Aztecii este un termen cuprinzător utilizat pentru a defini mai multe populații

precolumbiene mezoamericane din partea centrală a Mexicului de azi. De cele mai

multe ori termenul de azteci este coroborat cu populația dominantă din Imperiul
Aztec a cărui extindere temporală a început în 1248, odată cu fondarea sa, fiind
practic terminată în 1521, datorită cuceririi Mezoamericii de către conchistadorii
spanioli. Câteodată termenul de azteci se referă exclusiv la populația Mexica,
fondatorii orașului fanion al Imperiului aztec, Tenochtitlan. Câteodată, termenul
de azteci este privit într-un sens mult mai larg, incluzând, alături de populația
Mexica, populațiile Tezcoco și Tlacopan, aliații acestora în construirea acelui
imperiu de mari dimensiuni, cunoscut ca Imperiul aztec, a cărui expansiune maximă a
acoperit secolele al 14-lea, al 15-lea și o parte din secolul al 16-lea. În
sfârșit, cuvântul azteci se poate referi la întreg grupul de populații Nahua sau
Nahuatl.

Acest articol se referă la populația sau populațiile pre-columbiene care au fondat

Imperiul Aztec, de fapt o federație de trei orașe-state, care controla o suprafață
apreciabilă, a cărei maximă întindere era cuprinsă între Oceanul Pacific și Golful
Mexic. Pentru vorbitorii limbii Nahuatl, atât cei pre-columbieni, post-columbieni
și cei contemporani, vedeți articolul despre populația Nahuatl.

Denumire
Aztecatl - Aztlan - Aztec
În Nahuatl, limba nativă, originară, a populațiilor Mexica, Aztecatl semnifică
"cineva care provine din Aztlán". În 1810, geograful, naturalistul și
enciclopedistul german Alexander von Humboldt a propus utilizarea modernă a
termenului de "Aztec", ca un termen colectiv aplicat tuturor populațiilor conectate
prin comerț, obiceiuri, religie și limbă cu statul și populația Mexico, respectiv,
mai târziu, prin extensie la Imperiul Aztec tărziu (1428 - 1521), tuturor
populațiilor legate de Tripla Alianță Aztecă. În 1843, odată cu publicarea lucrării
istoricului american William H. Prescott, Cucerirea Mexicului (conform
originalului, The Conquest of Mexico), termenul de aztec a fost adoptat de întreaga
lume științifică, inclusiv de istoricii mexicani, care vedeau în particular în
adoptarea denumirii o modalitate limpede de a distinge locuitorii Mexicului pre-
columbieni de cei ai secolului al 19-lea. Utilizarea termenului este un subiect de
discuții aprinse astăzi, termenul "Mexica" devenind din ce în ce mai frecvent
termenul standard.[1]

Mexica și Aztec
Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, șapte triburi Nahua locuiseră
în Aztlan sub conducerea unei elite puternice. Apoi, la un moment dat, cele șapte
triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație
există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit
vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de preotul acestora,
"Huitzil". Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul
Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca Azteca,
întrucât acesta era numele foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor
numi Mexìcâ.

Sculptură care comemorează momentul în care Aztecii au descoperit prezicerea zeului

