Dimensiunile modului de viata

Cadrul social: mediu social, conditii de locuit, venit, tip de familie, ocupatia(tipul de
activitate, locul de munca)
Tipul de consum: servicii de sanatate, alimentar, cafea, tigari, alcool, droguri,
Petrecerea timpului liber
Atitudii, perceptii: fata de religie, risc, act medical si de ingrijire, reguli si norme, sex.
Relatii interpersonale: familie, prieteni, colegi, vecini.

II
Sistemul de sănătate denumit, de asemenea, și sistem de îngrijire al sănătății sau sistem
sanitar, reprezintă organizația de oameni, instituții și resurse care oferă servicii de îngrijire
medicală pentru a acoperi nevoile de sănătate ale populațiilor țintă.
Există o mare varietate de sisteme de sănătate în întreaga lume, pe câte națiuni pe atâtea
structuri organizaționale. În mod implicit, națiunile trebuie să creeze și să dezvolte sisteme de
sănătate în conformitate cu nevoile și resursele lor, dar în realitate toate sistemele de sănătate
au elemente comune, precum asistența medicală primară și măsurile de sănătate publică.  În
unele țări, planificarea sistemului de sănătate este repartizată participanților la piață. În alte
țări, există un acord comun între guverne, sindicate, organizații caritabile și religioase sau alte
organizații coordonate pentru a oferi servicii de îngrijire medicală populațiilor pe care le
deservesc. Cu toate acestea, planificarea sistemului de sănătate a fost descrisă ca fiind adesea
evolutivă, mai degrabă decât revoluționară. 
În articolul 12 din acest pact se reglementează dreptul pe care îl are orice persoană de a se
bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poate atinge, în baza următoarelor
măsuri:
• scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasă
a copilului;
• îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale;
• profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi
lupta împotriva unor maladii;
• crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de
boală.
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii
populaţiei.
Având în vedere dispoziţiile legale în vigoare putem defini asigurările sociale de
sănătate ca un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a
salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale,
medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, urmărindu-se îndeplinirea de
calitate a acestor prestaţii de către casele de asigurări sociale de sănătate ce funcţionează pe
baza fondurilor constituite în acest scop.

Alcoolul, tutunul şi alte droguri.

