Prioritãtile de educatie si învãtare

la vârsta prescolarã?
Vârsta prescolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare
potential de învãtare si la care se pun bazele sãnãtãtii lor mentale.
Sãnãtatea mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esential de care
se leagã starea de bine a persoanei, capacitatea sa de învãtare,
succesul scolar/maturitatea scolarã, sãnãtatea în general.
Calitatea educatiei la aceastã vârstã este doveditã de studiile de
specialitate ca fiind cea mai eficace. Acum copiii învatã cum sã
relationeze cu ceilalti, cum sã ia decizii, cum sã facã fatã emotiilor
pozitive sau negative, cum sã negocieze. Acestea sunt
abilitãti care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate
numeste ca fiind rezilientã sau abilitãþile de protectie a sãnãtãþii
mentale a copilului.

Una dintre cele mai importante abilităţi ale unui părinte este
comunicarea, iar acest material îşi doreşte să ofere informaţii
folositoare cu privire la modul în care părinţii îşi pot
îmbunătăţi această abilitate.

Buna comunicare dintre părinte şi copil reprezintă elementul cheie

ce creşte respectul de sine al copilului  şi, totodată, ajută la
construirea unei relaţii armonioase.

Principiile de bază ale comunicării părinte-copil:

 Atunci când copilul doreşte să discute cu dumneavoastră, este

indicat să închideţi televizorul sau să amânaţi lectura
articolului din ziar.
 Dacă copilul vă povesteşte ceva important evitaţi să
răspundeţi la telefon în acelaşi timp.
  Respectaţi intimitatea copilului dumneavoastră şi evitaţi
conversaţiile cu “spectatori”. Persoanele străine pot fi
implicate în discuţie numai dacă tema conversaţiei o cere.
 Învinovăţirea copilului în faţa persoanelor străine conduce
către resentimente şi ostilitate din partea acestuia.
 Evitaţi discuţiile “de sus”. Modul în care se realizează
contactul vizual trebuie să sugereze existenţa unei relaţii de
parteneriat.
 Dacă sunteţi supărat sau furios, este bine să amânaţi discuţia
pentru mai târziu când veţi fi mai liniştit şi când veţi putea
face o analiză obiectivă a situaţiei.
 Ascultaţi activ, chiar şi atunci când sunteţi obosit.
 Ascultaţi cu atenţie şi fiţi politicoşi. Evitaţi să întrerupeţi
copilul atunci când încearcă să vă comunice ceva.
 Evitaţi să căutaţi sensuri şi pericole ascunse atunci când
copilul dumneavoastră vă împărtăşeşte o întâmplare din viaţa
lui.
 Înlocuiţi “De ce?” cu “Ce s-a întâmplat?“
 Dacă aveţi cunoştinţă de o situaţie anume este indicat să
confruntaţi în mod direct copilul cu informaţiile deţinute.
Evitaţi să apelaţi la terţe persoane pentru a afla adevărul.
 “Morala” făcută copiilor nu face altceva decât să închidă
canalul comunicării, astfel, încercaţi să reduceţi frecvenţa
“episoadelor” moralizatoare.
 Evitaţi să caracterizaţi comportamentele copilului folosind
cuvinte injurioase sau etichetări ironice.
 În urma discuţiilor, copilul trebuie să rămână întotdeauna cu
sentimentul că este acceptat, chiar dacă ceea ce v-a
împărtăşit nu este pe placul dumneavoastră.
 Lăudaţi efortul copilului de a comunica şi astfel veţi întări
canalul comunicării.

Dr. Laura STANCIU

medic specialist psihiatrie pediatrică