Izvorul noptii Lucian Blaga

Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri incat seara cand stau culcat cu capu-n poala ta imi pare, ca ochii tai, adancii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai si peste munti si peste sesuri, acoperind pamantul c-o mare de-ntuneric. Asa-s de negri ochii tai lumina mea. Tema: iubirea ca un concept al existentei Viziunea : in aceasta poezie sentimentul de dragoste este trait la maxima intensitate, o viziune plina de vitalism . Simbol central : ochii iubitei

Cantecul Spicelor Lucian Blaga

Spicele-n lanuri - de dor se-nfioara de moarte, cnd secera lunii pe bolta apare. Ca fetele cata, cu parul de aur, la zeul din zare.

O vorba-si trec spicele - fete-n vapaie:

Secera lunii e numai lumina Cum ar putea sa ne taie pe la genunchi, sa ne culce pe spate, n arderea vntului?

Aceasta-i tristetea cea mare - a spicelor ca nu sunt taiate de luna, ca numai de fierul pamntului li s-a menit sa apuna. Tema: iubirea in relatie cu natura( iubire pasionala) Viziunea: se refera la intensitatea senzatiei traite printr-o legatura profunda cu Universul Simbol central : spicele

Cantecul focului Lucian Blaga

n fabula verde i calda-a naturii tu crengi ai, iubito, nu brae, i muguri mbii, cu mlditele prinzi. Descnzi dintr-un basm vegetal, al rsurii ? Ia seam s nu te aprinzi cum se-ntmpl adesea cu lemnul pdurii. n chipuri attea, flacra-ntmpin pasul oricarei fapturi pmntene, i drumul i-atine i ceasul.

mi spui: "Nimic nu s-aprinde, i nimeni, de raza de luna". i-n gale surs nfloreti mulumita, creznd

c sorii i stai mpotriv, oricnd, c-o sagalnic vorba. ngdui rspuns nlat peste timp, peste loc? Fapte, o, cte-a putea nira, ciudate-ntmplari risipite prin cronici, marturii de legend, ce-arat c sunt cu putina i un asemenea foc, i asemenea arderi.

Ia totul scnteie din toate. Tmpla s-aprinde de tmpla, i piatra de piatr. O stea nevzut ia foc n cdere, din gerul vzduhului. Arde-n armur, sub zea cavalerul, femeie nvins, minune fr vesminte, strngnd lnga vatra, i-aprind licurici, ei nsui, din dragoste rugul. Iubirea tsnete din arna i face pmntului aur s-ajung-n rii, s-acopere crugul.

Rareori numai, sfritul nu e cenu. Ct e ntinsul i-naltul luminii, dumnezeu singur arde suav cteodat prin tufe fr de-a mistui. El crut i mngie spinii. Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea. Ct e ntinsul, ct e naltul, noi ardem i nu ne iertam, noi ardem, ah, cu cruzime-n vpi

mistuindu-ne unul pe altul. Tema : iubirea ca cunoscuta drept un sens al vietii Viziunea : poetul valorifica in aceasta poezie o iubire ce depaseste trairea erotica a sentimentului, punand accent pe o iubire spirituala Simbol central : focul

Melancolie Tudor Arghezi

Am luat ceasul de-ntlnire Cnd se tulbur-n fund lacul i-n perdeaua lui subire i petrece steaua acul.

Ct vreme n-a venit M-am uitat cu dor n zare. Orele i-au mpletit Firul lor cu firul mare.

i acum c-o vd venind Pe potec solitar, De departe, simt un jind i-as voi s mi se par. Tema: iubirea protectoare, legata de chemarea necontenita a iubitei Viziunea: este una de a arata melancolia data de sentimentul asteptarii iubitei care nu a mai venit ; este in relatie cu tema iubirii Simbol central : timpul care trece , sentimentul de melancolie

