Primavara amorului - Iancu Vacarescu

Adaugat de: mustang

N-am sa scap, �n piept port doru
Piste ape, piste mun?i;
Vaz ca piste mari Amoru,
C�nd o vrea �?i face pun?i.
La Carpa?i mi-au adus jalea,
Lor am vrut s-o harazesc;
Resunetu, frunza, valea,
Apele mi-o �mmul?esc!
Mii de pedici, mii de curse
Piste firea toat-a-ntins,
Lacrami �n zadar sunt curse:
Unde-oi merge eu sunt prins.
........................................
Se �ntinde o c�mpie
De subt poale de Carpa?i,
C�mp deschis de vitejie
La rom�nii lauda?i;
Surpaturi sunt de o parte,
D-un ora? ce a domnit;
O g�rli?a-ncoaci desparte
Un cr�ng foarte-nveselit.
Acolo am eu ca?cioara
Pe un v�rf de deli?or;
Curge-n vale-i o ap?oara
Murmur�nd �nceti?or.
�n potriva zmaltuite
Dealuri altele se vad,
?-�n valcelile-nflorite
Miei pasc, alerg, se joc, ?ad.
Las�nd ale lumei mare
Cinsti, nadejdi ?i fumuri seci,
Amagiri cu-ncredin?are,
Vrajma?i calzi, prieteni reci;
Acolo cu sanatatea,
Cu odihna �nso?it,
Toat-a vie?ii bunatatea
Dob�ndeam eu �mmul?it.
C�nd la vie, la gradina,
C�nd la c�mp de multe ori,
Cu o munca prea pu?ina
Pilda dam la muncitori.
C�nd cu mreji amagitoare
Vii prindeam pasari din zbor;
C�nd prin ?evi fulgeratoare,
Cu plumb le-asv�rleam omor.
C�nd cu c�inii prin padure
Vulpe, epure fricos,
Lupul naravit sa fure
�l raneam mai cu prisos.
Trageam mul?i din lacuin?a
Ce-au ad�nc l-al apei fund;
C�?i, d�nd la-n?alari credin?a,
Undi?i lesne �i patrund.
Munca, lupta, calarie,
Jocuri, umblete pe jos,
M-�ntareau cu veselie,
?i-mi dau-nvederat folos.
Cura?ia ?i masura
Masa mea �mpodobia,
Mul?umea stomah, ochi, gura;
Dar ma satura d-abia.
Musele, ce-mi sunt dragi foarte,
Aveau ceasul hotar�t,
C�nd cu cei carii n-au moarte
M-�nt�lneau numaidec�t.
Cu nespusa lor dulcea?a
Min?ile mi le-mmul?eau;
M�na, duh, ochi, limba, via?a
Toate mi le-nsufle?eau.
Atunci cu �ncredin?are
Deslu?eam un veac mai bun;
Cu a carui a?teptare
Raul, oamenii suppun.
D-amarunt privind natura,
Plane?i, rasarit, apus,
Stam g�ndind: A?a faptura
Cine-ar fi-nv�rtind de sus?!
C�ta slava se cuvine
La unul ca El, i-o dam!
?-�nsumi mul?umit cu mine
Ma duceam ?i ma culcam.
Dormind astfel �ntr-o noapte
Somnu-nt�i, ca vre un ceas;
Ma de?tept, �n?eleg ?oapte,
Sim? ca de copil e glas.
Strig�nd �ntreb: "- Cine este?
Cine-aicea s-a bagat?
Cine-aici fara de veste
A-ndrasnit de a intrat?"
Ma uit!... Ce sa vaz? Minune!
Prea ciudat un copila?
Fricos cere ertaciune,
Se roaga sa-i dau laca?.
Vaz �n spate-i arepi zmulte,
Port frumos, dar sf�?iat;
Gata el sa-mi spue multe,
Eu de somn �ngreuiat,
-"Las' - �i zic - om vorbi m�ine,
Acum culca-te de vrei,
De ?i-e foame, iata p�ine,
Apa, vin de-i vrea sa bei".
� �Dragul meu! d-acestea toate -
Zice el - �?i mul?umesc;
?i-e somn, vaz; dar, de se poate,
Oare?ce am sa-?i vorbesc.
C�t de mic sunt, vezi prea bine,
Nici beau, nici man�nc, nici dorm,
?i acei ce sunt cu mine
Prea pu?ine ori adorm.
Somnul, celor care place,
E vrajma? omor�tor,
El �i face-n veci de zace
?-a mai multa via?a mor.