A cunoaşte riscurile pentru a decide comportamentele
Alcoolul, tutunul şi drogurile generează o senzaţie de plăcere care, însă, este înşelătoare. Pot
dăuna sănătăţii şi ne constrâng să căutăm mereu aceeaşi plăcere până a ne face să devenim
dependenţi de substanţele care o induc. Acelaşi lucru se poate spune despre jocurile de noroc,
deşi acestea nu oferă o plăcere imediată, ci ne creează iluzia unui câştig uşor, constrângându-
ne să jucăm din ce în ce mai mult.
Persoanele care trăiesc momente grele sunt cele mai expuse riscului de a căuta plăcerea în
alcool, tutun, droguri sau jocuri de noroc şi de a deveni dependente.
Ce este drogul? Sunt droguri acele substanţe care, pe lângă a genera o stare de bine, produc
următoarele fenomene:
• toleranţă: nevoia de a lua o cantitate tot mai mare de substanţă pentru a obţine efectul dorit;
• dependenţă psihică: dorinţa de a utiliza din nou substanţa întrucât se asociază cu amintiri
pozitive legate de experienţa respectivă;
• sindrom de abstinenţă: tulburări fizice şi psihice, inclusiv grave, care apar la puţin timp după
întreruperea consumului substanţei psihoactive; sunt diferite în funcţie de substanţa
consumată;
• dependenţă fizică: nevoia de a consuma substanţa pentru a evita apariţia simptomelor
sindromului de abstinenţă.
Principalele substanţe de abuz
Băuturile alcoolice Sunt băuturile care conţin alcool în diferite concentraţii: berea, vinul,
aperitivele, spirtoasele (în ordine crescătoare). În doze mici, provoacă un sentiment de veselie,
dar şi diminuarea autocontrolului, reducerea capacităţii de evaluare a riscurilor şi de
autoapărare. La doze mai mari, apare somnolenţa şi scade tensiunea nervoasă şi anxietatea.
ŞTII CÂT BEI? Câteva informaţii
12 grame de alcool = 1 cutie de bere de 330 ml (4 grade) = un pahar de 125 ml de vin (12
grade) = un pahar de 80 ml de aperitiv (18 grade) = un pahar de 40 ml de băutură spirtoasă
(36 grade) (Fig. 1).
Pentru Ministerul sănătăţii (2005) cantitatea cu “risc scăzut” corespunde la:
20 - 40 g pentru bărbaţi,
10 - 20 g pentru femei.
Limita de ALCOOLEMIE (concentraţia de alcool în sânge, care poate fi măsurată, de
exemplu, cu ajutorul etilometrului în aerul expirat) permisă de legea italiană pentru
conducerea autovehiculelor este de 0,5 g/l, echivalentul a:
• circa 2 pahare de 125 ml de vin pentru bărbaţi,
• circa 1 pahar de 125 ml de vin pentru femei, având în vedere o persoană cu greutatea de
circa 70 kg.
Peste această limită, odată cu creşterea alcoolemiei, apar: LIPSA DE COORDONARE
MOTORIE, vorbirea neclară, mersul nesigur, CONFUZIE MINTALĂ, HALUCINAŢII, iar
dozele crescute (alcoolemia de 4-5 g/l) pot să ducă în cele din urmă la COMĂ şi DECES.
NU ESTE ADEVĂRAT că:
• Alcoolul înlesneşte digestia. Alcoolul încetineşte golirea stomacului.
• Vinul are efect benefic asupra sângelui. Consumul de alcool poate duce la anemie şi la
creşterea nivelului de grăsimi în sânge.
• Băuturile alcoolice potolesc setea. Alcoolul creşte urinarea, accelerează deshidratarea
organismului şi ca urmare sporeşte setea.
• Alcoolul încălzeşte. Dă impresia încălzirii numai momentan şi numai la suprafaţa pielii.
Apoi corpul se răceşte şi creşte riscul degerăturilor la aer liber.
NU TREBUIE SĂ BEA NICIODATĂ ALCOOL
• Copiii şi adolescenţii: corpul lor nu reuşeşte încă să îl metabolizeze.
• Femeile care sunt însărcinate şi care alăptează: alcoolul poate produce fătului daune precum
retardul mental uşor.
• Persoanele dependente de alcool sau cu probleme legate de alcool: chiar şi la consumul unei
cantităţi mici revine dorinţa de a bea.
• Cine conduce sau trebuie să realizeze activităţi care necesită atenţie.
• Cine ia medicamente, îndeosebi psihoactive: alcoolul alterează efectul medicamentului.

Un consum excesiv şi prelungit poate provoca:

• multe afecţiuni ale aparatului digestiv (inclusiv cancer);
• tulburări de memorie, demenţă;
• dureri la picioare;
• dificultăţi sexuale;
• anxietate, depresie, gânduri de suicid, deliruri de gelozie şi de persecuţie cu halucinaţii
auditive şi vizuale (se aud şi se văd lucruri care nu există).
Alcoolismul poate duce la:
• suferinţa copiilor, destrămarea familiei;
• închiderea în sine, iritabilitate, violenţă, inclusiv asupra minorilor;
• probleme la locul de muncă, absenţe;
• datorii, sărăcie, pierderea locuinţei;
• accidente casnice, de muncă, rutiere;
• costuri pentru invaliditate.

