Florile De cte ori deschid portia i intru n grdin-mi pare C m cuprinde-o vraj dulce, i florile-mi dezmiard ochii.

O fantazie uria le-a dat un strai la fiecare, i fete nu-s pe tot pmntul s-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit n frunte, lsndu-i hlamida regeasc S poat-mpri cu fal norodu-i de mironosie, Cicorilor le-a dat seninul strns din privirea omeneasc, Iar rsul frmat prin lume l-a nins pe foi de romnie. Sfiala care urc-n faa fecioarelor cnd vine-amorul, i toat jalea i netihna acelora ce-ateapt mirii, Mhnirea toat-a unui suflet pe care l ucide dorul Le-a pus pe-un ram, i-atuncea lumea s-a-mbogit cu trandafirii. La fiecare pas te-ateapt cte-o minune, ici scnteie Ca un rubin o ghinian, colo un stnjinel se joac... Slav aceluia ce-arunc din cer lumini de curcubeie, i a tiut s ese nalbei un cuib din tort de promoroac ! Slav ! cci trist-ar fi fost viaa, i-ntunecat pe veci pmntul, De n-ar fi fost macar o floare, ce-am fi sdit noi pe morminte ? Ce-ar fi cernut, n primvar, cnd trece prin grdin vntul, i eu ce dar i-a da azi ie ca s-i aduci de mine-aminte !