Particularitatile basmului cult

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga
Basmul Povestea lui Harap-Alb se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este
un basm cult, deoarece are un autor cunoscut, Ion Creanga. A aparut in revista Convorbiri
literare, la 1 august 1877..
Basmul cult este o specie narativ ampl, cu numeroase personaje purttoare ale unor
valori simbolice, cu aciune implicnd fabulosul/ supranaturalul, care nfieaz parcurgerea
drumului maturizrii de ctre erou. Conflictul dintre bine i ru se ncheie prin victoria forelor
binelui. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii (antagonistul,
ajutoarele, donatorii), ca n basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare i
prin limbaj. Relatiile temporale i spaiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente numerele i
obiectele magice. n basmul cult, stilul este elaborat, se mbin naraiunea cu dialogul i cu
descrierea.
Naraiunea la persoana a III-a imbina supranaturalul cu realul. Perspectiva narativa
este una obiectiva, cu o viziune dindarat si ii apartine unui narator omniscient, omnipresent si, in
mare parte, obiectiv. Interventiile directe ale naratorului in discurs reprezinta o marca a oralitatii
stilului. Naratorul adopta o pozitie de extrateritorialitate fata de universal fictional creat, el nu se
implica in destinul personajului, lasandu-l sa evolueze spre deznodamant, dupa nazuinte si
slabiciuni.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea, basmul cult presupune
mbinarea naraiunii cu dialogul i cu descrierea. Naraiunea este dramatizat prin dialog, are
ritm rapid. Dialogul are o dubl funcie, ca n teatru: susine evoluia aciunii i caracterizarea
personajelor. Basmul cult a copiat modelul popular, imitnd relaia de comunicare dintre
povestitor i asculttori, dar textul este scris i definitiv stabilit, avnd un autor ce poate fi
identificat. Basmul popular i cel cult au o serie de elemente comune, dar i unele care le
difereniaz. Este comun evoluia narativ, care se poate reduce la o schem, conform creia
n situaia iniial se manifest o lips. Creatia culta se diferentiaza de cea populara prin
dimensiunea simbolica a naratiunii, prin umanizarea fantasticului si prin umor sau caracterul oral
al stilului adoptat de scriitor.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga porneste de la schema basmului popular, dar
propune un univers fictional ce poarta amprenta originalitatii scriitorului humulestean.

Tema basmului este specifica basmului popular, confruntarea dintre Bine ( HarapAlb) si Rau (Span), deznodamantul aducan triumful fortelor Binelui. Dimensiunea simbolica a
naratiunii, ca trasatura a basmului cult, deschide un alt palier de interpretare a temei: maturizarea
(initierea) eroului.
Stilul auctorial, remarcabil prin elemente de oralitate (regionalismele, structurile in
vocativ, alternanta vorbirii directe cu cea indirecta ) cat si prin umor, diferit de atitudinea ironica,
sarcastica a lui I. L. Caragiale.
Timpul si spatiul fictiunii sunt asemanatoare cu cele ale basmului popular, prin
plasarea universului fictional sub semnul vagii determinari temporale si spatiale. Cu toate
acestea, in basmul cult sunt sugerate repere ale unui timp si spatiu reale. Incipitul stabilete
timpul i spaiul n care se desfoar aciunea, dar acestea nu au coordonate reale ci vagi,
imaginare: Amu cic era odat ntr-o ar un crai care avea trei feciori. Incipitul, reprezentat
de fapt de o formul compoziional specific basmului, se afl n strns legtur cu formula
final: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc. Cele dou formule marcheaz intrarea
i ieirea din fabulos. Dei sunt specifice lumii fantastice a basmului, cele dou convenii suport
transformrile autorului: formula iniial este atribuit altcuiva prin adverbul cic, iar cea
final conine o reflecie asupra realitii sociale, care nu apare n basmul popular. Formulele
mediane realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta, meninnd interesul cititorului: i
merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou, Dumnezeu s ne ie, ca cuvntul din
poveste, nainte mult mai este.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, cltoria, supunerea prin
vicleug, muncile, demascarea rufctorului (Spnul), pedeapsa, cstoria. Aciunea are la baza
conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul consta
in triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Conflictul este exterior , daca ne raportam
la tema luptei dintre Bine si Rau, si interior, daca receptam textul ca drum al initierii, un conflict
al protagonistului care incearca sa-si depaseasca statul de initiat si sa dobandeasca maturitatea.
Secventele narative sunt redate prin inlantuire, evenimentele fiind redate in ordine
cronologica. Modalitatile de caracterizare a personajului din basmul lui Ion Creanga sunt
complexe. Caracterizarea directa se realizeaza prin comentariile naratorului, prin spusele altor
personaje sau prin autocaracterizare. Modalitatile indirecte sunt diverse: faptele eroilor, gesturile
si mimica.
Relatia dintre Harap-Alb si Span este reprezentativa pentru basmul cult
Povestea lui Harap-Alb. Poate fi analizata atat din perspectiva temei luptei dintre fortele binelui
si ale raului ( astfel Harap-Alb este protagonistul, iar Spanul, antagonistul ), cat si din perspectiva
drumului de initiere ( Spanul este un maestru spiritual sever, fara de care initierea nu s-ar fi
putut realiza ). Semnificativa pentru ilustrarea relatiei este scena narativa a fantanii, cand

