�nt�lnirea cu Hiroshima

de Eugen Jebeleanu

P�m�nt, p�m�nt t�cut.

T�cut�,
cu pielea p�rjolit�, cu statura goal�,
iertare, Hiroshima..
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o ran�, rupe-o cicatrice..
Iertare pentru fiece privire,
ce - chiar de-i m�ng�ioas� - doare..
Iertare pentru fiece cuv�nt
ce tulbur� v�zduhu-n care-�i cau�i
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierdu�i.
Morm�nt
inexistent.. V�nt.. v�nt.. v�nt.. v�nt..

�i glasul lor, acum �ncet sun�nd,

din zi �n zi mai stins,
numai �n amintire..
O, cimitire
inexistente.. inexistente..
De vrei s� pl�ngi, s� nu po�i str�nge-n bra�e
m�car o urn�, un morm�nt m�car..

Unde �i-s pruncii, Hiroshima? Poate

�n oceanul
de-argint nep�s�tor..
Poate-n cavoul infinit
al cerului..
Sau, poate, chiar pe-acest p�m�nt
pe care-l calc..

Fiece pas ce-l fac, �l fac cu team�..

Fiece palm� de p�m�nt
ascunde-un catafalc..
Parc-a strigat p�m�ntul
c�lcat de mine: - Mam�!..

Oh, aripi d�-mi, v�zduhule de smal�,

s� fiu u�or ca tine, s� m�-nal�,
s� nu ating cu pasul nici o ran�,
s� taie-aripa-mi cerul, �ngere�te..

.. Dar, sc�p�r�nd din miile-i de r�ni,

se-apropie de mine Hiroshima,
se-apropie �i se �nclin� lin
�i-mi face semn:.

- Pofte�te, prietene,
�i vezi ce-a fost,
ce e,
�i poveste�te..