În ciuda dimensiunilor, formelor şi a altor caracteristici extrem de

diferite, majoritatea organismelor au la bază aceleaşi elemente

chimice şi aceeaşi structură chimică. Elementele chimice aflate la
baza vieţii sunt carbonul, oxigenul, azotul şi fosforul.
Alte elemente chimice importante sunt sulful (element important în
alcătuirea proteinelor), magneziul (prezent în clorofilă), calciul şi
potasiul (elemente chimice prezente în cantităţi considerabile în oase).

Din ce substanţe sunt alcătuite organismele?

Orice organism este alcătuit din două tipuri de substanţe: anorganice,

prezente şi în elementele antropice (lipsite de viaţă) ale mediului şi
substanţe organice, specifice materiei vii. Substanţele anorganice sunt
reprezentate de apă şi de săruri minerale. Substanţele organice sunt
reprezentate de proteine, glucide, lipide şi acizi nucleici.

Apa - esenţa vieţii

Apa este unul din factorii indispensabili vieţii. Molecula de apă (H20)
este alcătuită din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen, legaţi
intre ei prin legături covalente. Legăturile chimice covalente sunt
realizate prin punere în comun de electroni de către atomii aflaţi în
legătură. Apa este un bun solvent, iar această proprietate a permis
apariţia vieţii în apă. Dizolvând diverse substanţe şi recombinându-le în
moduri noi s-au format substanţele organice, aflate la baza vie ţii.
Corpul uman conţine 70% apă. Corpul unei meduze conţine 90% apă.

Proteinele

Proteinele sunt substanţe organice, macromoleculare (formate din mai

multe proteine) alcătuite din lanţuri de aminoacizi (lan ţuri
polipeptidice). Există 20 de aminoacizi. Fiecare protein ă este alc ătuit ă
din câţiva dintre cei 20 de aminoacizi, aflaţi în diverse combina ţii.
Câteva exemple de proteine: colagenul, elastina, globulina, albumina şi
insulina.
Colagenul intră în alcătuirea oaselor. Elastina intră în alcătuirea
tendoanelor şi a ligamentelor. Globulina şi albumina sunt con ţinute în

1
ouă, globulina în gălbenuş şi albumina în albuş.

Glucidele

Glucidele (numite şi zaharide; substanţe dulci) sunt substan ţe organice

cu funcţiuni mixte. Exemple de glucide: galactoza (prezentă în lapte),
fructoza (prezentă în fructe), celuloza (una dintre cele mai r ăspândite
glucide), glucoza etc.
Glucidele sunt prezente în alimentele dulci, în prăjituri, fructe,
ciocolată şi nu numai. Cartofii şi orezul conţin cantit ăţi însemnate de
amidon. Glucidele sunt substanţe a căror energie se eliberează foarte
repede, de aceea sunt foarte importante pentru drume ţii, expedi ţii etc.
Dacă nu sunt folosite de către organism, glucidele se transform ă şi se
depun sub formă de grăsimi.

Lipidele

Lipidele (numite şi grăsimi) sunt substanţe organice, compuse din acizi

graşi, insolubile în apă, dar solubile în solvenţi organici (benzen,
toluen). Deşi au o mare importanţă în organism, consumul lor ridicat
duce la afecţiuni cardiovasculare şi obezitate. Vinul con ţine unele
substanţe care împiedică depunerea grăsimilor.

Acizii nucleici

Există doi acizi nucleici: ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) şi ARN-ul

(acidul ribonucleic). Acizii nucleici conţin în ei informa ţii, sub forma
unor coduri, legate de organismul cărora aparţin. În timp ce ADN-ul
este dublu catenar (catenă dublă), fiind alcătuit din două spirale care
se răsucesc una în jurul celeilalte, ARN-ul este monocatenar.

ADN-ul

2
ADN-ul este principalul acid nucleic al majorităţii organismelor. El
conţine toate informaţiile despre organism, sub forma unor
componente denumite gene. Genele determină toate caracteristicile
organismului. În timpul diviziuni celulare are loc replicarea ADN-ului,
cele două catene se separă, iar fiecare catenă are capacitatea de a da
naştere unei catene pereche, complementare. Astfel, din fiecare
moleculă de ADN rezultă două molecule de ADN identice. Ulterior, din
celula-mamă se formează două celule-fiice.

ARN-ul

ARN-ul are rol în sinteza proteinelor şi, spre deosebire de ADN, este
monocatenar. În celule se găsesc diferite tipuri de ARN, printre care
ARN-ul mesager, ARN-ul ribozomal şi ARN-ul de transport. Mai multe
detalii despre acizii nucleici, în articolele viitoare ale seriei.

3
Principalele elemente ale vieţii sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul,
fosforul şi azotul. Alte elemente chimice importante sunt sulful
(prezent în proteine), magneziul (prezent în clorofilă), calciul şi
potasiul (prezente în oase şi cartilagii).

Chimia vieţii - introducere (1)

Elementele chimice ale vieţii

Carbonul este principalul element constitutiv al organismelor vii.
Principala proprietate a carbonului este că atomii lui se grupeaz ă în
lanţuri denumite catene. Atomul de carbon formează patru legături cu
alţi atomi.
Oxigenul constituie nu numai un important element constitutiv al
vieţii, dar este şi un element necesar respiraţiei. Azotul este unul
dintre elementele cele mai importante pentru dezvoltarea plantelor.
Fosforul intră în structura acizilor nucleici, dar s-au descoperit şi
bacterii care folosesc în acest scop atomii de arsen.

Moleculele vieţii

4
 Atom de litiu
credit: Wikimedia Commons

Materia vie, la fel ca materia moartă, este alcătuită din particule foarte
mici numite atomi. Atomii sunt alcătuiţi din nucleu şi înveliş electronic.
Nucleul este alcătuit din două tipuri de particule numite protoni şi
neutroni, iar învelişul electronic este alcătuit din particule numite
electroni. Structura unui atom poate fi comparată cu cea a Sistemului
Solar; nucleul corespunde Soarelui şi este plasat central, iar în jurul lui
orbitează electronii, asemenea planetelor din sistemul nostru solar.
Protonii din nucleu au sarcină electrică pozitivă, neutronii au sarcin ă
electrică neutră, iar electronii au sarcină electrică negativă. Dac ă
numărul de electroni este egal cu cel de protoni, atunci atomul este
neutru din punct de vedere electric, dacă însă num ărul de protoni este
diferit de cel de electroni, atomul poart ă numele de ion şi poate fi
încărcat pozitiv sau negativ. Astfel, după sarcina sa, ionul poate atrage
sau respinge electroni.

Atomii se pot uni între ei prin două tipuri principale de legături chimice:
covalente şi ionice. Legătura prin care se unesc atomii constituen ţi ai
materiei vii este legătura covalentă. Acest tip de legătură se realizeaz ă
prin punere în comun de electroni.

