CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

Lecţie ştiinţifică

Nevoia de a comunica
 Planul lecţiei

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Manifestări de independenţă

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Probleme de dependenţă

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă

1.Comunicare ineficace la nivel senzorial și motor

Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei
2.Comunicare ineficace la nivel intelectual
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei
3. Comunicare ineficace la nivel afectiv
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei
 Nevoia de a comunica
Definiţie
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiinţei umane de a schimba informaţii cu
semenii săi. Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal, permiţând
persoanelor să se facă accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun
sentimentele, opiniile, experienţele şi informaţiile.

I. Independenţa şi satisfacerea nevoii

Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale
vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare.
Familia, anturajul, ansamblul instituţiilor societăţii, prin intermediul comunicării,
concură la transformarea copilului într-un individ în toată plenitudinea sa.
Comunicarea se realizează în două moduri:
- modul nonverbal - limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile,
postura, mersul) este o formă arhaică de transmitere a trăirilor noastre interioare;
- modul verbal - este, prin excelenţă, vehicul al gândirii; limbajul verbal permite
o exprimare mai clară, mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exteriorizat;
limbajul scris este mai cizelat; pentru a reda intonaţiile, nuanţele, este însoţit de
semne de punctuaţie.
Omul este capabil de a comunica cu semenii săi din punct de vedere fizic, dar este
capabil să primească şi stimuli intelectuali, afectivi şi senzoriali, care îi sunt transmişi
din anturajul său.
Pentru a se realiza din plin din punct de vedere al nevoii de comunicare, individul
trebuie să aibă o imagine pozitivă despre sine, o cunoaştere a eului său material,
adaptiv şi social.
Independenţa în satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea
individului, a organelor de simţ, o dezvoltare intelectuală suficientă pentru a înţelege
semnificaţia mesajelor schimbate.

Factorii care influenţează asupra comunicării

Factori biologici
- Integritatea organelor de simţ:
stare optimă de funcţionare a văzului, auzului, mirosului, gustului, pipăitului
Auzul, văzul permit comunicarea cu lumea exterioară; gustul, pipăitul protejează
individul faţă de pericolele din lumea înconjurătoare.
- Integritatea organelor fonaţiei permite comunicarea verbală
- Integritatea aparatului locomotor face posibilă comunicarea nonverbală
(gesturi, mişcări)
- Răspunsul erogen: reacţia susceptibilă de a provoca o excitaţie sexuală
Factori psihologici
- Inteligenţa - comunicarea este influenţată de gradul de inteligenţă a individului, de
puterea de înţelegere a stimulilor primiţi, de gândire, imaginaţie, memorie
- Percepţia: reflectarea personală a unui fenomen, obiect, care se face cu ajutorul
simţurilor; funcţia perceptibilă este educabilă
 - Emoţiile sunt exprimate prin expresia feţei, prin debitul verbal (bucurie-tristete;
râs-plâns)
Factori sociologici
- Anturajul este determinant în satisfacerea nevoii de comunicare; climatul
armonios în anturaj, în familie, permite, individului să stabilească legături afective;
schimbul este trecerea unui mesaj de la o persoană la alta
- Cultura şi statutul social - educaţia, cultura joacă un rol important în comunicare
- Personalitatea - comunicarea e influenţată de stadiul de dezvoltare a personalităţii
umane; personalitatea determină individul să fie încrezător în capacităţile sale de
a se exprima, a se afirma, să stabilească legături semnificative cu cei din jur.

Manifestări de independenţă
a. Manifestări de ordin biologic
I. funcţionarea adecvată a organelor de simţ
- acuitate vizuală
- acuitate auditivă
- fineţe gustativă şi a mirosului
- sensibilitate tactilă
- limbaj clar, precis
II. expresie nonverbală
- mişcări
- posturi şi gesturi ale mâinii
- facies expresiv
- privire semnificativă
- mecanisme senzoro-perceptuale adecva
b. Manifestări de ordin psihologic
l exprimare uşoară - a nevoilor, dorinţelor, idilor, emoţiilor
- exprimare clară a gândurilor
imagine pozitivă de - cunoaşterea sinelui material, spiritual şi social
sine
percepţia obiectivă a mesajului primit şi capacitatea de

exprimarea sentimentelor prin pipăit

utilizarea adecvată a mecanismelor de apărare

atitudinea receptivă şi de încredere în alţii

capacitatea de a angaja şi menţine o relaţie stabilă cu semenii

c. Manifestări de ordin sociologic
- apartenenţa la grupuri de diverse interese,
- stabilirea de relaţii armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de
prieteni
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare
- explorează împreună cu pacientul, mijloacele sale de comunicare
- învaţă pacientul:
- să menţină integritatea simţurilor (văzului, auzului, gustului, mirosului)
- să utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, emoţiilor
- să aibă o atitudine de receptivitate şi de încredere în alte persoane
- să menţină legături cu persoanele apropiate