Fumatul de tutun
Fumatul tutunului facilitează concentraţia, calmează sau excită în funcţie de circumstanţe şi
nevoi. Dar cauzează şi multe boli:
• boli respiratorii: bronşită cronică, emfizem pulmonar, alte afecţiuni care pot duce la
necesitatea de a utiliza oxigenoterapia;
• boli cardiovasculare: hipertensiune arterială, infarct, ictus cerebral (hemoragie sau tromboză
cerebrală);
• cancer la plămâni, gură, esofag, vezica urinară.
În fiecare zi mor in urma uneia dintre bolile cauzate de tutun 250 de persoane, ceea ce
înseamnă 90.000 de persoane pe an.
Când se renunţă la fumat:
• se respiră mai bine, se simt mai bine mirosurile şi gusturile;
• după 1 an riscul de boli cardiace se reduce la jumătate;
• după 5 ani se reduce la jumătate de asemenea riscul de ictus şi cancer;
• după 15 ani riscul de boli cardiace şi deces este acelaşi ca şi la nefumători;
• creşte autostima şi se conştientizează că s-a făcut un lucru pozitiv pentru sine însuşi;
• se îmbunătăţeşte aspectul fizic.
Canabinoidele
Sunt substanţe active care se obţin din cânepa indiană. Se găsesc în diferite concentraţii în
marijuana, care se prezintă sub formă de frunze uscate (“iarbă”), sau în haşiş, un material de
culoare întunecată, compact, aromatic. De obicei se fumează în amestec cu tutun. Efectul se
instalează în circa 15 minute şi durează câteva ore.
Efecte fizice: creşte pofta de mâncare, se înroşesc ochii, creşte ritmul cardiac, se reduce
senzaţia de greaţă, se produce un efect uşor analgezic.
Efecte psihice: relaxare sau euforie; timpi de reacţie la stimuli încetiniţi; scăderea atenţiei, a
concentraţiei şi a memoriei; posibile atacuri de panică; episoade de psihoză acută. Pe termen
lung, apatie, lipsă de interes pentru orice fel de activitate, scădere a capacităţii de a face
proiecte şi a le duce până la capăt.
Heroina
Este un derivat al opiului, extras din capsulele unor anumite specii de mac. Poate fi fumată,
inhalată (prizată) sau injectată în venă. Pe termen scurt, elimină durerea fizică şi mintală, dă
senzaţia de plăcere intensă, dar poate avea şi efecte grave, precum sedarea şi riscul de comă
sau deces în caz de supradozare. Pe termen lung, se manifestă diminuarea poftei de mâncare,
a dorinţei sexuale şi o apatie marcată.
Provoacă rapid dependenţă fizică şi psihică (două săptămâni). Atenţia persoanei este orientată
complet către necesitatea de a-şi procura heroina, se pierd relaţiile sociale şi interesul faţă de
activităţile preferate.
Cocaina
Substanţă care se extrage din frunzele arbustului de coca. Se prezintă sub formă de pudră care
poate fi inhalată (prizată), fumată sau injectată. Pe termen scurt, excită, produce o senzaţie de
energie fizică şi psihică, înlătură senzaţiile de oboseală şi foame. Însă provoacă de asemenea
anxietate, iritabilitate, idei de persecuţie, halucinaţii auditive şi vizuale, agresivitate, violenţă,
schimbări bruşte de dispoziţie cu pierderea autocontrolului.
La nivel fizic, poate produce creşterea tensiunii arteriale, crize convulsive, tulburarea ritmului
cardiac, infarct, ictus cerebral.
La consumatorii de alcool şi cocaină ficatul produce o treia substanţă, cocaetilena, care este
foarte toxică.
Jocul de noroc
Jocul de noroc patologic este o tulburare de comportament similară cu dependenţa de droguri.
Jucătorul patologic riscă creşterea dependenţei prin faptul că măreşte frecvenţa pariurilor,
timpul petrecut în joc, sumele de bani cheltuite în speranţa de a recupera pierderile, investeşte
peste posibilităţile sale financiare, neglijează orice alt aspect al vieţii sale.