Amiaza de vara - Demostene Botez

Trece soarele prin mine ca prin geam.

Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am ramas?
Inima �mi bate, mecanic, ca un ceas.

C�te veacuri oare au trecut

De c�nd stau �n soare fara g�nd?
Oare-s eu acela de la �nceput
Ce-a ramas aicea, ezit�nd?

Sau lumina asta de la soare,

Sc�nteind �n ochi ca pe izvoare,
Ma petrece �nspre negre locuri,
Desfac�nd �n clipe albe veacuri.

Prin tacerea cea de foc a dupa-amiezii,

Eu cu ochii-abia deschisi, ca huhurezii,
Vad cum timpul sta pe loc de mult
Si ca pe un vuiet departat l-ascult.

Viata dormiteaza germin�nd,

Si o simt �n jur, universala,
�ntr-o nesf�rsita oboseala
Si-n absenta ultimului g�nd.

Si ram�n si eu uitat de toate

Si de mine �nsumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare alta vietate

Castanii - Demostene Botez

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea

C�nd parasita sta de vorba cu sine �nsasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri �n mii de palme bate viata;
Iar c�teodata crengi uscate pareau cadelnit�nd un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
�n dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
P�ndeam speranta cum se joaca �n jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind �n suflet si s-o str�ng,
Sa port �n mine-un strop de soare c�nd va fi iarasi ca sa pl�ng.

Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,

�n urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-at�tea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad �nca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit at�ta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
C�nd �ntunericul din juru-mi �n suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce sc�nteie,
Pe unde ai trecut tu astazi, pe unde-i calea mea lactee.