Fiecare din cei doi atomi ai unei legături covalente pun în comun unul
sau mai mulţi electroni, iar astfel cei doi atomi se unesc, formând o

5
moleculă. Moleculele pot avea sarcini electrice pozitive sau negative,
astfel că se pot atrage reciproc, formând grupuri de mai multe
molecule. Substanţele compuse din molecule cu masă moleculară mare
(numite monomeri) se numesc polimeri. Câteva exemple de polimeri
sunt proteinele, acizii nucleici şi poli-glucidele. Astăzi polimerii
artificiali precum teflonul, nailonul, polistirenul sunt folosi ţi tot mai
intens în diverse domenii, dar natura a ,,patentat’’ aceast ă inven ţie, a
polimerilor, cu mult timp înaintea omului.

Apa - element vital al vieţii

Picătură de apă
credit: Wikimedia Commons

Apa este una din substanţele fără de care viaţa nu ar putea exista.
Molecula de apă cu formula chimică H2O este compusă dintr-un atom
de oxigen şi doi atomi de hidrogen. Cei doi atomi de hidrogen sunt uni ţi
cu atomul de oxigen prin legături covalente. Viaţa a ap ărut în ap ă,
deoarece apa este un bun solvent, dizolvând substanţele complexe în
substanţe mai simple, necesare vieţii.

6
Substanţele care sunt prezente doar în organismele vii se numesc
substanţe organice. Organismele vii conţin pe lângă acestea şi
substanţe anorganice. Principalele substanţe organice sunt proteinele,
glucidele, lipidele şi acizii nucleici. Detalii, în continuare.

Chimia vieţii (2) - elementele chimice

Substanţele organice

Substanţele care sunt prezente doar în organismele vii se numesc

substanţe organice, dar organismele vii conţin pe lâng ă acestea şi
substanţe anorganice. Chimistul suedez Berzelius a emis ipoteza că
substanţele organice se formează în corpul organismelor vii sub
influenţa unei forţe misterioase denumite de el "forţa vital ă"’.

Substanţele organice sunt alcătuite în special din atomi ai elementelor

carbon şi hidrogen, dar conţin şi atomi de fosfor, oxigen, azot, calciu,
potasiu etc.

Principalele substanţe organice sunt proteinele, glucidele, lipidele şi

acizii nucleici.

Glucidele

7
Ciocolata are unele proprietăţi benefice organismului, inhibitor pentru
tuse şi diaree, stimulator cerebral, dar nu trebuie consumată în exces.

Glucidele, denumite şi zaharide, sunt substanţe organice cu funcţiuni

mixte. Glucidele sunt prezente în special în substanţele dulci, dar nu
numai. Glucidele sunt de două feluri: monogliceride (riboza,
dezoxiriboza, glucoza, fructoza etc.) şi poligliceride (dextroza, inulina,
amidonul, glicogenul etc.).

Celuloza este una dintre cele mai răspândite polizaharide, fiind

prezentă în membranele celulare, în peretele celular. Se găseşte în
cantităţi mari în scoarţa copacilor. Din reziduurile lemnoase se extrage
celuloza, deoarece pasta celulozică se foloseşte la fabricarea hârtiei.

Amidonul este principala substanţă de rezerv ă a plantelor. Este prezent

în cantităţi mari în cartofi şi orez. Amidonul este o polizaharidă.

8
Glicogenul este o polizaharidă folosită de către organismul animal ca
depozit de energie. Glicogenul reprezintă pentru animale ceea ce
reprezintă amidonul pentru plante.

Riboza şi dezoxiriboza sunt monogliceride prezente în structura

acizilor nucleici, a ARN-ului, respectiv a ADN-ului.

Fructoza este un monoglicerid prezent în fructe. Zaharoza se g ăseşte

în diverse plante, ea reprezintând zahărul extras din trestia sau sfecla
de zahăr.
Glucidele au o importantă funcţie energetică, iar după degradarea lor
sunt folosite ca materii prime pentru sinteza proteinelor şi a lipidelor.
Glucidele sunt necesare în timpul efortului fizic, dar consumul lor
excesiv poate duce la unele afecţiuni precum cariile dentare sau
diabetul zaharat.
Lipidele

9
Margarina este un produs obţinut prin hidrogenarea şi emulsionarea cu
a apă a grăsimilor vegetale.

Lipidele sunt substanţe organice insolubile în apă, dar solubile în

solvenţi organici nepolari (benzen, eter). Grăsimile intră în componen ţa
membranei celulare, au unele roluri de reglare a funcţiilor organismului
şi formează depozite energetice.

Unele animale depun straturi de grăsime care le protejeaz ă de frig.

Lipidele se împart în două categorii lipide simple (trigliceridele,

colesterolul) şi lipide complexe (lipoproteine, glicoproteine, lecitina).
Trigliceridele sunt formate din acizi graşi şi glicerol. Colesterolul poate
duce la blocarea vaselor sanguine, determinând astfel producerea
afecţiunilor cardiovasculare.

Glicolipidele şi liproteinele sunt compuşi formaţi prin combinarea

lipidelor cu glucidele , respective cu proteinele. Astfel de proteine se
găsesc intercalate în straturile membranelor celulare.

10
99% din masa corpului uman este formată din următoarele şase elemente:
oxigen, carbon, hidrogen, nitrogen, calciu şi fosfor. Corpul unui adult de 70 de kg
conţine aproximativ 6.7 x 1027 atomi şi este compus din 60 de elemente
chimice. Vă daţi seama ca n-am să încep să povestesc despre toate cele 60 de
elemente, ci doar despre cele mai importante 11 dintre ele.

Oxigen (O)

Reprezintă 65% din masa corpului. Atomii de oxigen sunt prezenţi în apă,
aceasta reprezentând 65-90% din masa fiecărei celule a corpului uman.
Oxigenul se mai regăseşte in plămânii şi în sânge fiind esenţial respiraţiei. 20%
din aerul respirat este oxigen. Un adult în repaus inhalează între 1.8 şi 2.4
grame de oxigen pe minut. Întreaga omenire în decursul unui an inhalează peste
6 miliarde de tone de oxigen.

Carbon (C)

Reprezintă 18% din masa corpului. Carbonul se regăseşte în fiecare moleculă

organică a corpului uman, cât şi în plămânii ca un produs rezidual al respiraţiei,
dioxidul de carbon. El este de obicei ingerat din alimentele care sunt consumate.

Hidrogen (H)

Reprezintă 10% din masa corpului. Ca şi oxigenul, acesta se regăseşte în fiecare

moleculă de apă din organism, căt şi în mulţi alţi compuşi care alcatuiesc diferite
ţesuturi. El se leagă, în mare parte,de carbon si de nitrogen, făcând parte din

11
aproape fiecare moleculă din organism: ADN, proteine, grasimi, glucide.
Legătura de hidrogen ce se formează între atomii ce împărtăşesc hidrogen este
una dintre cele mai importante interacţiuni, determinând moleculele biologice să
se comporte aşa cum o fac ele în mod normal. Acidul clorhidric (HCl), este folosit
de procesul de digestie pentru a dizolva mâncarea din stomac, astfel ca
organismul să o proceseze mai departe.