Eu pe tine cu placere
Poci sa te ?iu tot de?tept;
?-orice-i vrea-?i dau far-a cere,
Sa te rogi mult nu a?tept.
Vorbind nu ?tiu ce vraji face,
Somnul vaz ca mi-a perit;
De unde dormeam �n pace,
�mbracat m-am pomenit.
Tot spre el, nevr�nd, ma poarta
Un puternic nu ?tiu ce!
Ce-al ticnitei mele soarta
Fir, c�nd el veni, taie.
Frumos cauta, �mi z�mbe?te,
Mi-e drag, �l iubesc mai mult.
C-o bl�nde?e el vorbe?te
D-a? vrea tot ca sa-l ascult.
Zice: -"Aici nu este locu
Unde poci eu ca sa-?i spui
Cine sunt, la ce norocu
Ma facu sa ma suppui".
Bini?or ma ia de m�na,
?-�ntr-o clipa m-aflu eu
�n cr�ng?or, unde-o f�nt�na
Curg�nd face hele?teu.
Pe acelui unda lina
A nop?ii faclie st�nd,
�ndoita da lumina
Din oglinda-i s-�ntorc�nd.
Pe cer mii de mii de stele
Semanate straluceau;
La c�mp focuri de surcele
De departe vapaiau.
Briliant varsa cu fala
Al f�nt�nei viu susur,
O tacere, o luceala
Preste tot domnea-mprejur.
Firei, glasul c�ntare?ii.
Bl�ndei, dulci privighitori,
Spunea-ntoarcerea verde?ii,
?-a luminei dupa nori.
Apoi doru-i venea-n minte,
Ea de jale se spargea,
Nevorbind spunea cuvinte
Ce sim?irea atingea.
�nfoca spuindu-?i t�ngu,
Subt ea un copaci stufos
Ce de nalt stap�nea cr�ngu
Ne-a dat razem ?ez�nd jos.
Ast loc, el, ?i vreme-alege,
Astfel �ncep�nd vorbi:
"- Ca e cea mai veche lege
Pe pam�nt ca-n cer, vei ?ti,
Cu placeri, sau cu durere,
C�te traesc, vor, nu vor,
Cur�nd, ori cu-nt�rziere
Stap�nite-a fi d-Amor.
Amor care dumnezeii,
�l slavesc de Dumnezeu
Ce-nbl�nze?te tigrii, leii,
?-�nal?a pe om, sunt eu".
C�te-a facut biruin?e,
C�te jocuri, cui, mi-a spus;
Cum ia Joiu-nchipuin?e;
Ercule cum umple fus.
"- Slava - zice - �ndestula
Nici o slava nu-mi era,
Al meu bra? viteaz, de hula,
Pretutindeni m-apara.
Iar acuma far-a prinde
Eu de veste nicidecum,
Fara arcu a-mi �ntinde,
Fugar m-am trezit pe drum.
Mare foarte a fost jocu
?i de tot ne-a?teptat;
�ntr-ascuns viclean norocu
A mea stingere-a lucrat.
A puterei sav�r?ire,
Frumuse?ele deplin,
Daruri mari au str�ns o?tire,
?i oric�te spui, zic pu?in.
La un loc to?i nurii cre?te,
?aisprezece ani?ori,
?-�n feti?a-nchipue?te
Fulger de biruitori!
Tocmai prin aceasta ?ara
Ce-o ?tiam de tot a mea,
D-astfel d-�nt�mplare-amara
Eu nu ma puteam temea,
Neferit, fara gatire,
La arme nici mai g�ndind,
Plin de r�suri, de iubire,
La suppu?ii mei venind.
Zaresc, vaz a?a copila,
Abia seama i-am luat,
C�nd ma aflu fara mila
Tot dodata desarmat.
Norocu g�ndea sa poata,
Ca, prin ea me?te?ugind,
Sa ma-njuge-n veci subt roata;
D-abia am scapat fugind.
Prin paduri coprins de frica,
Alerg, stau, ma uit, ascult;
Ma tem c�nd o frunza pica;
De?ii maracini m-au zmult.
C�nd mi se parea d-aproape
Ca vrajma?ul m-a sosit,
Nezbur�nd, adesea-n groape
Sarind, eu cadeam zdrobit.
A ta buna priimire
C-am scapat m-a-ncredin?at,
?i d-a lui nelegiuire
C-altu nu e vinovat.
A? zbura d-a? avea stare,
La maica, la dumnezei;
De ru?ine mi se pare
Ca n-o sa-i mai vaz pe ei!
