Iubito, flori de liliac

de Boris Ioachim

Iubito, liliacul alb

Din viaţa mea, din visul meu,
Mă faci puternic, mă faci slab –
Când inocent – când derbedeu.

E-atâta verde-n jur acum

Şi linişte-n fiinţa mea!
Petale-şi scutură pe drum
Pomii – ca nişte fulgi de nea.

Altoi cu tine aş vrea să fiu

O ramură aş vrea să-mi fii…
Nu suntem tineri, asta ştiu –
Da-n suflete suntem copii.

Să-ţi cânt în nopţile târzii

Despre iubire, sub vegheri
De stele lucii, aurii,
Sau să ne pierdem în tăceri?

Ştiu: azi mi-e glasul răguşit –

Dar sufletul nu mi-e moşneag…
Şi te doresc cum te-am dorit
Şi aş vrea să-ţi fiu la fel de drag

Cum drag ţi-eram cândva, demult

Când din priviri destul era
Să-mi umpli trupul de tumult –
Să fim totuna – cât aş vrea!

Chiar dacă anii tot solesc

În noi şuvoaie de răceli
Ca un copil te mai iubesc –
Nicicum să nu ai îndoieli.

…Iubito, flori de liliac,

Ce-mi parfumezi şi zi şi gând,
Fără de tine sunt sărac –
Cu tine sunt bogat oricând…