Comunismul, perioada greu de uitat, perioada de după al Doilea Război Mondial, un

termen cu o simbolistica foarte mare. Totul se desfășura după anumite reguli bine știute de toți
altfel te așteptau pedepse usturătoare. Comunismul face parte din categoria totalitarismului,
un regim adoptat in România în secolul XX, o periodă neagră din istorie care s-a caracterizat
prin suferința națiunii în urma durității conducerii și asprimii legilor, o perioadă care a lăsat în
urma ei amintiri neplăcute, dureroase și greu de imaginat de generațiile din ziua de azi.
La noi în țară, comunismul a apărut ca urmare a mai multor evenimente importante
petrecute în plan internațional. Aceasta a fost de fapt o înțelegere, semnată la Moscova în data
de 9 octombrie 1944, în urma căreia s-a creat sfera de influență sovietică asupra Europei de Est,
România primind o influență sovietică de 90%. Regimul comunist din România a fost divizat în
două etape, prima numindu-se Stalinismul , iar a doua Național-comunismul. Liderii politici ai
acestor două perioade au condus prin severitate și prin încălcarea drepturilor omului.
După ce au trecut prin război, bunicilor noștri li s-au luat cu brutalitate drepturile si
libertățile democratice, fiind obligați să accepte un nou tip de societate o alta viață după
modelul Uniunii Sovietice. În perioada 1947-1964, întreaga ţară devenise o adevărată
închisoare. În 1948 a fost înfiinţată Securitatea, a cărei misiune era să apere, prin teroare,
conducerea comunistă şi să-i distrugă pe toţi cei care s-ar fi opus acesteia. În penitenciare erau
supuși unui regim de exterminare: înfometați, torturați, obligați să muncească. Închisorile erau
pline de ofițeri, preoți, țărani, studenți și chiar elevi de liceu. Dacă vorbeai împotriva regimului
democratic, puteai fi judecat și chiar dus în închisoare. În anul 1948, a avut loc naționalizarea:
toate fabricile, magazinele, restaurantele, hotelurile și multe alte instituții au devenit
proprietatea statului. Autoturismele nu puteau fi deținute decât de instituții. Represiunea a
avut multe forme: la facultate nu puteau fi primiți doar cei cu ,,origine socială sănătoasă”.
Religia era interzisă în școli.
În 1967, americanii au deschis la noi o frabrică de Pepsi-Cola, singura din țările
comuniste. Mașinile puteau fi proprietate personală. Oamenii erau mai bine îmbrăcați, au
apărut și blugii, dar nu puteau fi cumpărați din magazine, ci doar de la cei care îi procurau din
Iugoslavia. În 1971 presa şi Televiziunea au devenit strict cenzurate, fiind obligate să-l
proslăvească pe Ceauşescu şi pe soţia sa, Elena. Securitatea s-a adaptat la noile realităţi. Oficial,
nu mai existau deţinuţi politici, cei care criticau regimul sau pe Ceauşescu erau declaraţi bolnavi
psihic şi izolaţi în spitalele de psihiatrie. Populaţia era supravegheată prin reţeaua de
informatori (erau recrutaţi chiar şi elevi de liceu), iar opozanţii erau ascultaţi cu microfoane
ascunse în casă.
Aproximativ până în 1982, nivelul de trai era supotabil. Ceauşescu împrumutase miliarde
de dolari de la băncile occidentale, pentru a construi întreprinderi de industrie grea, mari
consumatoare de energie şi ineficiente în plan economic. Pentru a plăti datoria externă, au fost
introduse măsuri de austeritate de neimaginat. Totul mergea la export: alimente, petrol,
energia electrică. Regimul n-a ţinut deloc seama de nevoile populaţiei care a început să trăiască
la limita subzistenţei. Magazinele alimentare au început să se golească. Pe rafturi se găseau
doar borcane cu tocană de legume, creveţi vietnamezi şi şampanie. Alimentele de bază au fost
raţionalizate, vîndute numai pe cartelă. Cartela era un fel de bon cu pătrăţele, îl decupa
vînzătorul de la Alimentara unde erai înscris pe o listă. Raţia prevedea o jumătate de franzelă pe
zi şi un kg de zahăr, un litru de ulei, un kg de carne, o jumătate de pachet de unt şi cinci ouă pe
lună. Ca să cumperi lapte, trebuia să te aşezi la rînd de la 3 noaptea. Uneori, alimentele se
vindeau de obicei, la uşa din dos a magazinului, unde se formau cozi imense şi oamenii se
îmbulzeau. Portocalele şi bananele erau importate numai de Anul Nou şi trebuia să ai noroc ca
ele să nu se termine chiar înainte să ajungi şi tu în faţă, după ce ai stat cîteva ore la coadă.
Lipsurile erau de tot felul: nu se găsea tot timpul hîrtie igienică! Nu se găseau băuturi alcoolice
(în afara şampaniei), lenjerie intimă, lame de ras. În apartamente, apa caldă curgea doar două
ore, de două ori pe săptămînă, iar în ultimele ierni ale regimului comunist, caloriferele erau
îngheţate. Ziua, gazele aveau o presiune atît de mică, încît gospodinele găteau noaptea, cînd
presiunea era suficientă. Curentul electric se întrerupea deseori, mai ales seara. În 1985 TVR1
emitea doar două ore, între 20-22, difuzînd aproape în exclusivitate emisiuni dedicate lui
Ceauşescu şi soţiei sale, exista unsingur desen animat Mihaela care dura doar 10 min.
Totul a luat sfârșit în anul 1989 când soții Ceaușecu au murit, iar lumea a revenit la
democrație. În ziua de astăzi deși Comunismul este văzut rău de majoritatea persoanelor, sunt
unele persoane care încă ar vrea să revină la acel regim deoarece susțin ei totul era mai bine,
iar lumea era controlată mult mai bine.