Resplatirea �mi aprinde
Jeratic nestins �n pept,
?i mirare ma coprinde,
Eu at�t, cum mai a?tept!
Biruirea mea �n graba
A putut a ma slabi;
Dar din stare c�t mai slaba
Mai cur�nd poci m-�ntari.
Acum voi sa se arate
D-am putere eu sau nu,
Ori sunt legile schimbate
Dupa cum norocul vru".
Mi?care pu?ina face,
Sta, ?-�l vaz iar se mi?c�nd;
Filomel-atunci, c�nd tace,
C�nd iar s-aude c�nt�nd.
Ea �i simte-nt�i puterea,
?i cu glas petrecator
Tuturor apropierea
Spune-a dulcelui amor.
Cu ea mii de pasarele
Se unesc concertuind;
?i deodata luna, stele,
De tot fa?a-?i perd albind.
Salta-n sus, pe l�nga focuri
Calator ?i ciobana?;
Preresuna-n multe locuri
Dulce glas de fluera?.
Toate se de?tept, simt, cere
Magnetul �nsufle?it
Ce va prin �mparechere
Sufletul a fi-ndoit.
Se de?tept cele-nso?ite
Spre-a-nal?a slava l-Amor;
Ne-nso?ite, despar?ite,
Spre-a jali cel mai trist dor.
Aurora se coboara
Din bra?ele lui Titon
Vesela ?i rumeoara
Fara teama de vrun zvon.
P-a ei cale semanata
De trandafiri vii la fe?i
Vine, por?i deschide-ndata
Z�mbitoarei dimine?i.
Focurile-?i resp�nde?te
Noaptea lor se suppuind,
Norii to?i �i aure?te
Via?a firei �nnoind.
Ba?icu?ele de roa
Ce pe iarba stralucesc
C�mpului dau zmalturi nuoa,
Florile l-�nveselesc.
De miroase �mmul?ite
Balsam viu din ele d�nd,
Zefir dulci suflari trimite
Ici ?i colo se juc�nd.
Aratorul ce sile?te
Boii sai cei grei la pas
C�nt�nd spune ce dore?te
Tare rasun-al lui glas.
Placute zbierari de turme,
Aerul �l umple tot;
Tauri grei p-ale lor urme
Apasate mugiri scot.
Calu?aoa d-alta parte,
Lor respunde nichez�nd;
Ecco prelungind �n parte,
Al ei glas tot s-�nal?�nd.
Ochiului s-arat gramada
Turnuri, case, vii, gradini,
Mun?i verzi, mun?i d-o zapada
Lucitoare fiind plini.
Duc�nd apa c�nt feti?e.
Mai �ncolo l�nga oi,
Spun, ca ele ciobani?e
Ca sunt bine c�?i sunt doi.
Ecco prea cu �ngrijire
Al lor c�ntec resc�nt�nd,
Drag �l duce la sim?ire
?i desmiarda orice g�nd.
R�ndurele zbor s-�ntrece,
C-o aripa razuesc
Unda, ce-?i torn pe trup rece,
Recorite s-�ntaresc.
Face fluturi mii sa zboare,
Cum va zefira? u?or;
Albini fac din floare-n floare
Furti?ag nestricator.
Se �nal?a cu m�ndrie
Soarele pre rasarit,
Toate lui cu bucurie
Pe loc �nchinari trimit.
Prin armonie nespusa
De acord unsunator;
Firea e-n mi?care pusa;
Orice ton resun-amor!!
�nla?ita mi-e sim?irea
Acum sim? deosebit,
Sim?ind vaz deosebirea
De sim?it ?i de sim?it.
S�ngele mi s-�nnoe?te,
Min?ile mi se desleg,
Orice glas mie-mi vorbe?te,
Orice ton eu �n?eleg.
Vinele repede-mi bate,
Firei voi sa dau respuns,
La sim?irile-nal?ate
Al meu glas e neajuns.
Dar mi-e inima deschisa
?-�n launtru ei vazut,
Spune cu o muta zisa
Ca ce sim? mi-e prea placut!
Ajung ca �n aromire,
De placere �mbatat,
C�nd d-Amor cu o z�mbire
Ca din vis sunt de?teptat.
"- Tinere iubite!-mi zice,
Destul, te cunosc acum;
De tine acum ferice,
Acum calci pe al meu drum!
Calca cu statornicie,
Rabda tot neostenit,
?-orice �nt�mplare vie
Nu fi desnadejduit!
Ce ai mai scump, mai sf�nt, mai mare
Legaminte omene?ti;
G�nd, pareri, �ncredin?are,
Toate sa mi le jertfe?ti!"