Henric Navigatorul

Alex Crecan
 Henric Navigatorul s-a născut în 1394 în Porto, Portugalia și a fost al treilea
fiu printre frații săi mai mari; prinții Duarte și Pedro.

 Henry sa dovedit a avea un gust excelent pentru literatura astrologică,

romantismul cavaleresc și avea ambiții să participe la campaniile militare.
 Henry a murit în Sagres, Portugalia în 1460.

 El este una dintre legendele care au influențat epoca descoperirilor și

explorării de către europeni. Școala de navigație a lui Henry a influențat de
asemenea navigația portugheză în "Marea de întuneric“.
 Poate suna paradoxal, însă Henric Navigatorul nu a navigat niciodată pe
mare în adevăratul sens al cuvântului.

 El a intrat în istoria mondială ca „navigator” deoarece a stabilit poziţia

Portugaliei ca putere colonială, întrucât acesta şi-a trimis vasele în expediţii
de descoperire, a întemeiat o şcoală de navigaţie şi pentru că a acţionat
în limita premiselor ştiinţifice de care dispunea, construind un tip de vas
care a deschis drumul de mai târziu al marilor descoperiri geografice şi la
realizările lui Columb sau Magellan.
 El echipa vasele şi poruncea căpitanilor să cerceteze curenţii marini de
lângă Insulele Canare. Aceştia au înaintat la porunca sa de-a lungul
coastelor africane spre sud, depăşind fiecare punct care reprezenta până
atunci capătul lumii în ştiinţa europenilor.

 Înainte de Henric, aceştia ajunseseră până la capul Bojador, care era

considerat de superstiţioşii marinari medievali ca fiind capătul lumii, intrarea
într-un imperiu al întunericului şi din care bănuiau că nu mai există chip de
întoarcere.
 Vasele lui Henric au spulberat această „fantasmă”, în 1434, căpitanul Gil
Eanes a navigat la comanda „şefului” său mai departe de acest punct,
făcând astfel un pas major în noile timpuri. În curând vasele de expediţie
ale lui Henric au ajuns la Arguin-Bay, au apărut în zona de revărsare a
Senegalului şi au ajuns apoi pe coasta Guineei.
 “În timpul lui Henric, construcţia de corăbii a înregistrat succese foarte mari.
Înainte ca el să-şi fi început activitatea, în secolul al XIV-lea şi în primele
decenii ale secolului al XV-lea, portughezii nu erau decât nişte ucenici ai
constructorilor străini de corăbii (ca şi ai navigatorilor străini).”

 “În perioada 1430—1450 se produce o cotitură, iar în a doua jumătate a

secolului al XV-lea portughezii devin dascăli ai popoarelor vest-europene în
materie de construcţii navale (ca şi în navigaţie.”
Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici; în româneşte de: Ion
Vlăduţiu şi M. Leicand
 Istoricii burghezi au creat o legendă în jurul virtuţilor lui Henric Navigatorul,
dându-i o aureolă de sfânt. „Buzele lui n-au cunoscut vinul şi… nu s-au atins
niciodată de buze femeieşti…

 Nici unul dintre cei care l-au jignit n-au auzit de la el vreun cuvânt de
ocară” (O. Peschel). Se pretinde că Henric ar fi fost „plin de dragoste pură”
pentru ştiinţă, „credincios visului nobil” despre India, unde milioane de
păgâni ar putea fi convertiţi la Creştinism.

 Nu există însă nici o dovadă că prinţul ar fi fost călăuzit de asemenea

simţăminte.
 Henric si-a construit o locuinta izolata la extremitatea de sud-vest a
Portugaliei — Capul Sfantul Vicentiu — in fata acestui imens ocean inca
necunoscut.
 In acest loc salbatic, batut de vanturi, el mergea in fiecare zi sa mediteze in
compania numerosilor sai specialisti in cartografie marina. Considerat, in
primul rand, un iluminat, el a devenit celebru in toata Europa. Henric a
facut din imprejurimile Sagresului si ale Lagosului, datorita averii sale
personale si unui foarte puternic entuziasm popular, capitala tehnologiei
maritime a epocii.