Nitrogen (N)

Reprezintă 3% din masa corpului. Se regăseşte în proteine, acizi nucleici şi în

compuşi organici. Nitrogenul în formă gazoasă se regăseşte in plamânii fiind
abundent în atmosferă, 78% din aerul respirat fiind nitrogen, iar 21%, oxigen.
Acizii nucleici sunt molecule biologice esentiale vieţii, incluzând ADN-ul şi ARN-
ul. Împreună cu proteinele, acizii nucleici formează cele mai importante
macrocelule, care se regăsesc din abundenţă în toate lucrurile vii, unde
funcţionează în codarea, transmiterea şi exprimarea informaţiei genetice.

Calciu (Ca)

Reprezintă 1.5% din masa corpului. Calciul este principalul component al

sistemul osos şi al dinţilor. El este de asemenea, prezent şi în sistemul nervos,
muscular, cât şi în sânge, unde este necesar bunei funcţionări a membranei,
reglarea contracţiilor musculare, coagularea sângelui şi trimiterii impulsurilor
nervoase.

Fosfor (P)

12
Reprezintă 1% din masa corpului. Se regăseşte in nucleul fiecărei celule a
organismului, inclusiv în celulele albe din sânge. El face parte din acizii nucleici,
compuşii de energie şi din tampoanele de fosfat. Fosforul este încorporat în
oase, combinat cu alte elemente ca fierul, potasiul, sodiul, magneziul si calciul.
Este necesar funcţii sexuale si de reproducere, creşterii muşchiilor şi de a furniza
substanţe nutritive nervilor.

Potasiu (K)

Reprezintă 0.25% din masa corpului. Se regăseşte ca ioni în muşchi şi în

sistemul nervos. El este important pentru o buna funcţionare a membranei,
impulsurilor nervoase si contracţiilor musculare. Cationii de potasiu se gasesc în
citoplasma celulară. Electroliţii ajută la atragerea oxigenului si la îndepărtarea
toxinelor din ţesuturi.

Sulf (S)

Reprezintă 0.25% din masa corpului. Se gaseşte în

mulţi aminoacizi, în tiamină (vitamina B1) şi biotină (vitamina B7). Este necesar
proceselor de dezvoltare si neurologice, pentru sinteza colagenului, detoxifiere,
creşterii circulaţiei sângelui, diminuarii crampelor şi a durerilor de spate,
reducerii inflamatiilor, ajutării vindecării muşchiilor, ajutării ficatului în

13
producerea colinei, stimulării fluxului de bilă, reglării funcţiei inimii si creierului,
lubrifierii încheieturilor, etc.

Sodiu (Na)

Reprezintă 0.15% din masa corpului. Sodiul este important pentru buna
funcţionare a nervilor şi a sistemului muscular. El este excretat prin transpiraţie.
Este stocat în pereţii stomacului, articulaţiilor şi a vezicii biliare. Ajută la
prevenirea coagulării sângelui, este important în buna funcţionare a membranei,
a impulsurilor nervoase, contracţiilor musculare, este un cation în fluidele
corporale, contribuie la alcalinitatea limfei şi a sângelui, lucrează cu sistemul
tampon bicarbonat la nivelul tractului degestiv pentru a preveni arderea
pereţiilor stomacului de acidul clorhidric şi ajută la reţinerea calciului si
colesterolului lichid în organism.

Clor (Cl)

Reprezintă 0.15% din masa corpului. Este important în buna funcţionare a

membranei şi în absorţia apei. Este un anion major în fluidele corporale şi o
parte din acidul clorhidric din sucurile gastrice. Împreună cu potasiu ajută la
controlul osmozei.

Magneziu (Mg)

Reprezintă 0.05% din masa corpului. Este necesar activării mai multor enzime,
este vital pentru oase şi dinţi puternici, esenţial funcţionării creierului şi ficatului,

14
calmării nervilor, promovează creşterea celulelor şi creşte elasticitatea
ţesuturilor.

Hormonii si rolul lor in functionarea organismului uman

Cuvantul “hormon” vine din limba greaca, insemnand “a stimula”, “a

impulsiona”, “a excita”. In organismul uman, hormonii sunt substante chimice
secretate de glandele endocrine, cu rol de “mesageri” eliberati in sange, pentru
a influenta modificari fizice, fiziologice, comportamentale, intervenind, asadar,
de-a lungul intregii vieti, cu rol in crestere, sexualitate, reproducere,
metabolism, somn, stari de spirit etc. Au actiune continua, pentru a mentine
echilibrul corporal, functionalitatea diverselor organe si pentru a permite
adaptarea continua la mediu.

Descoperirea « mesagerilor » endogeni (hormonii) se datoreaza fiziologilor

englezi Ernest Henry Starling si William Maddock Bayliss, care, in 1902, au
identificat secretina, substanta produsa de membrana mucoasa a duodenului. In
cursul experimentelor pe animale vii, ei au descoperit ca functiile organismului
erau reglate si de alti factori, in afara impulsurilor nervoase. Au separat nervii
care duceau la pancreas si au sesizat ca organul mai functiona si continua sa
secreteze substante digestive, cand membrana intestinului subtire venea in
contact cu acizii gastrici. In 1904, Starling a propus ca substantele care activau
organele sa se numeasca « hormoni ». Incepand cu aceasta data, descoperirile
stiintifice in domeniu au inaintat rapid. Fiindca sunt situati in anumite parti ale
celulei, numite « receptori », hormonii poarta informatii si activeaza celulele
spre un proces metabolic programat genetic. Unii lucreaza independent, altii
interactioneaza. Centrul sistemului hormonal este hipotalamusul (o parte a
creierului mare) si glanda pituitara (hipofiza), situata la baza creierului. In
1921, Frederick Grant Banting, medic canadian, a facut o descoperire epocala,
legata de tratamentul diabeticilor, constatand ca pancreasul bolnavilor
respectivi nu produce insulina suficienta, hormonul responsabil de prelucrarea

15
zaharului din sange. Banting a izolat insulina din pancreasul animalelor vii si au
injectat-o bolnavilor de diabet.

« Chimia » creierului – cateva exemple de hormoni

Creierul este un loc in care se produc nenumarate reactii chimice, care modifica
emotiile noastre, comportamentul si chiar felul in care gandim. Rolul esential il
au neurotransmitatorii (substante chimice care ajuta la transmiterea influxurilor
nervoase), neuromodulatorii (care controleaza eliberarea de neurotransmitatori
si sporesc sau diminueaza anumite senzatii, precum placerea sau durerea) si
hormonii. Dintre hormoni, mai importanti sunt :

 Adrenalina – este secretata ca reactie de raspuns la o stare de stres sau

este legata de o activitate fizica solicitanta, de necesitatea de a face fata
unui pericol, unei situatii iesite din comun, antrenand o accelerare a
ritmului cardiac, o crestere a presiunii arteriale, hipoglicemie, o dilatare a
bronhiilor si a pupilelor. Aceasta ofera corpului un plus de energie in
situatii critice sau urgente. Adrenalina este secretata de sistemul nervos
central si de catre glandele suprarenale si are o scurta perioada de actiune
(in jur de doua minute). Din punct de vedere medical, in forma injectabila,
adrenalina se foloseste in cazul socurilor anafilactice (de origine alergica)
sau de stop cardio-respirator.