CNTARE Tudor Arghezi

M-am aprat zadarnic i m strecor din lupt n umbra lunii albe, cu lancea nalt rupt. Pusei pamnt i ape, zgaze ntre noi, i suntem, pretutindeni, alturi, amndoi. Te intlnesc pe toat poteca-n ateptare, Necontenita mut a mea nsoitoare. Pe la fantni iei unda pe palme i mi-o dai, Iscat dintre pietre i timpuri, fr grai. i-ai desfcut camaa i-ntrebi cu snii-n mn De vreau s-astmpar setea din ei sau din fntn. Ai dus la urur gura cu gura mea plecat, Voind s bei cu mine scnteia lui deodat. Amestecat-n totul, ca umbra i cu gndul, Te poart-n ea lumina i te-a crescut pamntul. n fiecare sunet tcerea ta se-aude, In vijelii, n rug, n pas i-n alute. Ce sufr mi se pare ca-i este de durere, De fa-n tot ce nate, de fa-n tot ce piere, Apropiata mie i totui deprtat, Logodnic de-a pururi, soie niciodat.

Tema : iubirea pasionala ca un gest de refuz al barbatului Viziune: este prezentata o iubire erotica in care portile dragostei deschise , barbatul refuzand implinirea ei. Gestul inhibitiei barbatului capata doua semnificatie : fie ca doreste sa pastreze intacta fiinta fragila a femeii, fie dorinta de a pastra intacta puterea creatoare a barbatului.

Simbol central: cantarea dragostei

Mireasa Tudor Arghezi

Ochii tai s-au pus pe slove si cuvinte Ca niste albine albastre, insetate de mirodeniile sfinte.

Si sugind mierea cartii s-au imbatat cu ea. Halucinata stiintei, vino in gradina mea, Unde busuiocul a crescut ca brazii, si macesii Zgirie simburii sinului prin inul camesii.

Pamintul umbla dupa tine sa te soarba Cu virfuri boante de iarba oarba. Din singele tau baut si din sudoare Pot sa iasa alte poame si feluri noi de floare. Vino. Dinainte iti voi desface pelinul si romaniti Pe care le coace arsita. Cu bratele si pieptul voi despica poiana Si buruiana. Voi ridica vitele fragede cu ghimpi de maracine Ca niste omizi lungi, lipite de tine, Te voi strecura ca dintr-o plasa, Dind foile si umbra de o parte, Cum ai facut si tu in carte, Mireasa!

Dupa ce te voi fi trecut si aparat De fiarele mici, de gizele de un carat. De sarpe, de lanturi si de metale Vegetale, O sa ma lasi sa-ti pui inele de miini, bratari de picioare Si alte vestminte, dogoritoare. Tema: iubirii pasionale manifestata si printr un sentiment de protectie Viziune: in care se pune accent pe iubirea erotica in care femeia devine stapana lumii vegetale cat si animale, barbatul devenind sub influneta ei un luptator Simbol central: mireasa

Creion Tudor Arghezi

Vino joc de vorbe goale. Suntem singuri. Ce s-i spun? Numai gura dumisale Se aude subt un prun.

Plou crengile lui rou. Cade cte-o pictur, Una-n pr, gteal nou, Una-n gene, alta-n gur.

Floarea mic, iarba toat; Subt dantela albei rochi, Spre genunche ridicat,

Plin-i de pndiri de ochi.

Aerul o strnge. Cerul O dogoare i-o srut. Unde trece-n cmp, ca fierul, ara cald face-o cut.

i din toate, singur eu Nu-ndrznesc s-o prind de mn i, c-un old n pieptul meu, S o sprijin la fntn. Tema: iubirea pasionala manifestata prin placerea ludica Viziune: o iubire marcata de placerea ludica, jocul fiind al asociatiilor pentru a pune accent pe sentiment. Simbol central: jocul ludic

Lava Ion Barbu

Te-nnabusai n pcla ncinsei atmosfere, O, tu, noian de lava ce-aveai sa fii pamntul! Faptura nu sunase din trmbiti de cratere, Nu fulgerase nca, n noaptea ta, cuvntul

Ce surda clocotire, ce-nceata asteptare Sub aburii rosiatici, sub aburii de fier, Cnd nspre noi tarmuri voiai o revarsare, Cnd, oprimat de umbra, tu presimteai un cer!

