scoala...! exclama Vulpita. Promit ca n-o sa
lipsesc niciodata!
CIOCARLIA SI ALBINA
Intr-o zi de vara, Ciocarlia veni la parau ca sa isi potoleasca setea. Atenta la tot ceea ce se petrecea in jurul
sau, auzi deodata o voce micuta strigand dupa ajutor. Cand se uita mai bine, vazu o biata Albinuta luata de
apa. Ciocarlia se grabi sa ii sara in ajutor. O scoase din parau si o aseza pe o frunza sa se usuce, ca sa isi poata
lua iar zborul.
- Iti multumesc mult! ii spuse Albinuta ostenita. Sper sa te pot ajuta si eu la randul meu, candva!
Ciocarlia zambi in sinea ei, intrebandu-se ce ar fi putut face pentru ea micuta gaza....
Dupa cateva saptamani, iata ca veni un vanator in partea locului. Vazandu-l, Albinuta se grabi sa o avertizeze
pe Ciocarlie de pericol. Din pacate, era cam tarziu: vanatorul o avea pe prietena ei in bataia pustii!
Disperata, albinuta se repezi si il intepa pe vanator, exact cand acesta se pregatea sa traga. Vanatorul,
indurerat, lasa balta vanatoarea si pleca sa isi oblojeasca locul intepaturii, iar Ciocarlia scapa nevatamata.
- Este randul meu sa iti multumesc, Albinuto! spuse ea. Si sa imi cer iertare, recunoscu. Nu ma gandeam ca o
gaza mica, asa ca tine, are cum sa ma ajute vreodata, dar m-am inselat!
Di ziua aceea, cele doua fura prietene nedespartite!
TESTOASA TEST
Testoasa Test nu era deloc multumita de cum arata. Ce o incurca cel mai tare era carapacea grea, care abia o
lasa sa se miste. Toate animalele erau sprintene, in afara de ea! Intr-o zi, mai pe la pranz, cand se odihnea
dupa ce mancare o delicioasa frunza de salata, testoasa Test se tot gandea cum i-ar fi fara carapace...cand
deodata carapacea disparu, ca prin minune!
Test incepu sa topaie si sa zburde, sa alerge prin codru in lung si in lat, aratandu-le tuturor animalelor cat de
sprintena este ea fara carapacea greoaie. Dupa ce alerga cateva ore, Test se opri putin sa isi traga sufletul, si
isi dadu seama ca soarele ii cam arsese spatele descoperit.
- Hmm....se gandi ea. Oare cine poate sa ma ajute? Cred ca pasarea tesatoare va putea sa imi faca un vesmant
comod si usor, care sa ma protejeze de soare!
- Zis si facut! Pasarea tesatoare ii croi o haina colorata si vesela, de care Test era tare mandra. Tot anul umbla
pe la prietenii sai sa ii salute si sa le spuna cat de fericita se simte de cand a scapat de carapace.

Din pacate insa, dupa ceva tmp, veni toamna cea friguroasa. Test nu mai era asa de sigura ca alegerea sa
fusese corecta, dar iarna cea grea o convinse ca gresise! Cauta adapost pe la prietenii cu care isi petrecuse
vara, dar ei ii explicara pe rand ca nu o pot ajuta, caci vizuinile lor sunt neincapatoare. Si toti o sfatuira sa se
adaposteasca in carapacea ei cea calduroasa. Si bIata Test le-ar fi urmat sfatul, dar unde era sa isi gaseasca iar
carapacea...?
Tocmai cand credea ca lucrurile nu pot fi mai rele de atat, biata Test dadu nas in nas cu lupul. Slab si flamand,
lupul tare se bucura sa se intalneasca cu asa prada usoara.
- Of, se gandi Test, pana aici mi-a fost! Numai carapacea mea m-ar fi putut salva acum!
.....si deodata se trezi! carapacea era la locul ei, afara era vara si frumos, iar Test se simti deodata foarte
recunoscatoare pentru ceea ce avea.
-Trebuie sa apreciez mai mult ceea ce am, isi spuse ea, admirand solzii luciosi ai carapacei sale, de care,
deodata, se simti tare mandra!

Citeste mai mult: http://clubulbebelusilor.ro/articol/1681/3-povesti-educative-pentrucopii.html#ixzz3psO8GZ3W