 Cortizolul – este un hormon eliberat sub efectul stresului, pentru a oferi

energie, asa cum se intampla si in cazul adrenalinei. Nivelul maxim este
atins, de abicei, dimineata devreme, iar minimum, noaptea si la inceputul
dupa-amiezei, ceea ce explica diminuarea capacitatilor fizice si psihice, in
aceste momente. Starea de singuratate amplifica, dupa opinia unor
specialisti, doza de cortizol din organism.

 Dopamina – este hormonul « fericirii », de aceea, cand este sintetizat in

cantitati mai mari, starea pozitiva este dominanta. Dopamina este
implicata si in miscare, maladia Parkinson caracterizandu-se si printr-un

16
 deficit al acestui hormon. De asemenea, memoria de scurta durata se
« hraneste » cu dopamina, sintetizata din proteine. Cafeina si ciocolata,
precum si practicarea sporturilor favorizeaza sintetizarea dopaminei.
Nivelul de dopamina din creier difera la adolescenti si la adulti, primii fiind
mult mai sensibili la efectele aparent « placute » ale alcoolului, nicotinei si
drogurilor, care creeaza, pe moment, o anumita stare de « bine ».

 Endorfina – este hormonul produs de glanda pituitara. Actioneaza anti-

durere, cantitatea produsa de organism continuand sa fie ridicata dupa un
efort fizic de aproximativ 30 de minute, de aceea o activitate intelectuala,
dupa efort fizic, are un mai bun randament.

 Melatonina – hormonul « somnului » este legata de intensitatea luminii

naturale. O cantitate insuficienta de melatonina genereaza apatie,
indispozitie, depresie (este si cauza depresiilor hibernale, de care se plang
foarte multi oameni). Se recomanda expunerea suficienta la lumina
naturala, in timpul zilei, evitarea neoanelor si diminuarea, seara, a
surselor de lumina, pentru a transmite organismului semnalul ca noaptea
se apropie. Adolescentii, in general, au nivel scazut de melatonina, ceea
ce explica tentinda lor de a se culca tarziu si de se trezi tot tarziu.

 Serotonina – este un neurotransmitator si un neuromodulator cu efecte

multiple. Cercetarile au demonstrat ca se gaseste in slabe cantitati in
organismul delincventilor si in cantitati semnificative la cei care au rol de
lideri. De un nivel scazut de serotonina sunt legate si furia si inclinatia
spre violenta. Factorii care determina scaderea cantitatii de serotonina
sunt pierderea unei fiinte dragi, despartirea, absenta relatiilor sociale,
sexuale, gandurile negative etc. Contribuie la cresterea cantitatii de
serotonina o viata activa, relatiile armonioase de cuplu, sportul,
alimentatia sanatoasa – legume crude, banane, prune, carnea alba etc.

 Oxitocina – este prezenta, mai ales, in organismul femeilor si este

favorizata de raporturile sexuale, sarcina, relatii sociale active.

17
 Hormonii umani si rolul acestora in organism

 Astazi invatam despre hormonii umani, acei “mesageri” chimici speciali care
controleaza diferite activitati din interiorul organismului nostru.

 „Ma gandesc la hormonii corpului ca la niste instrumente muzicale dintr-o

orchestra: fiecare are rolul de a canta partitura pentru a creea un concert
perfect – pana in ziua in care unul dintre ei intra in dezacord si strica
intreaga melodie.” – dr. Oz

 Hormonii sunt secretati, in mare masura, de glandele cu secretie interna (hipofiza,

tiroida, paratiroidelc, suprarenalele, glandele genitale), cat şsi de diferite formatiuni
celulare raspandite in organism (anumite celule ale pancreasului, rinichiului,
hipotalamusul, sau placenta la femeile gravide) care sintetizează hormoni specifici.

18
 Unii actioneaza doar asupra unor anumite parti ale corpului (celule tinta sau organe
tinta), altii cauzeaza un raspuns mai general. Controlorul principal al producerii
hormonilor este hipotalamusul. Acesta controleaza secretiile mai multor glande, in
special prin controlul asupra glandei pituitare, care, la randul sau, controleaza multe
alte glande. Hipotalamusului ii spune glandei pituitare sa produca hormoni, trimitand
factori de reglare la lobul anterior al acesteia si impulsuri nervoase la lobul posterior al
acesteia.

 Secretia de hormoni este vitala pentru homoestazie.

 Factorii de reglare ai hormonilor

 Substantele chimice speciale, care controleaza producerea unui numar de hormoni si

astfel a mai multor functii vitale ale corpului. Ei sunt trimisi la lobul anterior al glandei
pituitare de catre hipotalamus.

 Exista doua categorii de factori:

 – factorii de eliberare, care fac glanda sa secrete hormoni specifici

 – factorii de inhibare, care fac glanda sa inceteze secretia de hormoni

 De exemplu, FEFSH – Factorul de Eliberare FSH si FELH – Factorul de Eliberare LH,

cauzeaza eliberarea hormonilor FSH ( hormonul folico-stimulator) si LH (hormonul
luteinic) si, in acest fel, inceperea pubertatii. Alti multi factori de reglare sunt vitali
pentru homoestazie.

 Hormonii antagonisti

19
 Sunt o categorie de hormoni care produc efecte antagoniste, cum ar fi glucagonul si
insulina. Atunci cand nivelul glucozei din sange scade prea mult, pancreasul produce
glucagon pentru a-l ridica din nou. Un nivel ridicat al glucozei face ca pancreasul sa
produca insulina pentru a scadea nivelul.

 Principalii hormoni umani si efectele

acestora

 ACTH – hormonul adenocorticotrop – este secretat in glanda pituitara si are rol in

stimularea producerii de hormoni in cortexul glandelor suprarenale.

 TSH – hormonul tiroido-stimulator – stimuleaza producerea de tiroxina in glanda

tiroida.

 STH – hormonul somatotrop – sau HGH – hormonul uman de crestere – stimuleaza

cresterea prin marirea ritmului de formare al aminoacizilor care pentru a alcatui
proteinele din celule.

 FSH – hormonul folico-stimulator – la femei, impreuna cu LH-ul, stimuleaza

dezvoltarea ovulelor in foliculii ovarieni si secretarea de estrogen de catre folicul in
primele stadii ale ciclului menstrual. La barbati, cauzeaza formarea spermatozoizilor.

