Cu buzele pe gâtul tău, Şi pe trupul care geme, Aş fi veşnicul ecou. Aş putea să-ţi dărui norii, Chiar şi luna de pe cer, Parfumul gingaş al florii, Ce o port eu la rever. Aş putea să fiu... lumina Şi poetic să te-ncânt, Luând asupra-mi toată vina, Cu genunchiul în pământ. Aş putea să fiu... Paris Tu să fi Elena mea... Şi atunci îţi spun precis, Troia sigur n-ar cădea.