Fumatul

de la plăcere la dependență
 Ce înseamnă fumatul?

 Fumatul este acțiunea de a aspira și a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă, acțiune denumit regional și a bea
tutun sau a duhăni.

 Prin combustia tutunului sunt eliberate diverse substanțe active, în special nicotina, care ajung astfel să fie absorbite de
organismul uman prin intermediul organelor interne. Efectul sigur al fumatului este tabagismul. Deoarece fumatul
creează dependență, încercarea de a întrerupe fumatul este dificilă, ducând, de regulă, la sevraj tabagic.

 În august 2011, numărul fumătorilor din întreaga lume era estimat la 3 miliard. În afară de acest tip de fumat activ, medicii
constată existența și nocivitatea fumatului pasiv, care constă din inhalarea involuntară a fumului de țigară de către persoane care
se află în aceeași încăpere cu fumători activi. Conform unui studiu global din 2010 al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS),
circa 600.000 de oameni mor anual din cauza fumatului pasiv, o treime din ei fiind copii care sunt expuși fumului de țigară acasă.
 Înțelesul fumatului în viața cotidiană
 Unii consideră fumatul ca fiind o activitate recreațională, o formă recreativă de consum neavizat de substanțe.

 Obiceiul se mai practică și ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălțarea spiritului. Cea mai întâlnită metodă de a fuma este
aceea prin intermediul țigărilor, fie fabricate industrial, fie confecționate artizanal, prin împăturirea unei cantități de tutun în hârtie. Dintre alte forme de fumat, se pot
aminti folosirea pipei, a trabucurilor și a narghilelei.

 Fumatul este una dintre cele mai frecvente forme de abuz de substanțe folosite în scop recreațional. Fumatul de tutun este de departe cea mai frecventă
modalitate de a fuma, fiind folosită de peste un miliard de persoane, în majoritatea societăților umane. Fumatul de cannabis și opiu sunt mai rar întâlnite. Majoritatea
substanțelor care sunt fumate duc la dependență. Anumite substanțe sunt considerate ca fiind narcotice puternice, precum heroina și cocaina, folosirea acestora fiind de
obicei restrânsă la grupuri marginalizate social.

 Percepțiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul și locul, de la spiritual - la păcat, de la sofisticat - la vulgar, de la plagă socială - la pericol
mortal asupra sănătății. Doar de curând, și numai în societățile vestice, fumatul a început să fie privit într-o lumină negativă. Dovezile clare privind pericolele aduse
sănătății au condus la luarea unor măsuri de impunere a unor taxe mari asupra produselor din tutun și la inițierea de campanii anti-fumat, în încercarea de a opri
consumul acestor substanțe. Mai multe țări au interzis fumatul în public în majoritatea locurilor publice.
 Istoria fumatului și originile lui
• Tutunul creștea în mod natural pe teritoriul Americilor încă din anii 6000 î.e.n, primele însemnări despre fumat fiind realizate de Cristofor Columb în timpul
expedițiilor sale peste ocean. La întoarcerea în Europa, navigatorii i-au oferit în dar ambasadorului Franței în Portugalia, Jean Nicot, câteva frunze de tutun aprinse.
Ulterior, el a introdus tutunul la Curtea Regală din Franța, prezentându-l drept o plantă cu efecte vindecătoare. În sec. XVII tutunul devenise atât de popular, dar și
prețios, încât era utilizat ca monedă de schimb „la preț de aur.

• Indienii americani considerau tutunul un medicament universal și îl foloseau pentru a trata durerile de orice fel. În acest scop tutunul era mestecat, prizat pe
nas sau aplicat local. Nu se știe exact cum le-a venit ideea să fumeze frunzele de tutun. Dar legenda spune că un trib suferea din cauza secetei, iar șamanul a inventat
astfel o metodă de a crea „nori”, pentru a chema ploaia.

• În Europa, localnicii l-au adoptat pe larg, fiind convinși că planta miraculoasă tratează orice, de la respirația urât mirositoare, până la cele mai grave maladii.
Totuși fumatul nu era considerat inofensiv, din cauza superstițiilor asociate cu acest obicei. Primul om care a fumat pe stradă, Rodrigo de Jerez, a fost întemnițat.
Pentru unele popoare – în China, Rusia, Turcia – „păcatul” fumatului era atât de grav, încât era pedepsit cu moartea. În spațiul românesc tutunul a fost adus de către
turci și cazaci, în secolul XVII. În aceeași perioadă apar și îndoieli cu privire la obiceiul care se poate transforma în viciu. Iar în secolul XIX sunt publicate primele
studii realizate de cercetători, privind impactul nociv al fumului de tutun.
 Evoluția tutunului în societatea modernă
• Dacă inițial fumatul reprezenta un răsfăț exclusiv pentru nobilime, ulterior s-a răspândit și în rândul
oamenilor de rând, datorită evoluției instrumentelor de fumat. Tutunul procesat pentru a fi mestecat sau prizat
a fost urmat de pipă. În următorii ani, fumătorii au reușit să inventeze trabucul și ulterior țigările de foi.