 LH – hormonul luteinic – este numit si luteotropina la femei si ICSH (hormonul de

stimulare a celulelor interstitiale) la barbati. LH stimuleaza ovulatia, formarea corpului
galben si secretarea de estrogen si progesteron, pentru a stimula ingrosarea mucoasei
uterului. La barbati, cauzeaza producerea de androgeni.

 PR – hormonul lactogen sau prolactina – impreuna cu LH-ul cauzeaza secretarea de

hormoni in corpul galben. Cauzeaza producerea laptelui dupa nastere.

20
 Oxitocina – stimuleaza contractarea muschilor uterului in timpul nasterii si secretarea
laptelui dupa nastere.

 ADH – hormonul antidiuretic sau vasopresina – mareste cantitatea de apa reabsorbita

in sange din tuburile urinifere in rinichi.

 Tiroxina – mareste ritmul de descompunere a hranei, marind astfel energia si ridicand

temperatura corpului. Impreuna cu STH-ul, controleaza cresterea si dezvoltarea
copiilor. Contine iod.

 TCT – tirocalcitonina – scade nivelul calciului si al fosforului din sange, reducand

eliberarea acestora din oase (unde sunt depozitate).

 PTH – hormonul paratiroid – mareste nivelul calciului din sange, marind eliberarea
acestuia din oase. Scade nivelul fosforului.

 Adrenalina – stimuleaza eliberarea unei cantitati mai mari de glucoza din ficat in
sange si accelerarea ritmului inimii, a ritmului respiratiei si contrictia vaselor de sange.

 Aldosteronul – mareste cantitatea de sodiu si apa din sange, cauzand reabsorbirea

unei cantitati mai mari din tuburile urinifere in rinichi.

 Cortizonul – stimuleaza accelerarea ritmului de descompunere a hranei pentru

obtinerea energiei, marin astfel rezistenta la stres. Reduce inflamatia.

 Estrogenul si progesteronul – hormonii sexuali femeiesti – estrogenul activeaza

dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, cum ar fi cresterea sanilor.
Ambii hormoni pregatesc glandele mamare pentru producerea de lapte si, impreuna cu

21
 LH-ul, cauzeaza ingrosarea mucoasei uterului. Progesteronul domina spre sfarsitul
ciclului menstrual si in timpul sarcinii, cand mentine pregatite mucoasele uterului si
glandele mamare.

 Androgenii – hormonii sexuali barbatesti – activeaza dezvoltarea si mentinerea

caracterelor sexuale secundare in pubertate, cum ar fi cresterea barbii.

 Gastrina – stimuleaza producerea sucului gastric.

 CCK – colecistochinina – stimuleaza deschiderea sfincterului lui Oddi, contractarea

vezicii biliare si eliberarea bilei in duoden.

 Secretina PZ – stimuleaza producerea sucului pancreatic de catre pancreas si

secretarea acestuia in duoden.

 Enterocrinina – stimuleaza producerea sucului intestinal.

 Insulina – stimuleaza convertirea de catre ficat a unei cantitati mai mari de glucoza in
glicogen, pentru depozitare, si accelereaza transportul glucozei catre celule.

 Glucagonul – stimuleaza convertirea mai rapida a gicogenului din ficat in glucoza si

convertirea grasimilor si proteinelor in glucoza.

Iubirea, tristetea, impulsivitatea, agresivitatea, ba chiar si ”dorul de duca” sunt favorizate de

substantele pe care propriul tau organism le sintetizeaza. Deci, de ele depind starile tale, intr-o
proportie mult mai mare decat factorii pe care tu i-ai banui ca ar fi responsabili.

Este vorba despre neurotransmitatori, substante care transmit informatii intre neuroni si care au
impact serios asupra emotiilor noastre. Iata care sunt adevaratii vinovati pentru emotiile tale
negative, dar si pentru starile de euforie si ce poti face pentru a trai frumos, in echilibru.

22
Iubirea si tandretea materna, determinate de oxitocina
Oxitocina este un neurotransmitator care determina contractile din timpul nasterii, contribuie
la aparitia dragostei materne si ajuta femeile sa alapteze, stimuland lactatia. Si nu este tot:
in timpul nasterii, creierul mamei sintetizeaza cantitati mari de oxitocina care o ajuta sa uite
durerile travaiului si pe cele ale nasterii. Cercetatorii spun ca acest lucru este esential
pentru a perpetua specia deoarece, daca nu ar uita trauma nasterii, femeile ar avea un
singur copil.

Ultimele studii arata ca acest neurotransmitator este responsabil si pentru agresiunea

defensiva. Mai exact, un studiu realizat la Universitatea de Medicina din Amsterdam,
condus de psihologul Carsten De Dreu a relevat faptul ca persoanele cu o cantitatea mare
de oxitocina in organism au un comportament protectiv pentru propriul grup si agresiv fata
de oponenti. Ba mai mult, pentru aparare, recurg chiar la ranirea intentionata a oponentului.

Dar chiar si in privinta fiorilor dragostei si a duratei relatiei, oxitocina are un cuvant de zis. S-
a ajuns la aceasta concluzie dupa ce oamenii de stiinta au monitorizat nivelul de oxitocina
al persoanelor implicate intr-o relatie si pe cel al unor persoane singure. Rezultatele au
indicat ca, cu cat persoanele respective erau in cuplu de mai putin timp, cu atat nivelul de
oxitocina era mai mare.

Cu alte cuvinte, nivelul de oxitocina este crescut cand ne indragostim si cand traim la
intensitate maxima iubirea. Acelasi studiu a relevat faptul ca in cazul cuplurilor care au
ramas impreuna, nivelul de oxitocina a fost constant ridicat pentru mai mult de 6 luni. Prin
urmare, daca sintetizam cantitati mari de oxitocina timp de sase luni, nu pentru o perioada
mai scurta de timp, atunci relatia de cuplu are sanse mari sa dureze.

Adrenalina ne ascuta instinctele

Sus

Stii probabil expresia „dependent de adrenalina”, asociata celor care adora senzatiile tari. Ei
bine, adrenalina este cea care intensifica bataile inimii, adica iti creste ritmul cardiac atunci
cand esti prins intr-o activitatea stimulanta. Tot adrenalina, secretata in exces, te face agitat,
iti da tulburari de somn si stari de anxietate.

In situatia in care simtim ca suntem in pericol, nivelul de adrenalina creste. Acest lucru ne
face sa actionam instinctiv, ne determina sa ne folosim la maximum reflexele, ne creste
rezistenta la efort si rezistenta la durere. Toate aceste modificari produse de adrenalina ne
cresc sansele de supravietuire atunci cand suntem in pericol.

Datorita cui ne simtim bine?

