Legenda crizantemei

 
O legenda a crizantemei spune ca demult traiau pe o pajiste doua
crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un
gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena.
I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa
arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului
incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a
trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese
apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea
ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea.
Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp:
petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din
cand in cand se mai gandea si la sora ei, dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o
crizantema perfecta care sa serveasca drept model pentru blazonul
familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea
una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste
crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea
trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a
spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea
era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat
si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona
sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pentru blazonul daimyo-
ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la
daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate
colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu
a mai avut nevoie de oglinda pentru ca-si putea vedea chipul pictat pe
toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe
imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si
pe pereti si pe paravan. A fost pictata in toate ipostazele si locurile
posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de
pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirata
de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi
a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru
candva s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.

“FLORI DE TOAMNA” de Craita Georgescu

Un secret mi-a spus bunica :

Crizantema, tufanica
Flori de toamna se numesc ,
Ca atunci ele-nfloresc.

Dar va spun acum eu voua;

Cred ca mai cunosc vreo doua,
De cu vara infloresc
Dar si toamna se gasesc.

Dalia, carciumareasa
Sunt precum Toamna – craiasa.
Au rochite infoiate
Si cu bruma dantelate.