lor Huitzilopochtli.
Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca fiind "Mexicas". În Mexic,
arheologii și muzeele folosesc, de asemenea, termenul Mexicas. Majoritatea
populație în interiorul sau în afara Mexicului se referă la aceste populații
folosind termenul de azteci. În aceste serii de articole, termenul "Mexica" este
utilizat pentru a se referi la toate populațiile Mexica înaite de formarea Triplei
Alianțe Aztece, dată după care (1428) termenul de "Aztec" - "azteci" este utilizat
pentru a se referi la toți cei care se aflau sub "umbrela" Triplei Alianțe.
Mexica
Mexìcâ (API: /meʃiʔkaʔ/) este un termen care e astăzi perceput ca fiind de origine
incertă. Diferite etimologii au fost propuse. Printre acestea vechiul cuvânt din
Nahuatl pentru soare, numele unuia dintre liderii lor, Mexitli sau chiar un anumit
tip de buruiană ce crește în lacul Texcoco. Savantul mexican Miguel León-Portilla a
sugerat că ar fi derivat din mexictli, "buricul Lunii", cuvânt compus din cuvintele
Nahuatl metztli (Lună, astru ceresc) și xictli (buric). Alternativ, conform altor
opinii, mexictli ar putea însemna "buricul [agavei numită] maguey" (denumire
binomială, en Agave americana) folosind cuvântul metl și particula locativă "co".
Alte surse indică ca o posibilă origine a numelui numele unei plante, Mexitli
(planta care crește în jurul lacului Texcoco), întrucât la data venirii populației
Mexica în bazinul văii Mexico de astăzi, singurul loc unde le era îngăduit să se
stabilească ar fi fost insula, pe care mai târziu a fost construit orașul
Tenochtitlan. Întrucât inițial populației Mexica i se interzisese dreptul de vânat
și de pescuit în apele lacului, singura sursă de mâncare la începutul colonizării
insulei ar fi fost această plantă, care este comestibilă și nutritivă, fără a fi
însă și atractivă. Ca atare, conform acestei interpretări, "Mexica" ar fi originat
din mexìcatl, desemnând "oamenii buruienilor".

Societatea aztecă
Diviziunea socială
Societatea aztecă era bazată pe ierarhie, autoritate și forță militaristă,
războinică. Împărțirea se făcea în două mari clase, nobilii și oamenii de rând. Se
mai putea vorbi de o categorie intermediară între aceste clase care nu avea însă un
caracter definit, fiind vorba de negustori și meșteșugari.[2].

Nobilimea
Clasa nobilă se bucura de prosperitate și lux. Diviziunea socială era consolidată
și de legi care nu permiteau celor care nu erau nobili să poarte haine specifice
nobililor. Aceștia se îmbrăcau în haine viu-colorate și foarte elaborate ca model,
în timp ce oamenii de rând purtau haine simple și aspre. Aztecii erau foarte
austeri din punct de vedere moral așa încât erau foarte obedienți față de legi,
disciplinați și plin de respect. Legile erau foarte stricte și pedepsele care le
atrăgeau din cele mai severe. Din acest punct de vedere nobilor li se impuneau
standarde mai ridicate de moralitate pentru ofense sociale și sexuale, pedepsele
lor fiind în consecință mai severe. Unul dintre păcatele care erau grav pedepsite
era beția. Cel mai înalt rang al nobilimii îl consituia Tlatoani care era
conducătorul unui unități politice importante. Cel mai important dintre aceștia era
Tlatoani al Tenochtitlan. Sub acest rang erau tetcutin, conducătorii subunităților
politice și pipiltin, birocrații și preoțimea.[2]

macheta a marelui templu technotitlian

Macheta celui mare mare templu din Tenochtitlan
.

Oamenii de rând:
Majoritatea populației, oamenii de rând se ocupau cu agricultura, pescuitul în
râuri și consituiau forța de muncă a imperiului. Toți oamenii de rând aparțineau
unui calpulli, un oraș-stat și fiecare dintre acestea avea propriul templu.
Educația copiilor se limita la cântece învățate în aceste temple. Magistrații din
fiecare calpulli aveau obligația să se asigure că populația își îndeplinea
obligațiile față de stat. Cei care nu puteau plăti tributul erau transformați în
sclavi. Sclavagismul era pedeapsa care se aplica și celor care săvârșeau acte
criminale. Sclavii urmau să lucreze pe proprietățile nobililor.[2].

Negustorii :
Cei care se ocupau cu comerțul se numeau pochteca și erau foarte importanți în
societatea aztecă. Alături de armatele aztece ei au ajutat la răspândirea culturii
aztece, iar în expedițiile lor îndepărtate au obținut bunuri materiale de lux
pentru nobili. Negustorii erau organizați în bresle care stabileau reguli și legi
pentru respectiva afacere. Erau înstăriți dar situația lor socială era ambiguă;
evitau să se afișeze cu ostentație în public pentru a nu-și crea neplăceri. Și
meșteșugarii care realizau obiecte de lux se bucurau de un statut special.[2]