Ne plac anumiti oameni si anumite locuri, dar sunt si momente in care acest lucru nu este
suficient. Ce se intampla de fapt? De ce ne simtim altfel mergand in acelasi locuri si facand

23
acelasi lucruri care in alte momente ne faceau fericiti? Savantii au gasit raspunsul. Este
vorba despre sinteza de dopanina si de serotonina, neurotransmitatori care ne influenteaza
starea de spirit. Dopamina este implicata in controlul emotiilor dar, avand o actiune
complexa in oraganism este implicata si in controlul miscarii.

Datorita serotoninei simtim placerea, precum si starile de satisfactie si de multumire. Pe de

alta parte, serotonina are un rol important in reglarea dispozitiei si este implicata si in
controlul agresivitatii. De exemplu, daca nu mancam si scade cantiatatea de aminoacizi din
care se poate sintetiza serotonina in corp, un efect este ca ne creste nervozitatea, iar
acesta este doar un exemplu.

Un studiu realizat in Statele Unite, prezentat la al saselea Congres Internaional de

Neuroendocrinologie de la Pittsburgh a aratat ca persoanele cu tulburari psihice care au
comportament violent si personele incarcerate pentru crima, prezinta deficit de serotonina.
Studiul a fost realizat pe un esantion de 531 de barbati, iar concluzia a fost ca persoanele
cu un comportament violent prezinta acelasi nivel redus de serotonina, precum criminalii.

Legătura dintre minte și corp este mult mai puternică decât ne-o imaginăm.
Gândurile și emoțiile pot stimula producerea anumitor substanțe care pot
influența sănătatea fizică. Tristeţea, frica, mânia, dezgustul, dar și bucuria
sau surpriza sunt tot atâtea emoții care au un impact direct asupra noastră.
Dacă e să ne oprim doar asupra emoțiilor negative, negestionate corect, pot
determina apariția unor probleme de sănătate precum hipertensiune sau
indigestie.

Este necesar deci, să învățăm să recunoaștem acest tip de emoții pentru a le

putea controla și a nu le permite să ne afecteze. În plus, emoțiile negative
care ne copleșesc la un moment dat au consecințe și asupra
comportamentului nostru, inclusiv asupra relațiilor cu cei din jur. Astfel,
mânia slăbește ficatul în mod semnificativ; traumele interioare, dezamăgirile
afectează rinichii și inima; frica, asemenea traumei interioare, slăbește
rinichii; anxietatea are un impact major asupra stomacului, generând dureri
severe, afectând și splina; tristețea, durerea sufletească afectează plămânii
cu dificultăți de respirație – atunci când suntem triști organismul obosește
mult mai ușor; stresul slăbește creierul și inima. În zilele noastre, evitarea
stresului este o misiune aproape imposibilă, totuși, nu este cazul să ne
stresăm pentru fiecare lucru nesemnificativ.
Substanțele care ne dictează stările
Este vorba despre neurotransmițători, substanțe care transmit informații
între neuroni și care au impact serios asupra emoțiilor. Secretați în cantități
insuficiente sau în cantitați prea mari, neurotransmițătorii dau dezechilibre în
organism care, în timp, induc afecțiuni importante.

Oxitocina este un hormon care determina contracțiile din timpul nașterii. Un

studiu realizat la Universitatea de Medicină din Amsterdam (Olanda), condus

24
de psihologul Carsten De Dreu a relevat faptul că persoanele cu o cantitatea
mare de oxitocină în organism au un comportament protectiv pentru propriul
grup și agresiv față de oponenți. Mai mult, oamenii de știință au monitorizat
nivelul de oxitocină al persoanelor implicate într-o relație și pe cel al unor
persoane singure. Rezultatele au indicat că nivelul de oxitocină este crescut
când ne îndrăgostim și când trăim iubirea la intensitate maximă. Același
studiu a relevat faptul că, sintetizând cantități mari de oxitocină timp de șase
luni, nu pentru o perioada mai scurtă de timp, atunci relația de cuplu are
șanse mari să dureze.
Expresia „a fi dependent de adrenalină” este asociată celor care adoră
senzațiile tari. Ei bine, adrenalina este cea care intensifică bătăile inimii –
crește ritmul cardiac – în timpul unei activități stimulante. Tot adrenalina,
secretată în exces, dă agitație, tulburări de somn și stări de anxietate. În
situația în care simțim pericol, nivelul de adrenalină crește, ceea ce ne face
să acționăm instinctiv, să ne folosim la maximum reflexele, ne crește
rezistența la efort și rezistența la durere. Toate aceste modificări produse de
adrenalină cresc șansele de supraviețuire atunci când suntem în pericol.

De ce ne simțim bine mergând în același locuri și făcând aceleași lucruri care

în alte momente ne făceau fericiți? Savanții au gasit răspunsul. Este vorba
despre sinteza de dopamină și de serotonină, neurotransmițători care ne
influențează starea de spirit. Dopamina este implicată în controlul emoțiilor
dar, având o acțiune complexă în organism, este implicată și în controlul
mișcării. Datorită serotoninei simțim plăcerea, precum și stările de satisfacție
și de mulțumire. Pe de alta parte, serotonina are un rol important în reglarea
dispoziției și este implicată și în controlul agresivității. De exemplu, dacă nu
mâncăm și scade cantitatea de aminoacizi din care se poate sintetiza
serotonina, ne crește nervozitatea, iar acesta este doar un exemplu. Deficitul
de serotonină este asociat cu afecțiuni specifice omului modern precum
depresia, supraponderabilitatea și obezitatea, durerile musculare,
frecventele dureri de cap, iritabilitatea, anxietatea, bulimia, narcolepsia,
insomnia. Un studiu realizat în Statele Unite, prezentat la al șaselea Congres
Internațional de Neuroendocrinologie de la Pittsburgh a arătat că persoanele
cu tulburari psihice care au comportament violent și persoanele încarcerate
pentru crimă, prezintă deficit de serotonină.

Vrem, nu vrem, emoțiile ne influențează pe toți. De aceea, identificarea

emoțiilor negative permite un mai bun control al lor. Iar aceasta este esențial
pentru a le împiedica să aibă un impact nefavorabil asupra sănătății. Din
fericire, stă în puterile noastre să vedem părțile bune sau, dimpotrivă, pe
cele rele ale lucrurilor. Alegerea ne aparține. Ceea ce simțim este determinat
de ceea ce alegem să vedem. În consecință, nu greșim prea mult dacă
spunem că stă în puterea noastră să împiedicăm instalarea bolilor în
organismul nostru.

25
Nu exista nicio indoiala cum ca iubirea nu ar fi reala, ca emotiile puternice nu ar
exista, dar ce zici de chimie/atractie? Este un fenomen fizic cu scantei si fluturi
sau o reactie chimica dictata de feromoni, substante inodore pe care toate
mamiferele le produc pentru a intra in „love making mood” ? Oamenii de stiinta
spun ca ambele variante sunt corecte. Ei aproba existenta de chimie intre doua persoane,
dar si conexiunea ce construieste sentimentul de dragoste si duce la o chimie reusita.