• Abia la începutul sec. XX devin populare țigările rulate manual, numite și „turcești”, când revoluția
industrială a permis reducerea costurilor de producție a acestora. Atunci obiceiul a devenit atractiv și pentru
femei. În perioada interbelică marile companii din domeniul tutungeriei – Philip Morris, American Brands,
Lorillard, Brown & Williamson și R.J. Reynolds – produceau peste 300 de miliarde de țigări pe an. Până în
anul 1950 jumătate din populația adultă a Europei era formată din fumători
 Substanțele nocive din țigări
• Tabagismul este o intoxicație cronică și acută cu substanțe toxice, existente în frunzele de tutun, după un
consum excesiv și de lungă durată prin fumat. Actiunea nocivă a tutunului se exercită prin cele 4.000 de
substanțe chimice existente în frunze, dintre care 480 sunt toxice, iar peste 30 de compuși sunt cancerigeni.
Principalii compuși toxici din fumul de țigară sunt: nicotina, gudronul, monoxidul de carbon, benzopirenul,
diferiți alcaloizi, crezoli, piridine si elemente radioactive (cadmiu, poloniu). Potrivit unui studiu publicat în
revista American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, fumatul dublează riscul de îmbolnăvire cu
tuberculoză.
Boli cauzate de substanțele nocive din țigări
 Tabagismul stă la originea unor boli foarte grave, îndeosebi cancere, boli cardiovasculare și boli respiratorii cronice. Alte afecțiuni legate de consumul de tutun
sunt, în principal, ulcerul duodenal, ulcerul gastric, boala lui Crohn, osteoporoza și herniile cauzate de tusea fumătorilor. Se apreciază că tabagismul este cauza a 2
milioane de morți pe an în țările industrializate, dintre care aproximativ jumătate din decese survin înaintea vârstei de 65 ani. Practic, tabagismul este a doua cauză de
deces la nivel mondial. Numărul estimat al fumătorilor în lume se ridică la 1,22 miliarde de fumători, din care 800 milioane în țările în curs de dezvoltare.

 Secţiune în plămânul unui fumător, cu depuneri de gudroane.

 Tabagismul este un factor major de risc pentru 24 boli: cancer bucal (al limbii, gingiilor sau al planșeului bucal), faringian sau laringian - riscul este de 6 ori mai
mare decat al populației nefumătoare; cancer pulmonar – fumatul este responsabil pentru 90% din cazurile de cancer pulmonar; cancer de vezică urinară – reziduurile
cancerigene sau toxice sunt în parte evacuate prin urină, crescând riscurile de cancer al vezicii urinare; cancer al pancreasului; cancer renal; boli cardiovasculare
(arterioscleroza, degradarea mușchiului cardiac, accident vascular cerebral, anevrism aortic) – riscul de deces prin boli coronariene este de 70% mai mare la populația
fumătoare; bronșită cronică și emfizem; disfuncții erectile – riscurile sunt de două ori mai mari decât la nefumători; probleme prenatale și postnatale – avort spontan,
complicații ale sarcinii, deficit de creștere fetală, sindromul morții subite a sugarului, susceptibilitate crescută la infecții, dificultăți de învatare; hipotensiune arterială;
hipercolesterolemie; bronhopneumopatie cronică obstructivă; pneumonie; gripă; guturai; ulcer gastroduodenal; boli intestinale cronice (boala Crohn); carii dentare;
afecțiuni ale gingiilor; osteoporoză; tulburări ale somnului; cataractă; boli tiroidiene (boala Basedow-Graves); cancer de col uterin; tulburări menstruale;probleme de
fertilitate; avort spontan; disfuncții erectile (impotență). Încercarea de a întrerupe fumatul este dificilă, ducând, de regulă, la sevraj tabacic.
 Măsuri de combatere a tabagismului
 Chiar și în condițiile unor restricții internaționale, deși în ultima vreme s-a observat o scădere a ponderii fumătorilor în unele state,

asistăm la o creștere a numărului de fumători în altele. Ceea ce înseamnă că, în ciuda interzicerii fumatului în locurile publice și a altor

campanii împotriva fumatului, numărul fumătorilor rămâne relativ constant. Prin urmare, în lupta împotriva fumatului tradițional se

deschid noi fronturi. OMS insistă asupra unei politici de toleranță zero privind orice formă de consum de nicotină. Dar, cum o serie de

studii realizate de specialiști și cercetători internaționali arată că nicotina nu este principala cauză a îmbolnăvirilor (nu se află pe lista

substanțelor cancerigene a Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), ci procesul de ardere a tutunului, autoritățile din

mai multe state au dat o șansă noilor tehnologii (ex: Marea Britanie sau Japonia). Astfel, au inclus în strategiile lor anti-fumat utilizarea

de produse alternative pe bază de nicotină (ex: plasture, gume de mestecat, Snus – produs de tutun folosit în Suedia, țigări electronice,

dispozitive de încălzire etc.), pentru fumătorii care nu au reușit să se lase prin metodele utilizate până în prezent.
Imagini cu țigări
 Concluzii
Fumatul este un lucru serios, fiind nociv pentru propria persoană cât și
pentru oamenii din jurul nostru.

Fiți responsabili!