Lucian Blaga

Apartenenta la expressionism

Expresionismul este o miscare artistica dezvoltata in Germania, in primele decenii ale

secolului al 20-lea, caracterizata prin viziune emotional asupra lumii, acorda atentie
expresivitatii in dauna conventiilor formale. Limbajul este vehement si spontan. Opera lui Blaga
propune o situatie aparte in cadrul expresionismului romanesc, critica literatura romana,
afirmand ca aceasta practica un expresionsim imblanzit, plasticizat.

Geneza

Un prim argument pentru a demonstra apartenenta lui Blaga la curentul expressionism este
reprezentat de sursele de inspiratie ale acestuia in operele sale. Printre referentele valorificate
se remarca experienta personala, realitatea interioara destramata specifica celei de-a doua
etape a evolutiei.

De asemenea, lucru specific expresionismului este faptul ca acesta cultiva originalul, miticul
deoarece se intoarce la sufletul primar, este deschis comunicarii cu universal, foloseste ca
referent ideile filozofice expuse in “Trilogia cunoasterii”.

Tema

Cat priveste tematica intalnita in opelele lui Lucian Blaga, aceasta este tipica expresionista, fiind
reprezentata de identitatea eului liric, ‘lepra interioara’, ‘boala sufletului’ (dafuq?!).

Ideea

De asemenea, si ideea in poezia lui Blaga este tipic expresionista. Eul se caracterizeaza prin
puritate. In cea de-a doua etapa, eul problematizeaza, de aceea tema este boala sufletului care
este reprezentata de singuratate “aici unde astazi singuratatea ne omoara”. In poezia
programatica, desigur, tema este crezul artistic.

Motive

Desigur motivele prezenta in operele lui Lucian Blaga sunt expresioniste: lebada, curcubeul,
apa, lumina- metafora pentru cunoastere.
 Compozitia

In ceea ce priveste compozitia, exista 3 etape ale creatiei. Prima este reprezentata de volumele
“Poemele luminii” si “Pasii profetului”, in acestea subiectul uman fiind purtator de lumina(
cunoastere). Realizeaza o antiteza intre poet- adept al cunoasterii luciferice si omul de stiinta-
adept al cunoasterii parazidiace( “lumina altora”).

Pentru ca este expressionist, eul este nonproblematizant, irational, autorul sugerand faptul ca
omul de stiinta care este rational nu are acces la esenta lucrurilor- metafora “vraja”. Este
deschis comunicarii cu universul, se caracterizeaza prin fantezie vitalista “vreau sa joc”.

Eul liric:

-se dilata “Dati-mi un trup, voi, muntilor”

- fenomenele exterioare sunt resimtite ca fenomene interioare(“Melancolie”)

-se abandoneaza in natura (“Vara”)

- este de tip panist= moartea lui adduce sentimental golului, pierde legatura cu intregul(“eram
asa de obosit si sufeream”)

Relatia om-univers : resimtita ca o relatie fragment-intreg => viziune cosmocentrica (nu ca

romanticii, antropocentrica)

A 2a etapa:

-este rational, problematizant

-gandul il distanteaza de inocenta primara

-existenta umana este precara

-eul sufera de tristete pt ca pierde legatura cu paradisul

-este exilat, damnat

-solutii de echilibrare – somnul : intoarcerea la sufletul prima

-- satul: spatiu mitic care vindeca

A 3a etapa:

-“schimbare a zodiei” (“Monolog”)

- recastigarea inocentei primare(“Autoportret”)

-redevine consubtatial cu universul, se dilate

-reinvie sentimentul erotic

Idealul este sugerat de metafora “curcubeu”, astfel se reinvie prezenta imaginilor expressive,
zguduitoare, specific expresionismului.

Subiect

Cat priveste subiectul operelor lui Blaga, acesta este, din nou, specific expresionismului, relatiile
spatio-temporale nu sunt specificate, sunt mitice ( “prim veac”), poetul traieste un conflict
psihologic, interior.