Legenda tirgului de fete de pe muntele Gaina

Cndva, demult, oameni si zei si mparteau deopotriva cerul si

pamntul, lumina si ntunericul, bucuriile si tristetile. Asa se face ca sus,
la poalele norilor, sub lacrimarea sfnta a razelor soarelui, rostogolite ca
un pocal de nestemate peste chipul Muntelui ce strajuieste si azi un
manunchi de case din piatra, lemn si caramida, locuiau motii, stalpi vii
ai albastrului cer troienindu-i cararile ascunse, drumurile, potecile, vaile,
padurile, cararile, cu caii lor marunti, dar tot acolo si avea culcusul si-o
gainusa ce facea oua de aur si motii se mirara ct se mirara, si-au
nceput s-o ocroteasca, sa-i nchine gnduri si fapte si cntece. Pentru
gaina lor cu oua de aur erau n stare sa faca moarte de om, astfel ca ea se
afla n siguranta dintr-un anotimp n altul.
O singura data motii i vedeau fata, chipul ei enigmatic si
singuratic, cu aripile deschise peste imensitate. Era ziua de Sfntu Ilie,
n care motii se adunau ca praiele n aceeasi matca, sa-si spuna
pasurile, visele, sa dea prilej tinerilor copii sa se ntlneasca, sa se
ndrageasca si sa-si propuna inimii sa se uneasca pe viata, prin casatorie.
De acesti tineri se apropia gaina, ce cobora de pe ciubul ei nevazut,
chiar pe vrful Muntelui, unde astazi salasuieste ntru eternitate Crucea
Iancului, batea o data din aripi si se transforma ntr-o zna fermecatoare,
ce se apropia de tinerii casatoriti tinnd un ou de aur n palme si
oferindu-l acestora pentru fericire si viata lunga. Oamenii si Muntele
aplaudau, se rugau, multumeau. n aplauzele lor zna ridica minile spre
cer si devenea Gaina, repede acoperindu-se de neprivire.
Asa i-au prins anotimpurile, ntr-un obicei nestramutat al iubirii si
ncrederii, de aceea Muntele acela semet de aproape de 1500 m naltime
s-a numit si se va numi ct veacurile: MUNTELE GAINA.
Numai ca armonia dintre ei a fost sparta de-un ochi nechibzuit,
care o viata ntreaga a urmarit sa descopere cuibul Gainii sa-i fure ouale
de aur. Si, pna la urma, cu ajutorul diavolului, a reusit.
Gaina, devenita zna tocmai coborse la alta serbare, pe creasta
unui alt munte, sa mpace locuitorii si niste vizitatori neaveniti si omul
acesta nesabuit a tabart pe cuibar, a luat ouale, le-a ascuns n sn si-a
disaparut. ntoarsa acasa si descoperind furtul, zna s-a suparat foarte, si
de mfnita ce-a fost a hotart sa paraseasca acel loc pentru totdeauna. A

ridicat minile la cer, a devenit Gaina si-a zburat nevazuta n alt munte.
Si muntele acela era la Rosia Montana.
Oamenii s-au suparat, au jelit-o, au implorat-o sa se ntoarca, dar
minunea nu s-a mai ntmplat. A ramas Muntele Gaina, cu vrful acela
plesuv, bntuit de ploi si crivat, de lacrimi si legenda. Oamenii se
ntlnesc mereu cu el, sa-l mblnzeasca, sa-i astmpere asteptarea,
rabdarea, armonia.
Se spune ca hotul ce furase ouale a cazut ntr-o prapastie si ouale sau pierdut n adnc devenind izvoare, sau vlve crapatura se vede si
azi necata n nori. Apusenii sufera de-atunci.
Ion Aiudeanu