Dar se desprinse valul, si-o bolta-ndepartata Din zmbetu-i albastru desfasura spre tine; O clipa-a fost si totusi, sclipirea ei curata Te-a nfratit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o alta lume fluida-ti forma tinde, Cu slava-ntrevazuta un dor fara de satiu Ar vrea sa te-mpreune si ca s-o poti cuprinde, Tentacule lichide ti adncesti n spatiu. Tema: iubirea ca o preaslavire a fiintei iubite Viziunea: una de iubire a carei cunoastere se realizeaza prin trei cai: eros, ratiune, contemplatie poetica Simbol central: lava

Pentru marile eleusine Ion Barbu

Cnd calda stralucire a lunilor toride Va prinde sa decline, cnd soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit, si va rosti chemarea din nou Eumolpide

La vorba lui, patrunsa de-un tainuit fior, Tu vei ghici durerea Zeitei pamntene Si plnsetul Fecioarei, ce cmpuri leteene I-e dat mult timp sa ude n roua ochilor.

Si-n toamna somptuoasa de purpura si nacru,

n toamna unde seara ncheaga tonuri vii, Prin surda picurare a orelor trzii ti vei purta tristetea, ncet, pe Drumul Sacru.

Nocturne bolti vor ninge din slavi misterul lor, T;i s-o rasfrnge-n suflet taria-ngndurata, Iar sfnta ta durere va trece leganata, n ritmuri largi si grave, de corul sferelor.

Pe Calichor, n templul ncins de roci calcare, Acolo te asteapta, cucernic, dorul meu: Acolo vei ajunge n Marea Noapte, greu De gnduri, de nelinisti, de-adnca-nduiosare.

Ma vei urma Cuvntul va depana domol Povestea fara nume a nuntii subterane; Uimit, i vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebanuite si limpezi, de simbol.

Iar cnd, topit n apa adncilor mistere, Zeitei chtoniene ntreg te vei fi dat, Cu mini ngemanate si gnd cutremurat ti voi aduce iarba culeasa n tacere Tema: iubirea ca preaslavire a fiintei iubite Viziune: fiinta iubita devine stapana , este asemanata cu zeitati. Devine o persoana preaslavita Simbol central : zeii

Ti-am impletit De Ion Barbu

i-am mpletit suprema cunun de tristee, S te nali mai grav n cadrul tu de-azur Iar seara s-i umbreasc nalta frumusee i astfel ntregit s-atingi Acordul-Pur. Dar dac-ncumetarea ta ovie i seara Descinde friguroas n inim i gnd Iar, umed, pe frunte apas greu tiara,* Atunci, slvit Sor, zorete mai curnd Spre malurile unde de mult mbriarea Ateapt s te-adoarm aa cum tu desmierzi, Ateapt infinit i limpede ca marea S te cununi cu somnul i-n unde s te pierz Tema: iubirea ca un sentiment deja consumat Viziune: iubirea ca sfarsit al vietii, ce duce spre moarte Simbol central: cununa

In gradina George Bacovia

Scrtie toamna din crengi ostenite Pe garduri batrne, pe stresini de lemn, si frunzele cad ca un sinistru semn n linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite

Asteapta pe noul amor... Pe cnd, discordant si nfiorator, Scrtaie toamna din crengi ostenite. Tema: iubirea ca un sfarsit continuu Viziune: poetul foloseste natura drept un corespondent al iubirii ce se sfarseste ; viziune sumbra asupra iubirii Simbol ventral: gradina( considerat cadrul natural)

Nevroza George Bacovia

Afara ninge prapadind, Iubita canta la clavir, Si targul sta intunecat, De parca ninge-n cimitir.

Iubita canta-un mars funebru, iar eu nedumerit ma mir : De ce sa cante-un mars funebru Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plange si-a cazut pe clape, Si geme greu ca in delir In dezacord clavirul moare, Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plang si eu si tremurand Pe umeri pletele-i resfir Afara targul sta pustiu,

Si ninge ca-ntr-un cimitir. Tema: iubirea ca un sfarsit continuu Viziune: cadrul natural este metoda de transpunere a iubirii care se sfarseste Simbol central: cimitrul

Cuptor De George Bacovia

Sunt cativa morti n oras, iubito, Chiar pentru asta am venit s-ti spun; Pe catafalc, de caldura-n oras, Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi, Cu lutul de caldura asudat; E miros de cadavre, iubito, Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine s le pun; Sunt cativa morti n oras, iubito, Si-ncet, cadavrele se descompun. Tema: iubirea ca sfarsit continuu Viziune: sumbra asupra iubirii, aceasta fiind asociata cu moartea, trsitetea, descompunerea in masa a materiei vii Simbol central: cadavre

