INTRODUCERE ÎN

CHIMIA ORGANICĂ
 Cuprins
1. Bazele teoretice ale chimiei organice
- substanțe organice și substanțele anorganice

- compoziția S.O

2. Hidrocarburi
- Saturate / Nesaturate / Aromatice
3. Derivați ai hidrocarburilor
- Alcoolii / Amine / Aldehide / Acizi carboxilici
 La finele lecţiei eleva/elevul va fi capabil:

O1- Să definească noţiunile: chimie organică,

substanţe organice, hidrocarburi, structură
chimică, catene carbonice (liniare, ramificate,
ciclice, aciclice), valenţă, formule moleculare şi
de structură.
O2- Să formuleze tezele principale ale Teoriei
structurii chimice a compuşilor organici şi
importanţa ei pentru dezvoltarea ulterioară a
chimiei organice.
 Clasificarea
substanțelor
chimice

anorganice organice
Elemente organogene = elementele
care intră în compoziţia
substanţelor organice:
C,H,O, N, P, S,X

Chimia organică se ocupă de

studiul hidrocarburilor( CxHy) şi a
derivaţilor acestora.
Date istorice privind dezvoltarea chimiei organice
J. Berzelius (1779-1848), savant suedez, autorul
primului manual de chimie organică (1827).
F.Wohler (1800-1882), în 1828 din cianat de amoniu
obţine uree: NH4NCO → NH2-CO-NH2
Sinteza anilinei în 1842 de savantul rus N. Zinin.
Obţinerea acidului acetic artificial în 1845 de H.Kolbe
În 1854 M.Berthelot sintetizează grăsimi şi alcoolul
etilic, iar în 1857- alcoolul metilic.
Sinteza unei glucide, în 1861, de către A.Butlerov.
M.Berthelot obţine acetilenă în 1862.
În 1861 A.Butlerov a formulat tezele teoriei structurii
chimice a compuşilor organici.
 Compuşi anorganici Compuşi organici

Compoziţie cca 110 elemente chimice C, H, O, N, S, P, Xal

Varietate cca 700000 compuşi naturali şi de sinteză 18 milioane

Structură Legătura ionică - predominantă Legătura covalentă

Reactivitate majoritatea reacţiilor au loc reactivitate redusă

cu schimb ionic sau transfer de viteză de reacţie mică
electroni au loc în condiţii energice
viteză de reacţie mare

Solubilitate Majoritatea sunt solubili în Puţini din ei sunt solubili în apă

apă, electroliţi şi mai puţini sunt electroliţi
Densitatea Au densităţi variabile, cu Au densitatea ≈ 1
valori mari
Tezele fundamentale ale teoriei structurii chimice:
Toți atomii în combinațiile organice sunt legați
reciproc într-o anumită ordine în conformitate cu
valența lor.Carbonul este tetravalent în toate
combinațiile organice. Atomii carbonului se pot uni
în catenă.
Proprietățile substanțelor sunt determinate de
ordinea în care sunt legați atomii în molecule.
Ordinea legăturii atomilor se numește structură
chimică.
După proprietăți se poate prevedea structura
moleculei, iar după structură - a prevedea
proprietățile.
Atomii și grupele de atomi care formează
molecula influențează reciproc.
dupa natura legăturilor dintre atomii de carbon :

catene liniare ─ C─ C ─ C ─ C ─ C ─ C ─

─C─C─C─C─
catene ramificate
│
C─C─

catene ciclice ─C─C─

│ │
─C─C─
După modul de legare al atomilor de carbon:

Saturate → atomii de carbon se leagă

numai prin legături simple
─C─C─C─C─
Nesaturate → în catenă există cel puţin

o legătură dublă sau triplă

─C─C=C─C─ ─C≡C─C─C─
Aromatice → cel puţin un nucleu benzenic
ciclu de 6 atomi de C cu 3 duble
legături conjugate
 în funcţie de compoziţie s.o se clasifică:

hidrocarburi → numai C şi H

compuşi organici cu funcţiuni

Funcţiune / grupare funcţională = grupare de atomi

care imprimă proprietăţile unei substanţe organice

Exemple de grupări funcţionale: -OH, -CHO

 TIPURI DE ATOMI DE CARBON

C nular → nu se leagă de niciun alt atom de carbon

H Cl
│ │
H─C─H Cl─C─Cl
│ │
H Cl

C primar → se leagă de un alt atom de carbon

│ │ │ │ │
─C─C─C─C─C─
│ │ │ │ │
C secundar → are 2 valenţe satisfăcute de atomi de C
│ │ │ │ │ │
─C─ C─ C─C─ C─C─ ─C=C─
│ │ │ │ │ │ │ │

C terţiar → are 3 valenţe satisfăcute de atomi de C

C─C─C C=C─C C≡C
│
C
C cuaternar → are toate cele 4 valenţe satisfăcute de atomi de C
C
│
C─C
C─C─C C=C=C C≡C─C
│
C
Exerciţiu:

1. Stabileşte natura fiecărui atom de carbon din catena

următoare.
2. Completează cu atomi de hidrogen fiecare atom de C

C─C=C=C
│
C ≡ C ─ C = C ─ C ─ C ─C - C ≡ C ─ C

Cs ─ Ct = Cc = Cs
│
Ct ≡ Cc ─ Ct = Ct ─CS ― Ct ─ Cs ─ Cc ≡ Cc ─ C p
CH2 ─ CH = C = CH2
│
CH ≡ C ─ CH = CH ―CH2 ─ CH ─ CH2─ C ≡ C ─ CH3
TEMA DIN MANUAL
§ 1.1 pag. 8-12,
pag.17-18,
§1.3 pag.20-23;
Ex.1-3 4*5* pag.24