Ne vom aduce-aminte de toate p�n� la urma, O, draga mea� Si daca viata nu se curma Ci staruieste �nca �nchisa �n morminte, Atuncea si acolo ne vom aduce aminte !
Inerta de-ar sta m�na pe veci, si gura muta,
Ca doua negre pesteri ce-arar, �si �mprumuta Ecoul fara voie si c�nta �n furtuna, A noastre doua inimi c�nta-vor �mpreuna.
De nu va vrea ce-i nobil �n noi si ce-i lumina
Sa-si aminteasca, totusi, aceea ce-a fost tina Va tremura, caci pururi argila modelata, Pastreaza urma m�nei de care-a fost sculptata.
Oricum, p�na la capat aminte ne-om aduce,
Si oric�t de departe destinele ne-or duce, Mereu si pretutindeni, oric�nd si orisiunde, C�nd mi-oi suna eu lantul, al tau �mi va raspunde !
Nemul?umitul - Dimitrie Anghel
Adaugat de: Adina Speranta
Venea-nflorit de alge, de foi ?i scoici barbare, Vuind urca pe dune enormul ocean; Venea ca un logodnic zv�rlind margaritare ?i ramuri rupte-n treacat din codrii de margean.
Cu pletele zburlite salta pe estacade,
�?i anina �n pripa splendidele-i dantele, ?i iar le lua ca-n urma mai albe, �n cascade, Sa le rasfire-n soare supt geamurile mele.
Pierea apoi prin pe?teri, ?i-acolo, ca avarii,
Ce-?i v�ntura �ntruna gramezile de aur, Rostogolea pietri?ul adus de milenarii, Fac�ndu-?i socoteala imensului tezaur.
Se �nal?a pe urma ?i iar venea aproape
Sa-mi pl�nga subt fereastra � o, jalnic Ocean ! Ce-?i mai lipse?te oare c�nd ai at�tea ape, ?i-n ele-at�tea perle, ?i aur, ?i margean?