* 1900 † 1975
POEME
Mamei
Î
În sufletul meu e răscoală de lumini. Mărunte şi mii. Cât un norod,
De unul singur
Şi când ajung de'n drumurile tale îmi risipesc viaţa, stau să ascult,
sub ploua de lumină, cenuşiu învălmăşag, să ascult, cum se închid şi
se deschid, zăvoare spre necunoscut, uliţele tale.
Dar, când revin sub scut de stele, în sfat cu ziua ce a fost, de ce-am
văzut, îmi e vie tot mai mult durerea, -
În drum de toamnă
Adolescenta
Umerii tăi sunt polarizare de revărări înspre inimă, iar genunchii, doi
pelerini, alăturaţi fratern, de odihnă, în după amiază de vară.
Duminecă
Intins ca un covor înflorit în culori vii, în faţa mea se leagănă 'n unde
tremurătoare, mozaicul vieţii şi pare un vis.
Viaţa mea, uitată în răspântie de drum, îşi caută adăpost sub troiţă, în
mănunchi de viorele făcându-şi cuib de rugăciuni pioase …
În miez de noapte
Ascult minutarul sosind din tăcere, cum urcă spre clipa cealaltă, şi afară,
ca lame din alb şi viaţă, se încrucişează ţipete de sirenă. Tâşnesc
mândre, din depărtări şi vin ca din vremuri. Şi nu sunt de cât de aci,
de peste hopuri şi maidane.
Un rând
Şesuri
*
Din linii se înfiripă viaţă: că atâta trăeşte acum. Şi din albastru: că
atâta-i suiş aci.
Apele primăverii îşi anunţă coborîrea din munţi. Zăgazuri vechi rup
chingi putrede şi forţe noui îşi lărgesc drumul, până în digurile ce ţin
piept valurilor lipsite de orânduială. E în văzduh cu cel dintâiu ciripit
de paseri, un val de umezală fecundatoare. Seva duduie în adâncuri,
imperceptibil svon de viaţă, care va năvăli pe mii de cărări
microscopice înspre lumină, îngroşând scoarţele, desghiocând
seminţele, înmugurind ramurile, ce îşi împletesc în horbota luminii şi
din prisosul ei, viaţa nouă.
Sunt aci, din nou zilele în care vom purta ramuri de finic, mărturie a
iubirii şi adolscenţa va tresări sub năvala celui dintâiu cuvânt aprins
al inimii.
Ochiul, care vede toate, şi care încă nu a obosit depe urma viziunii
ce arde'n suflet, icoane scumpe, urechea, ce nu pierde cadenţa
ritmului, înghîţit de halucunaţiile ce tulbură visul, - inima ce rodeşte
câte-o lacrimă curată, ca un bob de lumină, alunecând în palme moi,
tresare de toate acesle ca la un îndemn ce vine, escaladând realitatea,
din imperiul vast al visului de-o veşnicie.
Şi îngenunche, aşteptând ungerea cu mir, pe fruntea grea de avânt şi
înflăcărare. În vreme ce chipuri de copii se reflectează în oglinda
ovală a apelor din margine de drum, şi în cari, întreg, se cuibăreşte
cerul albastru …
Lumini de primăvară
Din depărtări, coboară pe trepte de neguri, o preche. Din râsul lor fac
pâlnie, aprinse, dorinţele lor se împletesc în flăcări de mister şi,
numai e iarnă. Inima gâlgâie fierbinte, svon ce cheamă iubirea şi din
pieptul lor se ridică, hulubi albi ca petalele primăverii, cuvinte ce
rodesc. Şi astfel trec în pas mărunt, ritm de viaţă, speriind tăcerea şi
îngheţul.
Provincială
… Pe-urmă am plecat.
Cântecul pelerinului
În drum spre voi, ce'i drept-un nod mi se urca în gât. Ştiam că voi
sosi acolo cum am sosit eri în salul în care am rămas azi noapte:
străin. Străin cu taine şubrede, cu gânduri sihăstrite. Şi-aşi fi vrut să
mă găsesc unde va adăposit în suflete şi îmbiat cu sucul fierbinte al
iubirii de om, care să-mi răscolească adâncurile, să-mi desgroape
dorinţele.
În grădina publică
*
Viaţă, cu linii superbe, cuprinse 'ntre hotarele umede unde se îmbină
veşnicia cu moartea,
Acum eşti o povară de culoare ştearsă, cu cărări subţiate de ploi, cu
toate podoabele resfirate de vânt.
Rondurile de flori, sunt mormane de pământ cleios, iar băncile, le au
luat în spate gârbove, nişte bătrâni trişti,
Icoană, de pe care cârpe aburite au şters culori şi figuri, eu,
Când toţi te au părăsit, mă reîntorc la tine,
Şi-mi asemui viaţa cu a ta,
Deopotrivă, cărare de lumină eri, - azi poveste îngândurată.
Pe uliţi tăcute
Şi eu, eri, credeam c'a venit, pe-un fir de lumină subţire, primăvara
…
Medievală
Că era aşa de departe viaţa şi trăia totuşi atât de mult în sufletul meu,
Ce departe-mi eşti
Sub punţi dorm ape. Şi-n cimitir la sfat statui călătoare se adună şi
nu vor să mai plece: un şir de albe arcuri le leagă între ele pentru
totdeauna.
***