Sunteți pe pagina 1din 5

ULTIMUL BISCUIT Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga.

Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul? Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios. MORALA: Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul nostru! Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat! Cui dai? Cui are nevoieCat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit! POVESTE DIN RAI Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri. Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei. - Scuzati-ma, unde ne aflam? - In Rai, a raspuns portarul. - Putem primi un pahar cu apa? - Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi. - Singur? Prietenul meu nu poate intra? - Regret, nu permitem intrarea animalelor... Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa? - Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul. Cei doi au trecut portarul. Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit. - Multumim, dar unde ne aflam? - In Rai, le-a raspuns portarul. - Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai... - Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul! - Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru? - Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara! LUCRURI IMPORTANTE Un bstinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe lng Times Square in Manhattan. Era in timpul prnzului si strzile erau pline de oameni. Masinile claxonau, frnele taxiurilor scrtiau pe la colturi, sirenele zorniau, sunetele orasului erau asurzitoare. Deodat, bstinasul spune, "Aud un greiere!" Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in glgia asta!" "Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!". "E o nebunie," i-a rspuns prietenul. Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se ndrept, traversnd strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere. Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!" "Nu", a spus bstinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti." "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o glgie." "Da, ntr-adevr," a venit replica. " Depinde ce este cu adevrat important pentru tine . Hai s-ti art!" A bgat mana in buzunar si a scos cteva monede, pe care, in mod discret, le-a scpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distant, fiecare cap ntorcndu-se s vad dac banii czuti nu erau ai lor. "Ai nteles ce vreau s spun?" a ntrebat bstinasul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine." BATRANA SI VASUL

O femeie btrna din China avea doua vase mari, pe care le atrna de cele dou capete ale unui bt, si le cra pe dup gt. Un vas era crpat, pe cnd celalalt era perfect si tot timpul aducea ntreaga cantitate de apa. La sfrsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acas, vasul crpat ajungea doar pe jumtate. Timp de doi ani, asta se ntmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumtate de ap. Binenteles, vasul bun era mndru de realizrile sale. Dar bietului vas crpat i era att de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea att de ru ca nu putea face dect jumtate din munca pentru care fusese menit! Dup 2 ani de asa zis nereusit, cum credea el, i-a vorbit ntr-o zi femeii lng izvor: "M simt att de rusinat, pentru ca aceast crptur face ca apa sa se scurg pe tot drumul pn acas!" Btrna a zmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, ins pe cealalt nu?" Asta pentru ca am stiut defectul tu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, n timp ce ne ntoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dac nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspteaz casa." MORALA Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. nsa crpturile si defectele ne fac viata mpreun att de interesant si ne rspltesc att de mult! Trebuie sa luam fiecare persoan asa cum este si s cutm ce este bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastr a drumului! PATUL DE LANGA FEREASTRA Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara. Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare. Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare. Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia. Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?". Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze". Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca? Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur. Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor? FURNICUTA n fiecare zi, n zorii zilei, sosea la serviciul sau Furnicuta productiva si fericita n felul ei. Acolo si petrecea zilele Furnicuta; muncea, muncea cu spor si canta vesela. Ea era fericita si firma mergea foarte bine. Dar BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuta, a considerat ca nu era posibil ca Furnicuta sa lucreze de capul ei, asa ca a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multa experienta. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost sa organizeze munca Furnicutei, si a pus-o sa faca rapoarte de activitate zilnice. n curnd a fost necesara angajarea unei Secretare pentru a-l ajutape Scarabeu la citirea si nregistrarea rapoartelor Furnicutei. Asa ca au angajat o PAIENJENITA care organiza actele si raspundea la telefon. ntre timp, Furnicuta productiva si fericita muncea, muncea, muncea

BONDARUL, directorul general, era foarte multumit de rapoartele date de SCARABEU, asa ca a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune si pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GNDAC, asistent pentrusupreveghetor si a mai fost nevoie de un nou calculator si de o imprimanta color. Curnd, Furnicuta productiva si fericita a nceput sa se plnga de toata hrtograia si de toate rapoartele pe care trebuia sa le faca. Cntecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte. BONDARUL, directorul general, vaznd aceasta, a considerat ca trebuie sa ia masuri. Asa ca a creat postul de sef de departament, acolo unde lucra. Furnicuta productiva si fericita. Postul i-a revenit unui GREIER, care si-a facut un birou nou, modern si echipat corespunzator. Noul sef de departament avea nevoie de un asistent, care sa l ajute n pregatirea planului strategic si al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuta productiva si fericita. Furnicuta nu mai cnta ca nainte, si era din ce n ce mai stresata. ntr-o zi, directorul general, uitndu-se peste cifre, si-a dat seama ca departamentul unde lucra Furnicuta nu mai era la fel de rentabil ca nainte. Asa ca a angajat-o pe BUFNITA, consultant de specialitate, pentru un diagnostic. Bufnita a stat 3 luni la firma; n urma studiilor facute a tras urmatoarea concluzie: Departamentul are prea mult personal Asa ca, urmnd sfatul specialistului, s-a facut o reducere de personal. FURNICUTA a fost prima pe lista, deoarece era nemultumita mereu MORALA Nici sa nu-ti treaca prin cap sa fii o Furnicuta productiva si fericita. E de preferat sa fii incompetent si nefolositor. Incompetentii nu au nevoie de supraveghetor - toata lumea si da seama de ce. Si daca, n ciuda eforturilor tale, esti productiv, sa nu arati pentru nimic n lume - ca esti fericit. Asta nu ti se va ierta! Dar daca, n ciuda celor de mai sus, te incapatnezi sa fii o FURNICUTA PRODUCTIVA SI FERICITA, lucreaza pe cont propriu, astfel nct sa nu tii n crca bondari, scarabei, paianjeni, gndaci, greieri si bufnite n felul acesta. BIBLIOGRAFIE http://armatarebela.blogspot.com/2009/11/povesti-cu-talc-incredibil.html