De la basmul popular la cel cult

Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte, de obicei in proza, in care personajele inzestrate cu puteri supranaturale, traseaza intimplari fantastice, fortele binelui invingindule pe cele ale raului pentru afirmarea adevarului si a dreptatii.

Basmul cult se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale speciei in cadrul unor opere originale, in care elementele folclorice caracteristice speciei se asociaza celor proprii operei unui scriitor. in plus, in basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor.

Deoarece la baza basmului cult sta basmul popular, acestea prezinta puncte comune, dar si caracteristici particulare care sunt specifice fiecarui autor. Asadar prima deosebire este ca basmul cult are un autor cunoscut. Autorul basmului cult "Povestea lui Harap Alb " este Ion Creanga. Acesta respecta anumite trasaturi ale basmului popular, insa si pe acestea le particularizeaza prin elemente de originalitate si stil.

Intrarea si iesirea din spatiul fabulos se face prin formula initiala si prin cea finala prezente si in basmul popular. Formula initiala la Creanga este mult mai ampla decit in basmele populare, ofera mai multe informatii si de asemenea avertizeaza conventia dintre narator si cititor, aceea de a se accepta orice fara a cere explicatii : " Amu cica era odata ". in formula incipienta se ofera si o explicatie a faptelor ulterioare si se prefigureaza obstacolele pe care le va trece mezinul, dar si rolul acestuia : " si apoi pe vremile acele, mai toate tarile erau bintuite de razboaie grozave, drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate, si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi". Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care asteapta un erou care sa o coordoneze, acesta fiind rolul eroului. Tot in incipit naratorul intervine direct, autodefinindu-se si schitindu-si statutul de autor al operei : " Dar ia sa nu ne depanam cu vorba si sa incep a depana firul povestirii".

De asemenea si formula finala este mai ampla decit in basmele populare si subliniaza mai multe aspecte. Sunt prezentate personajele care participa la nunta: Soarele si luna , care reprezinta simbolurile prin care a fost binecuvintat Harap Alb, impreuna cu tot restul universului, dar si " un pacat de povestariu, fara bani in buzunariu", care este un personaj al spatiului real.in acest final se eternizeaza momentul : " si-a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca", la fel ca in basmele populare, dar spre deosebire de acestea se contureaza bogatia de natura morala a acestui basm printr-o reflectie asupra realitatii sociale: " Iar pe la noi, cine are bani, bea si maninca, iar cine nu, se uita si rabda."

Desi in esenta basmul cult este diferit de cel popular, acesta respecta structura, fiind prezente majoritatea functiilor, care corespund momentelor subiectului. Expozitiunea sau situatia initiala este reprezentata de formula initiala, intriga corespunde dezechilibrarii situatiei care in basm este constituita de sosirea scrisorii. Desfasurarea actiunii fiind mai ampla corespunde mai multor functii precum : plecarea eroului, formularea unei interdictii, intilnirea cu raufacatorului si probele curajului ; este structurata pe mai multe episoade. Punctul culminant este corespunzator pedepsirii raufacatorului iar deznodamintul rasplatirii eroului si nuntii.

Basmul cult este mult mai complex decit cel popular datorita faptului ca autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiectie personala. Acesta intervine la nivelul spatiului cu toposuri, locuri care apartin spatiului real (tara, padure, ostrov, pod) dind un aer realist basmului, dar imprima si o doza de generalitate prin repere spatio-temporale nedeterminate : " Era odata ", "intr-o tara ".

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul : "Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topeste povestirea prin dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu). Naratiunea este dramatizata prin dialog care ii da un ritm alert. Dialogul are o dubla functie, de a aduce actiunile in fata cititorului (ca in teatru) si de a caracteriza personajele indirect. Fantasticul este prezent si in basmul lui Creanga. Acesta se concretizeaza la nivelul personajelor : Spinul care are capacitatea de a-si schimba infatisarea, Sfinta Duminica care se transforma in aburi, dar si al faptelor : Calul care zboara si vorbeste, fiica imparatului Ros care se preface in pasare. Creanga particularizeaza basmul prin umanizare si localizare. El porneste de la modelul popular si reactualizeaza teme de circulatie universala. Nepotrivirea de mentalitate dintre parinti si copii este reprezentat de conflictul dintre crai si fiii sai, iar tensiunea si invidia tacita dintre frati de relatiile dintre fiii craiului.