Definitia chimiei/ atractiei dintre doua persoane

Inca de cand am ajuns la varsta la care putem iesi in cautare de iubiti, devine destul de clar
pentru noi care este definitia chimiei dintre doua persoane. Este un sentiment profund
romantic, cu scantei, care emana o energie sexuala, o atractie evidenta si este completat de
„feeling-ul” unui tot unitar cu persoana de care te-ai indragostit. Fluturasi in stomac, stare
nervoasa, roseata in obraji, pasiune, sunt doar cateva dintre argumentele care aduc un plus
definitiei iubirii si, mai mult, a chimiei dintrei doua fiinte.

Si asta nu este tot! Apar si alte sentimente pozitive pe care le putem experimenta cu
persoana speciala, sentimente ce descriu foarte bine ce inseamna o chimie profunda dintre
un barbat si o femeie.

Cu alte cuvinte, chimia dintre o femeie si un barbat este numele dat pentru toate emotiile si
simptome fizice asociate sentimentului de atractie, dorinta necontrolata de a avea o relarie
intima cu persoana de sex opus.

Semne de chimie intre doua persoane

Nu te astepta ca semnele unei atractii pozitive sa apara cu artificii si coloane sonor. Uneori
semenele sunt mai subtile si mai greu de observat la inceput. Fiind o legatura invizibila,
semnele de chimie se simt, nu se vad.

Chimia dintre o femeie si un barbat este defapt un sentiment real al atractiei sexuale si al
unui magnetism puternic ce ia nastere in prezenta unui potential partener de dragoste. Alte
posibile semne dintre doua persoane sunt evidentiate de entuziasmul de a fi aproape de
cineva, de pulsul accentuat stimulat de adrenalina produsa, nervozitate, de momentul in
care simti ca te topesti de la genunchi in jos, de gesturi impulsive si de nevoia de a-l
satisface pe celalalt.

Etapa in care te indragostesti incepe dupa ce apar primele semne de chimie intre tine si
persoana pe care o indragesti, unde graba intiala si emotiile aferente sunt inlocuite de
sentimetul de bun simt. In acest moment, atractia aduce cu ea un sentiment de lumina si
confort, placerea de a petrece timp impreuna si de a va cunoaste reciproc.

Starea fizica si psihica emotionala pozitiva este alimentata de lucrurile pe care doi oameni
descopera ca le au in comun, ceea ce face ca atractia chimica sa fie si mai puternica. In
cazul in care pasiunea sexuala este dozata de compatibilitate mentala, afectiunea incepe sa
se resimta si dorinta de a transforma flirtul intr-o relatie serioasa, pe termen lung
incepe sa apara.

26
 Chimia dintre doua persoane si feromonii

Semnele de chimie, care sunt usor de recunoscut prin simptome fizice de atractie sexuala ar
putea fi explicate prin existenta de feromoni, semnale chimice lansate de catre un individ,
prin aer, care afecteaza fiziologia si comportamentul altor membri din aceeasi specie.

Desi feromonii au fost odata asociati cu ritualurile de imperechere la mamifere, oamenii de

stiinta au descoperit ca feromonii umani sunt importanti si fac chimia dintre doi oameni se
intample.

Care sunt cauzele, semnele si simptomele

depresiei?
Orice persoana este uneori trista, iritata si are probleme cu somnul. Dar, de obicei, aceste

probleme trec in cateva zile. Atunci cand un barbat are depresie, afectiunea interfereaza cu

rutina sa zilnica timp de cateva saptamani. Depresia afecteaza atat femeile, cat si barbatii.

Cu toate acestea, barbatii simt depresia diferit, isi pierd interesul fata de locul de munca,

familie sau hobby-uri. Multi barbati nu recunosc si nu cer ajutorul atunci cand

constientizeaza ca sunt depresivi. Ei sunt reticenti atunci cand trebuie sa vorbeasca despre

sentimentele lor. Care sunt cauzele, semnele si simptomele depresiei la barbati?

Care sunt diferitele forme ale depresiei?

Cele mai comune tipuri de depresie sunt:

Depresia majora- simptome majore care interfereaza cu abilitatile unui barbat de a munci, a
dormi, a studia, a manca si a se bucura de majoritatea aspectelor vietii.

Tulburarea distimice- simptome depresive care dureaza foarte mult timp (2 ani sau mai mult),
dar sunt mai putin severe decat cele ale depresiei majore.

Depresia minora- similara cu depresia majora si cu tulburarea distimica, dar simptomele sunt mai
putin severe si perioada in care se manifesta poate fi mai scurta.

Care sunt semnele si simptomele depresiei la barbati?

 Sentimentul de tristete sau de "goliciune interioara"

27
 Pierderea sperantei, iritare, anxietate, furie

 Pierderea interesului fata de locul de munca, familie si lucrurile care anterior pareau placute
(inclusiv sexul)

 Oboseala

 Incapacitatea de concentrare sau de a tine minte detalii

 Incapacitatea de a dormi (la extrema cealalta se afla si somnul prelungit)

 Mancatul excesiv sau lipsa dorintei de a manca

 Ganduri de suicid, tentative sinucigase

 Durere de cap, crampe sau probleme digestive

 Incapacitatea de desfasurare a activitatilor zilnice

Ce cauzeaza depresia la barbati?

Genele- barbatii cu un istoric familial de depresie sunt predispusi la a dezvolta aceasta afectiune

Chimia creierului si hormonii- creierul persoanelor cu depresie arata diferit fata de cel al
persoanelor care nu sufera de aceasta afectiune. In plus, hormonii care controleaza emotiile si
starea de spirit pot afecta "chimia creierului".

Stresul- pierderea unei persoane iubite, o relatie dificila si orice situatie stresanta ar putea declansa
depresia in cazul barbatilor.

De cele mai multe ori, depresia apare in urma combinatiei acestor factori.

Cum pot ajuta un om drag care are depresie?

Daca o persoana draga are depresie, in primul rand cautati un doctor sau un specialist in probleme
de sanatate mentala si faceti o programare

Intelegere, sprijin, rabdare si incurajare

 Vorbiti cu el si ascultati cu atentie tot ce spune

 Nu ignorati comentariile referitoare la sinucidere; vorbiti despre asta cu un medic specialist

 Planificati activitati impreuna. Daca nu este de acord, nu il presati

28
 Nu uitati sa ii amintiti ca odata cu trecerea timpului si cu tratamentul adecvat, depresia nu
va mai fi o problema

 mai tot ce exista pe lumea asta are la baza reactii chimice si este formata din substante
chimice in proportii variate. Inclusiv emotiile noastre.

 Ma intrebam in articolul anterior daca emotiile sunt doar chimie sau sunt mult mai
mult de atat. Am citit cateva articole foarte interesante pe aceasta tema si extrem de bine
documentate. Intentia mea nu este de a tine prelegeri stiintifice, pentru ca nu am nici cea
mai vaga idee despre asa ceva. Imi doresc doar sa arunc o scurta privire asupra modului
cum se formeaza emotiile in creierul nostru, cum se nasc reactiile noastre la diferiti
stimuli. Pentru ca aceste mici chimicale ne pot face foarte fericiti sau ne pot baga in
belele cat casa cand ti-e lumea mai draga. Asa ca, ar trebui sa ne purtam cat mai frumos
cu ele.

