Legenda crizantemei

O legendă a crizantemei spune că demult trăiau pe o pajiște două crizanteme

frumoase: una albă și una galbenă. Intr-o zi le-a vazut un gradinar bătrân care s-a
indrăgostit de cea galbenă.
I-a cerut permisiunea să o ia la el acasă, promițându-i că o va face să arate și
mai atrăgăoare, că o va hrăni bine și o va îmbrăca frumos.
Crizantema galbenă a fost atât de încântată de vorbele grădinarului încât a uitat
complet de sora ei. Cea albă a plâns amarnic când s-a trezit singură în mijlocul
câmpului. Frumusețea ei simplă nu fusese apreciată. Dar mai rău era că nu avea cu
cine conversa și se plictisea îngrozitor.
Crizantema galbenă devenea tot mai frumoasă cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar
mai fi putut recunoaște floarea simplă de pe camp: petalele ei erau lungi și
ondulate, frunzele curate și bine îngrijite. Din când in când se mai gândea și la
sora ei, dar numai în trecere.
Într-o bună zi a venit la bătrân primarul satului. Acesta căuta o crizantemă
perfectă care să servească drept model pentru blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a
plăcut însă crizantema galbenă. El dorea una albă, simplă. La întoarcerea spre casă
a dat întâmplător peste crizantema albă de pe câmp care plângea cu suspine. I-a
spus povestea tristă a vieții ei și s-a văitat de prea multă singurătate.
Primarul i-a spus că a văzut-o pe sora ei, crizantema galbenă, dar nu i-a plăcut.
Ea era mult mai frumoasă. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai înviorat și-i venea
să sară în sus de bucurie când a aflat că primarul intenționa să o ia de acolo ca
să servească drept model pentru blazonul daimyo-ului.
A fost transportată cu multă atenție în palachin și când a ajuns la daimyo, toata
lumea i-a admirat perfecțiunea. Au venit artiști din toate colțurile țării ca să o
admire și s-o picteze. În scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglindă
pentru că-și putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de preț ale daimyo-ului:
pe cutite lăcuite, pe armură, pe îmbrăcăminte, pe așternut, pe perne. Când ridica
privirea, se vedea și pe pereți și pe paravan. A fost pictată în toate ipostazele
și locurile posibile. Arăta splendid!
În timp ce chipul crizantemei albe a rămas imortalizat pe obiecte de preț,
crizantema galbenă a avut parte de o soartă tristă: a fost admirată de vizitatori,
dar admirația lor a avut un caracter efemer. Într-o bună zi a simțit ca n-o mai țin
puterile și viața a părăsit-o. Capul ei mândru cândva, s-a plecat la pământ.
Bătrânul a luat-o și a aruncat-o la gunoi.