Introducerea realismului in acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap Alb. Acest aspect este prefigurat inca din titlu, acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme ,care subliniaza caracterul fantastic, facnd legatura cu povestirea, istorisirea si avansnd nota puternic realista. Astfel basmul devine mai complex, eroul parcurgnd un drum initiatic si trecnd mai multe obstacole dect eroii din basmele populare. Eroul respecta un aspect al basmelor populare, el este cel mai mic dintre frati, dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala si nici o calitate specifica unui erou de basm, la nceput el avnd un statut de antierou.

Ca n orice basm, si n acest basm eroul are ajutoare, nsa aici toate personajele adjuvante au un rol important n initierea lui Harap Alb, el neputnd trece nici o proba fara ajutorul lor: fiinte cu puteri supranaturale( Sfnta Duminica, cei cinci monstrii), animale fabuloase(calul nazdravan, craiasa albinelor si a furnicilor), obiecte miraculoase( aripile craieselor, apa vie, apa moarta, smicelele de mar).

" Fiintele din basm sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi " (G. Calinescu). Astfel si personajele acestui basm reprezinta tipologii umane : Spnul este tipul impostorului, Sfnta Duminica reprezinta ntelepciunea sateasca data de vrsta.

Localizarea se face si prin monstre de filozofie taraneasca : "ai sa scapi de toate cu capul teafar ca norocul te ajuta", credinta n destin(noroc) si n Dumnezeu: "nu e dupa cum gndeste omul, ci dupa cum vrea Domnul". Limbajul folosit plaseaza actiunea ntr-un spatiu geografic, prezent n majoritatea operelor lui Creanga prin regionalisme si expresii specifice, si anume teritoriul Moldovei.

O alta particularitate si un element de originalitate al lui Creanga este introducerea comicului n basm." De la un capat la altul, cu foarte mici exceptii, opera lui Creanga este un hohot de rs(...)este rsul tonic al taranului cu conceptie optimista de viata."(Zoe Dumitescu Busulenga). Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume( numele celor cinci monstrii sunt realizate prin adaugarea sufixului augmentativ "-ila") , comicul de situatie:"si cum ajung odata intra buluc n ograda, tussese, Harap Alb nainte si ceilalti n urma, care de care mai chipos si mai mbracat , de sa triau atele si curgeau oghelele dupa dnsii, parca erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru."

"Rsul de lectura al operei lui Creanga izvoraste din doua surse. Una consta in comicul personajelor(...)ngrosndu-le anumite trasaturi specifice.": folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa( " buzisoare "," bauturica "), prin expresii, proverbe si locutiuni formnd o adevarata cultura paremiologica a proverbului: "lac sa fie ca broaste sunt destule", "Da-i cu cinstea sa piara rusinea". "Cealalta sursa consta n specificul talent de povestitor al lui Creanga, care nareaza ntr-un anumit fel, plin de umor, participnd la desfasurarea actiunii, mimnd, comentnd, facnd aluzii la lucruri si traditii": "Dar vorba ceea : La unul fara suflet, trebuie unul fara de lege. si gndesc eu ca din cinci nespalati ,(...) i-a veni unul de hac.(...) Dar iar ma ntorc si zic: mai stii cum vine vremea?".(Zoe Dumitrescu Busulenga)

Un alt comic caracteristic operelor lui Creanga este comicul de limbaj: regionalisme:" pocitanie ", " debalazat", " crmpotit ", "a gabui", locutiuni si expresii idiomatice: "Frica pazeste bostanaria",

oralitatea . "Exprimarea unor propozitii subordonate se mbina cu alte procedee ale oralitatii, cum este repetitia: "La calic slujesti, la calic rami", termenii repetati poarta, de fiecare data accentele fraze, fiind puternic scosi n evidenta fata de restul enuntului."(G.I. Tohaneanu)Interjectiile sunt si ele o alta forma a oralitatii, fiind "ntotdeauna urmate de o pauza care contribuie la delimitarea lor.": "poate sati iasa n cale vreun iepure, ceva...si popc! M-oi trezi cu tine acasa", "spnul face tranc! capacul pe gura fntnii."

"Repetitia interjectiilor e un procedeu familiar lui Creanga, sugernd uneori miscari ritmice.": "si odata pornesc ei teleap, teleap, teleap!". Oralitatea se mai concretizeaza si prin: vocative: "nu ma faceti din cal magar", exclamatii: "Ma rog, foc de ger era, ce sa va spun mai mult!", interogatii retorice: "Ca alta ce pot sa zic?", invective eufemistice: "al dracului onanie de om". "Amestecul de realism si de fabulos este mai batator la ochi si mai neasteptat in "Povestea lui Harap Alb", n care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea."(G Calinescu)