 Fiecare dintre noi este mandrul posesor al unui creier. Mai mult sau mai putin
utilizat. Dar asta este alta poveste. Creierul este centrul de comanda al organismului.
Este ca un fel de stat major unde strategii imping pionii pe o harta si decid pe cine trimit
in lupta si pe cine nu, unde construiesc si unde darama, cine vine si cine pleaca. Este ca
un fel de turn de control care coordoneaza toate zborurile si toate prabusirile. Pentru ca
… da… si prabusirile trebuie coordonate de cineva.

 Credeati ca aveti un „singur” creier? Ei bine, va inselati amarnic. Creierul nostru

este 3 in 1. Este format din trei parti: trunchiul cerebral sau „creierul reptilian”, sistemul
limbic sau „creierul mamifer” si neocortexul sau „creierul uman”.

 Raspunzator pentru emotii este sistemul limbic. El are in componenta alte trei structuri,
fiecare cu rolul sau bine definit:

 - hipotalamusul, cel care regleaza hormonii,

 - amigdala, cea care gestioneaza anxietatea si agresivitatea,

29
 - hipocampul, cel care pastreaza amintirile si are in grija memoria noastră pretioasa.

 Recunosc ca, initial, am simtit un strop de dispret fata de nesuferita amigdala. Si o

admiratie nedisimulata pentru micul hipocamp care poarta o raspundere atat de uriasa.
Apoi, mi-am dat seama ca fara amigdala nu am mai fi constienti de pericolele din jurul
nostru si am fi o prada usoara. Cat fata de hipocamp, cateodata cam este depasit de
situatie si face varza in inventar. Vedeti? Emotii, emotii peste tot.

 Creierul nostru are in componenta intre 10 si 100 de bilioane de celule nervoase numite
neuroni. Acestia sunt organizati in structuri care controlează diverse activitati. Cam ca
departamentele dintr-o multinationala, dar fara competitia acerba din interior. Hm!
Neinspirata comparatie! Comunicarea dintre ei se realizeaza prin intermediul unor
substante chimice numite neurotransmitatori. Acesti mesageri transporta informatia de
la un neuron la altul si in final ne alegem cu o emotie. Razi, plangi, zambesti, suspini,
scrasnesti din dinti sau plutesti in al noualea cer. Si toate astea datorita unor substante
care circula libere si fara griji prin creierul nostru. Iar eu am dormit la ora de chimie!
Rusine sa-mi fie!

 Tehnic si serios vorbind, un neuron este alcatuit dintr-un corp celular, dintr-un axon si din
multe, multe dendrite. Informatia este initial sub forma un impuls electric care este
preluat de o dendrita a neuronului, trece prin corpul celular si ajunge in axon unde se
transforma intr-un impuls chimic, adica intr-un neurotransmitator. Acesta este eliberat de
catre axon si este preluat de dendrita unui neuron vecin, moment in care impulsul chimic
se transforma din nou in impuls electric. Informatia chimica se transmite de la un neuron
la altul printr-un canal ingust numit sinapsa. Neuronii pot avea peste 1000 de ramificatii
dendritice, facand conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Asta da libertate de expresie si
de informare!

 (sursa pozei: www.descopera.org)

30
 Nu stiu ceilalti ce isi imagineaza ca se intampla in creierele lor, dar eu intotdeauna
mi-am imaginat creierul meu ca un sistem de autostrazi. Autostrazi suspendate,
scufundate, incurcate si complicate. Iar niste mici postasi, in cazul de fata
neurotransmitatorii, purtand nume „usor de pronuntat” ca serotonina, dopamina sau
noradrenalina, transporta diverse pachete dintr-un punct in altul cu o viteza incredibila
(mai mica de 1/5000 intr-o secunda). Din pacate, nu intotdeauna politia rutiera este pe
faza, asa ca se mai intampla blocaje, caramboluri, neurotransmitatori furiosi ca trebuie sa
piarda prea mult timp in trafic. Si se mai intampla ca unele pachete sa nu ajunga unde
trebuie sau cand trebuie si atunci să te tii urlete si tipete. Dar, cu un extraveral se rezolva
totul.

 Dar ce este cel mai interesant, este faptul că neurotransmitatorii sunt prezenti in
cantitati foarte mici, doar in anumite zone ale creierului si dispar foarte repede dupa ce
sunt folositi. Asta ma face sa ma gandesc la o misiune sub acoperire. Sau fuga de la locul
accidentului. Dupa ce au transportat informatia care mi-a provocat sudori, frisoane si o
frica sora cu moartea, neurotransmitatorul o zbugheste ca din pusca si se pierde in noapte.
Iar eu raman cu emotia! Si asta, din nou, din cauza chimiei! Deci, in final, de vina pentru
toate emotiile negative este chimia. Da, dar tot ei trebuie sa-i multumim si pentru emotiile
frumoase.

 Gluma, gluma, dar se pare ca emotiile sunt inca un mister pentru oamenii de
stiinta, care nu reusesc sa se puna de acord cu ce reprezinta ele si cum pot fi masurate sau
studiate. Sunt ceva ce simtim cu totii dar despre care avem fiecare propria parere. Si desi
reactionam diferit in situatii similare, cred ca de simtit simtim la fel, doar ca fiecare pe
limba lui.

 Am gasit o abordare foarte interesanta a emotiilor in cartea „Prin ochii sufletului”

de Ronald si Mary Hulnick (Editura For You, 2012). Iata ce spun ei: „Daca mintea este
asemanata cu un computer urias si continutul ei cu o vasta retea de fisiere, mintea, ca
orice alta masina, are nevoie de energie pentru a functiona. Aceasta este treaba emotiilor.
Emotiile pot fi percepute ca energie in miscare si ele se nasc ca reactii ale sentimentelor

31
 la evenimentele din realitatea lumii fizice. Emotia este o reactie fiziologica a unui gand
sau a unei convingeri.”

 Doamne, si cate ganduri avem intr-o zi! Mintea noastră e plina pana la refuz de tot
felul de idei, pareri, supozitii, presupuneri, scenarii, complimente sau injuraturi de tot
felul. Ele genereaza la randul lor emotii iar emotiile se transforma in energie. Da, dar, din
pacate, nu intotdeauna. Unele emotii pot apasa pe butonul de shut down. Dar asta este
alta poveste.

 Cam asta a fost scurta calatorie in lumea chimiei. Incepand de astazi o sa acord
mai mult respect neurotransmitatorilor mei si sper ca imi vor darui cat mai multe emotii
placute.

 Aveti grija de neurotransmitatorii vostri. Nu stii niciodata cand ai nevoie de

prieteni cu influenta la nivel înalt.

32