Cântare vântului - Lucian Blaga

"În iubire nimeni, nimeni

nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul."
Astfel cântă sfâşiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul.

Ce îmbătrâneşte în noi - Lucian Blaga

Ce îmbătrâneşte în noi
că neaşteptat ne simtim într-o dimineaţă
doritori să ne ascundem
nume şi faţă?
Ce îmbătrâneşte în noi
că-ntr-un amurg de zi şi de viaţă
ne găsim oameni de altadată,
străini printre cei de azi, umbre în ceaţă?
Nu-mbătrâneşte în noi valul de sânge,
nici inima cât bate, nici patima,
nici spiritul, nici răsunetul în urechi,
numai lacrima.
Omul bătrân plânge
cu lacrimi vechi.

Ecce tempus - Lucian Blaga

Numai in arbori inelele anilor

mereu se largesc.
In trupul meu timpul sporeste subtire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.

Tinere sunt inca, tinere toate popoarele -

Eu, fiul lor, cit de batrin!
Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din adincuri.
Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingin.

Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf

de subt scoarta in lamura dau.
Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca.
Eu trepte in sus - nu reiau.

Lacrima si raza - Lucian Blaga

O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpânde amintiri
Ce sta ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale...
O rază dete peste ea
Si-i zise:
"Simt din caldura ta ca nu eşti bob de rouă...
De unde vii si ce eşti?"

In vreme ce se destrăma in pulbere de soare,

Răspunse lacrima:
"Eu sunt un strop de suflet
Şi sunt
Ca picurii izvoarelor fierbinţi:
Vin totdeauna din adâncuri - mari!"...

Mi-aştept amurgul - Lucian Blaga

În bolta înstelată-mi scald privirea

Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut...