CENTRUL DE ZI "LICURICI"

Programul „Scoala pentru parinti”

ROLUL TATALUI IN DEZVOLTAREA COPILULUI

Cand tatal e absent

De ce avem nevoie de taţi putem vedea numai atunci când ei lipsesc cu

adevărat. Şi în această situaţie, preţul cel mai mare este plătit, din păcate, de copil…
Rolul tatălui în viaţa copilului este legat de dezvoltarea normală a acestuia, de
maturizarea psiho-afectivă, de formarea personalităţii.

Un studiu recent desfasurat in USA pe o scara larga -  a concluzionat ca

dragostea tatalui este la fel de importanta ca si cea a mamei in dezvoltarea
emotionala a copilului.

Dacă mama este pentru copil cea care îi satisface nevoile primare ale vieţii (îi
oferă căldură, calm şi linişte, dragoste necondiţionată, este mereu la dispoziţia copilului),
tatăl reprezintă factorul de siguranţă în familie, este cel care o sprijină pe mamă.
De relaţia tată-mamă depinde echilibrul psiho-afectiv al copilului. Imaginea pe
care o are sau o prezintă mama despre tată influenţează percepţia copilului despre funcţia
paternă în general, imaginea despre relaţia cu autoritatea (acceptată necondiţionat,
respinsă, contestată, acceptată realist etc.).
Tot tatăl este cel care va permite desprinderea copilului de mama sa (cordonul
ombilical psihologic) şi favorizarea evoluţiei copilului spre autonomie, dezvoltarea
încrederii în forţele proprii. 

Ce se întâmplă dacă tatăl nu îşi îndeplineşte rolul în familie?

Pot apărea o serie de tulburări psiho-patologice la copil: anxietate, lipsa curajului,
nesiguranţă – într-un cuvânt, instabilitate emoţională, care, mai târziu, în adolescenţă, pot
duce, în unele cazuri, la tentative de suicid.
Relaţiile cu ceilalţi sunt instabile, copilul se izolează, chiar dacă, aparent, poate
părea sociabil. Un copil care nu are o bună relaţie cu tatăl nu reuşeşte să îşi facă prieteni
şi să se „desprindă“ de tutela mamei (foarte multor băieţi li se întâmplă acest lucru şi,
chiar după ce ajung la maturitate, se împiedică în cordonul ombilical care „atârnă“ între
ei şi mama lor). El va deveni foarte capricios, slab sau, dacă are o mamă posesivă, îl va
marca lipsa încrederii în sine, va fugi de responsabilităţi, va căuta parteneri care să îi
spună ce să facă şi, mai târziu, o soţie-mamă.
Dacă este vorba despre o fetiţă, aceasta va fi, probabil, o persoană veşnic
nemulţumită, în căutarea unui ideal masculin pe care nimeni nu îl poate atinge, va avea
sentimente de îndoială cu privire la propriile calităţi, se va subestima constant şi va fi
predispusă la depresii.
Copiii taţilor „absenţi“ sunt mai bolnăvicioşi, mai închişi în ei, neîncrezători, au
probleme de adaptare socială.

Însă, mare atenţie, este de preferat ca un copil sa crească fără tată, decât cu un tată
„absent“, alcoolic sau violent, spun specialiştii.

Cand tatal e prezent – tipuri paterne

Tatal dominator – tatal autoritar, exigent, care nu accepta sa fie contrazis. Sotia si copiii
apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal
dominator genereaza doua tipuri de copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar.

Tatal tiran – este de asemenea un tata autoritar, dar autoritatea si agresivitatea unui
astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni pentru ca ei sunt la baza de
fapt niste timizi. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran
este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate.

Tatal prieten – cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Daca tatal
prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are
sanse reale de reusita. El poate sa discute liber cu copilul sau, dar nu trebuie sa devina
complicele lui in incalcarea regulilor de comportament.

Tatal bomboana – gata sa le satisfaca copiilor oricand cea mai mica dorinta. Copiii vor
fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.

Tatal demisionar – este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra
coiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel
de tati tind sa nu accepte regulile si cererile sociale, nu se supun nici unui control- de
aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar
decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.

Concluzii - Beneficiile unei relatii armonioase cu tatal

Taţii sunt modelele prin intermediul cărora fetele vor exersa relaţiile cu sexul opus. Fetele
învaţă de la tatăl lor să comunice, să aibă încredere.
Când tatăl se implică în educaţia copilului, acesta are note mai mari şi îi place mai mult
să meargă la şcoală, să înveţe.
Copiii care au relaţii bune cu taţii lor sunt mai siguri pe ei şi mai voluntari în relaţiile cu
ceilalţi, şi vor rămâne aşa, ca adulţi.
Băieţii care sunt crescuţi de taţi iubitori vor fi, la rândul lor, taţi buni pentru copiii pe
care-i vor avea mai târziu.

Tatăl şi fiul – primul şi cel mai important lucru: fii lângă el! Eşti, vrei sau nu, un model
pentru fiul tău. În sens pozitiv sau negativ. Băieţii ai căror taţi nu se implică în educaţia
lor sunt atraşi de personaje „hipermasculine“, de benzi desenate, de jocuri, în încercarea
de a suplini lipsa de masculinitate din viaţa reală.
Ceilalţi sunt mai liniştiţi, comunicativi, au rezultate bune la învăţătură, au mai puţine
probleme de comportament. Învaţă-ţi fiul despre lumea bărbaţilor – despre cum e să fii
bărbat. Devino tipul de bărbat care ai vrea să fie fiul tău.
Tatăl şi fiica – tatăl are un rol foarte important în formarea respectului de sine al fiicei, el
este cel care, prin atitudinea sa faţă de înfăţişarea fetei sale, poate influenţa grija faţă de
sine. El nu trebuie să glumească niciodată pe seama aspectului fizic al acesteia. În
general, fetele aşteaptă laudă, susţinere, siguranţă.
Profesorul Rohner de la Universitatea din Connecticut, SUA, spune ca acei copii care
nu se simt iubiti, au tendinta de a deveni anxiosi si nesiguri, iar acest lucru poate sa-i faca
neajutorati. Mania si resentimentele pot duce la o introvertire emotionala in incercarea de
a se proteja impotriva suferintelor viitoare. Acest lucru le va ingreuna pe viitor
relationarea. Ei ajung sa nu mai aiba respectul de sine si sa se descurce greu in situatii
stresante. Cercetarile sale arata ca influenta tatalui este foarte importanta in formarea
comportamentului copilului. Acest studiu subliniaza importanta familiilor unite si
stabile in care atat tatal, cat si mama sunt implicati in aceeasi masura in cresterea
copiilor.

Bibliografie:
http://www.desprecopii.com/
http://www.topsanatate.ro/

Data: Psiholog
13.03.2014 Simona Bulgaru
 CHESTIONAR

1. Care din partenerii cuplului parental este mai important in cresterea si

ingrijirea copilului ?
a) Mama este mai importanta.
b) Atat tatal, cat si mama sunt implicati in aceeasi masura in cresterea
copiilor.
c) Tatal are rolul cel mai important.

2. Ce se intampla cand tatal nu-si indeplineste rolul in familie ?

a) Copiii pot avea probleme de adaptare sociala
b) Copiii sunt mai anxiosi, nesiguri si instabilili emotional.
c) Daca mama inlocuieste rolul de tata nu este nicio problema.

3. Care sunt efectele relatiei armonioase dintre tata-copil ?

a) Copiii sunt mai comunicativi, linistiti si au mai putine probleme de
comportament.
b) Tatal permite desprinderea copilului de mama sa.
c) Copiii vor avea mai multa incredere in propriile forte.

4. A fi un bun tata inseamna sa :

a) Sa-i permita orice copilului.
b) Sa fie constient de importanta comunicarii.
c) Sa fie disponibil pentru copilul lui.