Romanta Ion Pillat

Ti-am dat un trandafir jucand L-ai aruncat in mare Si valurile mi l-au luat In larga inserare S-a dus- si nimeni nu mai stie De-un trandafir ce moare Ti-am dat si inima-ntr-o zi O zi de sarbatoare Razand ai prins-o te-ai jucat Cu ea cu nepasare Te-ai dus- si nimeni nu mai stie De inima ce moare Tema: iubirea ca un sentiment de cunoastere Viziune: ludica, se refera la cunoasterea si impartasirea sentimentului catre fiinta iubita . Simbol central: trandafirul

Clopot Ion Pillat

Ne va lsa iubirea mea, iubirea ta... O, clopot trist, profetiznd cu glas de Christ.

M doare-un gnd: nu pe-al meu rug va fi plpnd Al tu trup sfnt, pecetluit i nenfrnt.

Iubita mea, cu anii ne vom uita...

Acuma vii, iluzii s-or mai veteji.

Domol, ce val sentimental te va juca, Cnd prin uitri i nnoptri voi ancora?... Tem: iubrea care se sfarseste Viziunea: melancolie cu privire la sentimentul care se stinge Simbol central: clopotul

Decembre George Bacovia

1.Te uit cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, privete Mai spune s-aduc jratec i focul s-aud cum trosnete.

Despartire Tudor Arghezi

2. Cnd am plecat, un ornic batea din ceata rar, Att de rar, ca timpul trecu pe lnga ora.

i mn fotoliul spre sob, La horn s ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna A vrea s le-nva simfonia.

I-am auzit ntia bataie amndoi, Pierzndu-se-n noiembrie prelunga si sonora.

Poate mai bate nca momentul de atunci, Poate-a tacut ndata si-asteapta sa mai vie

Mai spune s-aduc i ceaiul, i vino i tu mai aproape Citete-mi ceva de la poluri, i ning... zpada ne-ngroape.

mbratisarea veche, din nou precum a fost, Si lacrimile tale, n gara cenusie.

Cu limbile-i oprite pe palidul cadran, Ne-a urmarit plecarea, de sus, ca o fereastra

Ce cald e aicea la tine. i toate din cas mi-s sfinte, Te uit cum ninge decembre... Nu rde... citete-nainte. E ziu i ce ntuneric... Mai spune s-aduc i lampa -

De casa parasita, cu-o raza frnta-n geam. Nu l-ai simtit ca este partas la jalea noastra? Te-ai mpacat sau suferi de vremea ce-a crescut? La ce visezi cnd ziua pe lampa ta se curma Si cade-n geam bataia la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat s-asculti, pe cea din urma?

i-a prins promoroac i clampa.

Eu nu m mai duc azi acas... Potop e-napoi i-nainte, Te uit cum ninge decembre, Nu rde, citete-nainte.

1.Tema : Iubirea ca un sfarsit continuu Viziunea: specific simbolista, George Bacovia intareste ideea de sfarsit odata cu apropierea ninsorii , un element specific anotimplui iarna . Viziunea este exemplificata cu ajutorul figurilor de stil prezente. Motive : intunericul, potopul, tristetea sugerata de venirea anotimpului iarna, sfarsitul, ninsoare care amplifica si mai mult sentimentul de tristete. Imaginarul poetic : oximoron (E ziua si intuneric) prin care se observa paralela dintre viata si moarte; alaturarea a doi termeni in relatie de antonimie (Potopul e-npapoi si-nainte), imagini auditive ( Si mana fotoliului spre soba/ La horn sa ascult poezia) exemplifica descompunerea ca un spectacol de care individul nu se poate dispensa; geamul devine limita dintre interior si exterior , transaprent, oferind unei priviri protejate un spectacol asupra propriului destin ; cultivarea sugestiei privind destinul ce duce catre moarte (Si ningazapada ne-ngroape) ; muzicalitate data de repetitia unui vers refren :nu rade..citeste inainte Simbolul central: geamul 2. Tema: iubirea care se sfarseste Figuri de stil: "noiembre prelung i sonor" - epitet dublu - simbolizeaz eternizarea strii de melancolie a celor doi ndrgostii ("amndoi") pentru trecerea timpului i neputina mplinirii iubirii; imagini vizuale cromatice: "gara cenuie"; "cade-n geam zpada"; "palidul cadran"; se sugereaza starea de tristete odata cu venirea despartirii cat si cea a melancoliei; cmp semantic al "timpului": "or", "secund", "cadran", "limbile", "ceasul", "vremea", "ornic"ce sugereaza trecerea ireversibila a timpului ce isi pune amprenta pe cei doi indragostiti; epitetul imbratisare vecheface trimitere la acelasi sentiment de melancolie; Viziune: este una subiecta , eul liric fiind marcat de apropierea despartirii si manifestand un sentiment de tristete, de melancolie asupra timpului care a trecut Motivul : despartirii, al trecerii timpului Simbol central: ceasul

