Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ranul seamn soarele poezie de Costel Zgan din Ode gingae (2011)
n fiecare diminea a istoriei Cu ochii plini de nelepciune cu minile bttorite de speran cu sufletul brzdat de jerfe cu umerii iluminai de izvoare
El doar nclzete vatra. i tot prin popor se spune C "soarele nu rsare unde-apune". neleptul spune n cuvnt C "cerul nu d de pmnt", C "din btrn nu poi fi tnr", Nici "nu pori cerul pe umeri". "Nu poi s-nchizi Calea Lactee n clepsidra timpului cu o cheie". Toate-s vorbe nelepte Menite s ne ndrepte. Mai profund noi s gndim Atunci cnd le folosim. C "nu tot ce zboar se mnnc". Nu poi tri fr munc. Omule, tu ia aminte! Gndete la cele sfinte! De vrei s trieti curat, Nu-i da sufletu-n pcat!
De-a fi spat n stnca dur cum sap un izvor supire, a fi putut s trec mai lesne i peste-o zi fr'de iubire.
Eti orologiul timpului fecund, S torci din firul lui vemnt de pre, Cuvintele te ard, iubeti profund i slovelor tu nu le-aduci dispre. Mngi poemul ca pe o femeie i litere niri cu-atta drag Ca fluturi de lumin i de vise, n nopi de trud le aduni irag. Cuvntul pentru tine-i Dumnezeu, Poemul este fiul i-l vrei viu, i dai iubire, suflet i speran i viaa ta i-o dai acestui fiu. nlnuit de vise i iubire Tu nger trist, gladiator sau zeu, Alturi de poemul tu n flcri Atepi s te-ntlneti cu Dumnezeu.
Prea grea este calea pe care rspunsul Se zbate s-ajung-napoi. Prea harnici cldim ziduri reci ntre noi, Prea iute-mpletim din spini seci o cunun, Prea iute o punem pe-o frunte lovit Cnd simplu ar fi s-i ntindem o mn.
Din prul tu
nelepciunea unui mag mi-a povestit odat de-un val prin care nu putem strbate cu privirea, pienjeni ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. i-acum, cnd tu-mi neci obrajii, ochii n prul tu, eu, ameit de valurile-i negre i bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din prul tu i strig, i strig, i-ntia oar simt
N-ai dezmierda
Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, Surad numai acei care suspina, Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. Si daca singur rana nu-ti legai, Cu mana ta, n-ai unge rani straine. N-ai jindui dupa un colt de rai, De n-ai purta un strop de iad in tine. Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi Cu fruntea-n pulberea amara, Si de re-nvii in cantecul de azi, E c-ai murit in plansetul de-aseara.