Veverel vine iarasi la gradinita

Astzi e o zi special la grdinia din pdure: dup dou zile de weekend toate
animluele se ntorc cu drag la gradini. Sunt cu toatele nerbdtoare s porneasc n
drumeia despre care Miss le-a vorbit. Dar ce se aude? E plnsul lui Veverel care rsun n
toat pdurea. Veverel a i uitat de drumeie. El vrea doar s stea acas cu mami, aa cum a
stat n weekend. Ce bine a fost acas! Ce bine s-a distrat! Ce mult i-au plcut povetile spuse
de mami! Doamna Veveri e trist i ngrijorat pentru puiul ei. Ce s-o fi ntmplat cu
Veverel? Se ntreab ea. O fi bolnav? O fi speriat? Doamna Veverita l ia acas. Acas, ca prin
minune toate problemele lui Veverel dispar. Vrea din nou s se joace, s asculte poveti.
Numai c mami e tare ngrijorat pentru c nu a putut merge la serviciu i pentru c are o
mulime de lucruri de fcut. n zilele urmtoare Veverel e tot mai nenelegtor: cum se
trezete ncepe s strige c nu vrea s mearg la grdi. ip att de tare nct toate animluele
fug din calea lui cu minile la urechi. Mami l ia din nou acas. Aa se face c de cteva zile
bune Veverel st acas i la fel i mami. Zi de zi Veverel se joac cu jucriile lui i vrea ca
mami s fie mereu lng el pentru a se juca mpreun de-a construitul, pentru a se juca cu
mainile, cu trenul cel nou care merge pe ine. Mami, ns, nu are timp de joac: ea trebuie s
fac cumprturi, s fac de mncare. n plus e zi de zi tot mai ngndurat. A auzit-o vorbind
cu buni la telefon c nu mai are bani s cumpere jucrii, hinue noi, cri. Nici bicicleta
nou pe care i-a promis-o nu va mai putea s o cumpere. E ngrijorat i c Veverel nu mai
nva poezii, poveti noi, nu mai scrie cifre sau litere. Veverel e nedumerit: de ce nu mai are
mami bani? El ar dori nite jucrii noi pentru c tare s-a plictisit de jucriile de acas cu care
s-a jucat zi de zi de diminea i pn seara. i crile s-au rupt, creioanele colorate s-au
consumat iar crile de colorat sunt colorate n ntregime. Hmmm! Nu sunt prea multe de
fcut aici acas... i-a spus Veverel. Veverel a nceput s se plictiseasc de unul singur. Nu tia
ce ar putea face pentru a se amuza un pic. Cum nu i-a venit nici o idee mai bun, a ieit n faa
scorburei n care locuia i s-a aezat pe o bncu: rsete zglobii se auzeau tot mai clar. Erau
Iepuril, Bursucil i Vulpia Nia. Erau aa de ateni la jocul lor nct nici nu l-au vazut pe
Veverel.
Hei, ce facei? i-a ntrebat Veverel.
A, Veverel, am i uitat de tine. Noi ne jucm. Uite, am nvat un joc tare interesant la
grdi. Nu avem timp de stat. n plus, mine vom merge cu Miss la plimbare n pdure i
trebuie s ne pregtim hinuele. La revedere!
Nu dup mult timp au aprut pe crare Cprioara i cu puiul ei.
Mami, azi m-am jucat foarte frumos la grdi cu iepuraul i cu puiul de mistre. Sunt
prietenii mei. Avem o mulime de jucrii la grdi! i am luat i bulin roie, uite!
Cprioara era tare mulumit de puiul ei.
Sunt mndr de tine! Mami o s-i cumpere revista pe care i-am promis-o. Hai sa
meregem repede la magazin!
Apar i ariciul i cu tatl lui.
Tati, o s-i fac o surpriz lui mami! Azi am nvat o poezie tare frumoas la grdi.
Cnd mami va veni de la serviciu i-o voi spune i ei.
Cred c e o idee foarte buna! a spus tati. Fiecare mmic se bucur cnd puiul nva
lucruri noi.
Veverel s-a ntristat i mai mult. Ce lucruri interesante fceau celelalte animale! i el
care credea c cel mai bine e acas...
Da Veverel, aa este! s-a auzit o voce, de undeva de sus.
Bun ziua doamn Bufni! Credeam c dormii ziua.
De obicei aa se ntmpl, dar astzi te-am auzit c oftezi i eti suprat, continu
doamna Bufni. S tii c fiecare animlu, fie c e mai mare, fie c e mai mic, aa ca tine are
rostul lui n pdurea aceasta: cei mari trebuie s munceasc pentru a avea bani pentru haine,
mncare, jucrii i alte lucruri iar cei mici trebuie s nvee. Cnd cei mici nu vor s mearg la

grdini prinii lor nu mai pot munci. Am vzut c eti suprat i am auzit c i doreti
jucrii noi. Mama ta nu i le poate cumpra pentru c nu mai merge la serviciu. De asta e tot
mai ngrijorat pe zi ce trece.
Vevrel s-a gndit mult la ce i-a spus doamna Bufni i i-a dat seama ct de mult a
greit. i-a dat seama c aa cum nu putem sta la grdini fr s mai mergem acas, la fel nu
putem sta acas fr s mai mergem la grdini. Mami i poate citi poveti seara i se poate
juca cu el n week-end, dar nu poate nlocui jocurile de la grdini, prietenii de care i era dor.
A doua zi Vevrel s-a trezit mai repede, s-a splat, s-a mbrcat, i-a luat gentua de
grdini i s-a dus la mama lui:
Mami, hai la grdini! Hai s meregm repede ca s nu ntrzii nici tu la serviciu!
Pe faa mamei a aprut un zmbet mare i a spus:
Se vede c am un biat mare!
Veverel nici nu a tiut ct de repede a trecut ziua printre attea jocuri, cntece i
poveti la grdini. i cnd a ajuns acas din prag l-a ntmpinat un miros ademenitor i un
zmbet cald, de care i fusese dor.
Bine ai venit acas Veverel cel Mare! Uite, i-am fcut prjitura ta preferat cu banii pe
care i-am ctigat astzi la serviciu!
Din acea zi Veverel a mers zi de zi cu drag la grdini, dei se bucura n continuare de
zilele de weekend sau de zilele de vacan pe care le petrecea acas. tia c are nevoie de
amndou pentru a fi mulumit.