Prefata
Perioada interbelica cuprinde anii 1918-1944 si se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei in timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Intre cele doua razboaie mondiale , poezia trece printr o etapa de efervescenta creatoare . Prielnica libertatii de creatie , perioada interbelica duce la indepartarea treptata a conventiilor de gen care marcasera poezia secolului al XIX- lea. In aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare printre care se numara si modernismul .Acesta cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie si are n vedere principalele elemente noi n poezie,proza si n critica literara. Reprezentantii cei mai de seama ai liricii interbelice sunt : Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu , George Bacovia si Ion Pillat. Lucian blaga este autorul care a ales ca domenii de activitate poezia si filosofia, multe dintre textele sale poetice fiind transpuneri in limbaj metaforic a unor idei filozofice. Pe langa acestea, poetul a abordat si o tema precum cea a iubirii, valorificand ideea de iubire in spiritul unei cunoasteri la nivel spiritual, o iubire pasionala dar care se dovedeste o poarta catre treptele cunoasterii. Tudor Arghezi este poetul ale carui creatii au avut atingeri cu toate manifestarile literare ale perioadelor : antebelica , interbelica si postbelica, insa nici unul dintre aceste manifestari nu l au putut revendica ca pe un reprezentant al sau, ramand unul dintre cei mai originali poeti ai literaturii romane. Ca viziune poetica este adeptul esteticii uratuluidepunand un efort de rob care trudeste asupra cuvintelor , transformand uratul in frumos . Abordand tema iubirii, in poeziile sale gasim o viziune a iubirii de tip erotica dar in acelasi timp, un sentiment de protectie al fiintei iubite. Ion Barbu este poetul care se remarca in peisajul liricii interbelice printr o originalitate neegalata de nici un alt poet , aspect explicabil si printr -o viziune poetica moderna cat si prin influenta ermetismului . Abordarea temei iubirii la Ion Barbu semnifica in creatiile sale o iubire in care fiinta iubita capata atribute de preaslavire, devine un templu sacru. Tema iubirii este sustinuta aici si de motive precum tristetea, melancolia , parerea de rau fata de apropierea unei despartiri. George Bacovia este poetul a carui activitate poetica continua in perioada interbelica, ilustrand astfel trasaturi ale simbolismului autentic cat si o depasire a granitelor acestui curent cu deschideri catre expresionism, mai ales prin starile marcate de singuratate. In poeziile sale, iubirea este vazuta ca un sfarsit continuu , care nu poate fi salvat sau oprit, datorita starilor de tristete, melancolie, nevroza, cat si de singuratate ce devin o povara a eului liric ; practic iubirea este exprimata printr o descompunere a materiei vii. Ion Pillat reprezinta un caz aparte in lirica interbelica pentru ca a parcurs un adevarat eseu spiritual si artistic de la parnasianism si simbolism spre modernism apoi traditionalism, ultima etapa fiind clasicizanta.Tema iubirii este redata si in poeziile acestui autor , fiind un sentiment aal cunoasterii, al apropierii de fiinta iubita, cadrul natural fiind elementul principal care face posibila aparitia unei povesti de dragoste . Am ales poeziile prezente in aceasta antologie pe tema iubirii , o tema comuna la acesti autori ,pe baza unui criteriu de viziune diferita.

DIVERSITATE TEMATICA, STILISTICA SI DE VIZIUNE INTERBELICA

- Antologie de poezii-

Realizat de Nastrut Maria Clasa a XII-a A