protagonistul primeste o noua identitate, dar si scena finala, cand moartea Spanului anunta
sfarsitul drumului initiatic al protagonistului. Acesta dovedeste o serie de calitati umane, fiind
marcat de predominarea realului, personajul avand un caracter profund uman, deosebindu-se de
eroii basmelor populare, care sunt idealuri de frumusete , curaj.
O particularitate a povetilor lui Creang este plcerea cu care sunt spuse. Se creeaz o
legtur ntre narator i cititor care capt accente afective. Exprimarea afectiv este marcat de
prezena interjeciilor, a exclamaiilor, a dativului etic. Aceast exprimare afectiv ofer i
caracterul oral al basmului deoarece frazele lui Creang las impresia de
spunere. Oralitatea rezult i din prezena expresiilor onomatopeice, a verbelor imitative i a
interjeciilor. Impresia de zicere este dat i de expresiile narative tipice (i odat, i atuncin
sfrit, i apoi, dup aceea), a ntrebrilor i exclamrilor (Ei, apoi ag v pare?, ce-mi pas
mie?, hai!hai!).
Umorul este realizat prin mijloace diferite, cum ar fi: exprimarea mucalit (asocierea
surprinztoare a unor cuvinte: s triasc trei zile cu cea de-alaltieri), ironia (Doar unu-i
mpratul Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit i milostivirea
lui cea auzit.), poreclele i apelativele caricaturale (apul cel ro, farfasii,
Buzil),zeflemisirea (Tare-mi eti drag!... Te-a vr n sn, dar nu ncapi de
urechi...), diminutive
cu
valoare
augmentativa(buzioare,
buturic), caracterizri pitoreti (descrierea celor cinci nzdrvani),scene comice (cearta
dintre Geril i ceilali n casa de aram), citate cu expresii i vorbe de duh(D-i cu cinstea, s
pear ruinea.).
n ceea ce privete limbajul, Creang folosete limba popular: termeni regionali,
expresii, exprimarea locuional, erudiia paremiologic (frecvena proverbelor, a zictorilor
introduse n text prin expresia vorba ceea). Totui el nu copiaz limba rneasc, ci o
recreeaz, devenind astfel o marc a stilului su.
Modelul basmului popular este redimensionat printr-o viziune unica a scriitorului din
Humulesti; formula initiala si cea finala pot fi considerate adevarate strategii narative care inchid
un univers fictional ce se vrea mai aproape de cel real decat de universul propus de basmul
popular, unde predomina fabulosul.
Dimensiunea simbolica a naratiunii, univrsul fictional marcat de predominarea realului,
carcterul profund uman al protagonistului, oralitatea si umorul sunt trasaturi specifice basmului
cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga.