Radu Gyr - Rondelul aripilor frânte

Mereu aripile se frâng,

mereu ţărâna asta speră.
Mereu pe trista noastră sferă
obrajii râd şi ochii plâng.
Heruvi de-o zi, crescuţi în seră,
ne prăbuşim în câte-un crâng.
Mereu aripile se frâng,
mereu ţărâna asta speră.
Aşa venim din eră-n eră,
ba spânzuraţi de-un zbor nătâng,
ba sfâşiaţi de vreo himeră…
Mereu ţărâna asta speră,
mereu aripile se frâng.