DREPTUL MUNCII

ANUL IV, SEM.1

TESTE DE AUTOEVALUARE / CURS

1. Relaţiile sociale de muncă s-au creat:

a. în procesul muncii;
b. în evoluţia culturală;
c. în evoluţia filozofică a societăţilor.
2. Dreptul muncii influenţează puternic viaţa sub aspectul:
a. social ;
b. economic;
c. filologic.
3. Obiectul disciplinei dreptul muncii îl formează:
a. totalitatea raporturilor juridice de muncă ce iau naştere în procesul
muncii sau strâns legate de acesta;
b. totalitatea raporturilor juridice administrative;
c. totalitatea relaţiilor morale.
4. Dreptul muncii se deosebeşte de celelalte ramuri ale dreptului prin aceea că
reglementează:
a. un domeniu ce prezintă particularităţile grupului raporturilor juridice de
muncă;
b. un domeniu public;
c. un domeniu ştiinţific.
5. Obiectul dreptului muncii nu cuprinde numai relaţii sociale generate de
încheierea unui contract de muncă, ci şi:
a. relaţii sociale culturale;
b. relaţii sociale morale;
c. relaţii juridice denumite conexe.
6. Dreptul muncii poate fi definit:
a. ca fiind disciplina ce studiată normele juridice aplicabile raporturilor juridice
comerciale;
b. ca fiind disciplina care studiază normele juridice aplicabile raporturilor
juridice de muncă;
c. ca fiind disciplina care studiază normele aplicabile raporturilor juridice
financiare.
7. Dreptul muncii este studiat în strânsă legătură cu:

1
 DREPTUL MUNCII
ANUL IV, SEM.1

a. activitatea liber profesioniştilor;

b. activitatea salariaţilor;
c. activitatea elevilor.
8. Principalele norme ale dreptului muncii sunt cuprinse în:
a. Codul familiei;
b. Codul vamal;
c. Codul muncii.
9. Disciplina dreptului muncii îşi propune:
a. să explice normele juridice de muncă;
b. să interpreteze corect normele juridice care reglementează relaţiile sociale de
muncă;
c. să sistematizeze normele juridice în cadrul unor instituţii juridice.
10. Corelaţiile mai importante ale dreptului muncii sunt cele cu:
a. dreptul constituţional;
b. dreptul civil şi procesual civil;
c. dreptul administrativ;
d. dreptul penal şi procesual penal;
e. dreptul fiduciar.
1. Izvoarele de drept al muncii sunt:
a. mijloace specifice de exprimare, prin care se reglementează relaţiile
sociale de muncă;
b. mijloace specifice de exprimare prin care se reglementează relaţiile
culturale;
c. mijloace specifice de exprimare prin care se reglementează relaţiile
financiare.
2. Izvoarele de drept al muncii se clasifică în principal:
a. izvoare de drept comune atât dreptului muncii, cât şi altor ramuri de
drept;
b. izvoare specifice dreptului muncii;
c. izvoare de drept internaţional al muncii.
3. Izvoarele de drept al muncii comune:
a. Constituţia României;
b. Codul civil;

2
 DREPTUL MUNCII
ANUL IV, SEM.1

c. Codul familiei.
4. Izvoare specifice de drept al muncii:
a. Codul muncii;
b. Codul de procedură fiscală;
c. Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional .
5. Izvoare internaţionale de drept al muncii:
a. Carta socială europeană ;
b. Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
c. Ordinele şi instrucţiunile emise de miniştri.
6. Sunt izvoare de drept al muncii şi:
a. actele ce emană de la conducătorii celorlalte organe centrale, dacă prin
conţinutul lor creează modificări sau sting raporturi juridice de muncă;
b. actele ce emană de la conducătorii celorlalte organe centrale, dacă prin
conţinutul lor creează modificări sau sting raporturi juridice fiscale;
c. actele ce emană de la conducătorii celorlalte organe centrale, dacă prin
conţinutul lor creează modificări sau sting raporturi juridice
administrative.
7. Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional este încheiat pentru
perioada:
a. 2011-2014;
b. 2007-2008;
c. nu se mai incheie contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.
8. Noul Cod al muncii a fost adoptat de Parlamentul României prin:
a. Legea nr. 19 din 2000;
b. Legea nr. 168 din 1999;
c. Legea nr. 53 din 2003.
9. Sunt considerate izvoare de drept al muncii român şi:
a. jurisprudenţa considerând că nu sunt motive care să ne determine să nu
includem practica judiciară (jurisprudenţa) în sfera izvoarelor de drept;
b. doctrina, dacă este recunoscută în unele lucrări de specialitate, ca izvorde drept
şi implicit ca izvor de drept al muncii ;

3
 DREPTUL MUNCII
ANUL IV, SEM.1

c. Ordonanţele de urgenţă, în măsura în care conţin norme juridice de drept

al muncii.

