Aer de toamna - Nichita Stănescu

Mă curenta privirea ta

intâmplâtoare.

Frunza tristeții de pe chip

deodata mi-o smulgeai,

și stam în soare,

cu chipul nemișcat și -ndrăgostit.

Mă curenta privirea ta

întâmplatoare,

somnul cu vise mi-l smulgea.

O, și lăsa deasupra mea, în soare

doar ramuri de copaci

și păsări rotitoare.

Mă curenta privirea ta

întâmplatoare,

și totul devenea în jurul meu

amănunțit.

Și îmi părea

c-a fost așa de totdeauna,

și soarele-l uitam, pe bolta -nțepenit.