Nichita Stnescu

Vitraliu

Umbra ta, lovindu-se de ziduri,

iar se sparge-n cioburi colorate.

Oh, de-aceea m-ai zrit n strad

adunnd pierdutele-i ptrate.

i s-o fac la loc, n ceasul nopii,

peste geamuri i le-aez cu grij,

verzi, albastre, galbene i roii,

ncoifate-n cretet cu o sprij.

Cnd te vei trezi, lipii de geamuri,

arlechini din sticle colorate

vor lsa prin ei s-i cad-n brae

soarele, mereu la jumtate.