1. Principiile fundamentale de drept al muncii privesc:

a. reguli generale, idei călăuzitoare în activitatea celor ce angajează şi a
celor încadraţi în muncă, a salariaţilor;
b. reguli generale, idei călăuzitoare în activitatea celor neîncadraţi în muncă;
c. reguli generale, idei călăuzitoare în activitatea executorilor judecătoreşti.
2. Dreptul la muncă include:
a. libertatea alegerii profesiei şi locului de muncă;
b. dreptul la negocieri colective şi industriale;
c. dreptul la salariu corespunzător precum şi protecţia socială a muncii;
d. dreptul la proprietate.
3. Respectarea disciplinei muncii presupune:
a. îndatorirea salariaţilor de a îndeplini atribuţiile ce le revin;
b. atitudinea, conduita activă în muncă, a salariaţilor;
c. apărarea şi dezvoltarea patrimoniului unităţii;
d. conduita salariaţilor în familie.
4. Încălcarea normelor de protecţie a muncii atrage:
a. răspunderea juridică a salariaţilor sau angajatorilor vinovaţi;
b. numai răspunderea juridică a angajatorilor;
c. numai răspunderea juridică a angajaţilor.
5. Protecţia sǎnǎtǎţii şi securitatea lucrǎtorilor presupune:
a. asigurarea măsurilor de protecţie a copiilor lucrătorilor;
b. eliminarea factorilor de risc;
c. eliminarea factorilor accidentare pe timpul muncii.
6. Dreptul la odihnă este garantat prin:
a. stabilirea duratei maxime a zilei de muncă de 6 ore;
b. stabilirea duratei maxime a zilei de muncă de 10 ore;
c. stabilirea duratei maxime a zilei de muncă de 8 ore.
7. Principiul negocierilor realizate între patroni şi salariaţi, reprezintă:
a. stabilirea prin acordul părţilor a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor,
în limitele legale;
b. stabilirea prin acordul părţilor a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, în
limitele moralităţii;
c. evaluarea liniilor tehnologice ale unităţilor.
8. Dreptul la asociere în raporturile juridice de muncă implică:

4
 DREPTUL MUNCII
ANUL IV, SEM.1

a. gruparea, unirea în sindicate, în patronate şi în alte asociaţii cu caracter

profesional;
b. asocierea în organizaţii cu caracter politic;
c. reprezentarea în instanţele de judecată.
9. Dreptul la grevă:
a. are un caracter constituţional;
b. are un caracter neconstituţional;
c. apără interesele profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
10. Dreptul la salarizare presupune:
a. dreptul fiecărui salariat la o retribuire exprimată in bani;
b. dreptul opţional al angajatorului de a plăti salariile;
c. dreptul salariaţilor la un trai decent prin acordarea salariului de către
angajator.

1. Contractul individual de muncă este:

a. convenţia comercială prin care subiectele se obligă la fapte şi acte de comerţ;
b. convenţia civilă prin care părţile vând şi cumpără bunuri mobile şi imobile;
c. contractul în temeiul căruia o persoană fizică se obligă să presteze
munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în schimbul unui
salariu.

2. La încheierea contractului de muncă se determină:

a. felul muncii;
b. structura liniilor tehnologice;
c. structura personalului unităţii.

3. Salariatul se obligă la încadrare să presteze:

a. numai munca pentru care s-a obligat prin contract;
b. orice muncă, indiferent de calificarea ce o are;
c. numai muncă de birou.

4. Patronul se obligă prin încheierea contractului individual de muncă:

a. să retribuie munca prestată de salariat în conformitate cu înţelegerea
avută;
b. să retribuie munca prestată de salariat cu respectarea limitelor
prevăzute de lege;
c. să retribuie numai munca suplimentară prestată de salariat.

5. Contractul individual de muncă se realizează în timp deoarece:

a. este un contract cu executare succesivă;
b. ordinea celor două prestaţii (munca şi plata salariului) nu poate fi
inversată;
c. mai întâi patronul plăteşte salariu apoi salariatul prestează munca.

5
 DREPTUL MUNCII
ANUL IV, SEM.1

6. Durata nedeterminată a contractului individual de muncă constituie:

a. o măsură de protecţie a salariaţilor;
b. are menirea de a asigura dreptul la stabilitatea în muncă;
c. asigură, o mai bună organizare a muncii;
d. o măsură ilegală.
7. Contractul individual de muncă poate înceta:
a. de drept;
b. ca urmare a acordului părţilor, la data convenita de acestea;
c. ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi;
d. ca urmare a voinţei unilaterale a Parlamentului.

8. Contractul individual de munca încetează de drept în următoarele cazuri:

a. ca urmare a dizolvării angajatorului persoana juridica
b. ca urmare a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de
libertate;
c. ca urmare a sancţionării contravenţionale prin amendarea unităţii.

9. Prin demisie se înţelege:

a. actul unilateral de voinţă al angajatorului;
b. actul unilateral de voinţă al salariatului;
c. actul unilateral al unei terţe persoane.

10. Concedierea reprezintǎ:

1. o măsură de stimulare a salariatului;
2. o sancţiune aplicată angajatorului;
3. încetarea contractului de muncǎ din iniţiativa angajatorului.