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de comunicare

Dacă comunicarea nu este satisfăcută, rezultă:
1. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor
2. Comunicare ineficientă la nivel intelectual
3. Comunicare ineficientă la nivel afectiv
4. Confuzie
5. Singurătate
6. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolului sexual
7. Izolare socială
8. Perturbarea comunicării familiale

Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
- atingere cerebrală sau nervoasă
- tulburări circulatorii cerebrale; accident vascular cerebral
- degenerescentă; traumatisme; oboseală
- deficit senzorial; surmenaj
- obstacole în funcţionarea simţurilor şi a limbajului (pansamente, aparate)
- durere; dezechilibrul hidroelectrolitic
- droguri, medicamente, alcoolism
Surse de ordin psihic
- tulburări de gândire
- pierdere, separare, stare de criză
- anxietate, stres
Surse de ordin sociologic
- poluare
- mediu inadecvat (locuinţă, loc de muncă, de recreere)
- climat
- conflicte, eşec, statut social şi economic defavorabil

Lipsa cunoaşterii
- insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului ambiant
 1. Comunicare ineficace la nivel senzorial şi motor

Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simţurilor sale, mesaje

care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.

Manifestări de dependenţă
Tulburări senzoriale
- cecitate: pierderea vederii
- diminuarea vederii: scăderea acuităţii vizuale
- surditate: pierderea funcţiei auditive
- hipoacuzie: diminuarea auzului
- pierderea sau diminuarea gustului: pierderea combinaţiilor
celor patru senzaţii gustative de bază - dulce, amar, acru,
sărat (simţul de control al hranei)
- anosmie: pierderea mirosului
- hipoestezie: scăderea sensibilităţii cutanate
- hiperestezie: creşterea sensibilităţii cutanate
Tulburări motorii
- paralizia: dispariţia totală a funcţiei motorii musculare
- pareză: scăderea funcţiei motorii musculare
- paralizii periferice: scade tonusul muscular, mişcările pasive se pot efectua cu
amplitudine mult mai mare
- paralizii centrale: tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat, mişcările pasive
se pot executa cu amplitudine redusă
Se disting:
- monoplegia, paralizia unui singur membru
- hemiplegia, paralizia 1/2 corp lateral
- paraplegia, paralizia membrelor inferioare
- tetraplegia, paralizia celor patru membre
Tulburări de limbaj
- afazie: incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele
- disartria: dificultatea de a articula cuvintele, pronunţie neinteligibilă
- bâlbâială: greutate în pronunţarea unor cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe,
prin prelungirea unor sunete
- mutism: bolnavul nu răspunde, nu comunică cu anturajul
- dislalia: imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete care compun cuvintele;
vorbirea devine neinteligibilă

Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial

- nelinişte: lipsă de linişte sufletească, frământări
- inactivitate: lipsa activităţii fizice sau intelectuale, ori ambele
- anxietate: sentiment profund de disconfort sau de tensiune, pe care individul îl
 resimte în faţa vieţii
- încetinirea dezvoltării gândirii: ritmul asociaţiilor de idei este mai lent
- halucinaţii: percepţii fără obiect; în funcţie de analizatori, sunt halucinaţii
auditive, vizuale, gustative, olfactive, cutanate
- izolare - singurătate: starea individului de a fi singur, retras
Pacientul să fie echilibrat psihic
- linişteşte bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor
- familiarizează bolnavul cu mediul său ambiant
- asigură un mediu de securitate, liniştit
- administrează medicaţia recomandată de medic
Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale
- cercetează posibilităţile de comunicare ale bolnavului
- furnizează mijloacele de comunicare
- învaţă bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale

Pacientul să fie compensat senzorial

- asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului
(cecitate, surditate, paralizie; are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe
care pacientul nu şi le poate satisface autonom (a mânca şi a bea, a se mişca
şi a avea o bună postură, a-şi menţine tegumentele curate şi integre, a evita
pericolele)
- administrează medicaţia recomandată: unguente, picături oculare, nazale,
auriculare
- efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare,
articulare
- pregăteşte bolnavul pentru diverse examinări ale simţurilor şi îl îngrijeşte după
examinare

2. Comunicare ineficientă la nivel intelectual

Dificultatea individului de a înţelege stimulii primiţi şi de a-şi utiliza judecata,
imaginaţia, memoria, pentru ca să comunice cu semenii.
O atingere a cortexului sau o funcţie inadecvată a facultăţilor intelectuale per-
turbă individul în modul său de a combina informaţiile pe care le primeşte de la
alţii şi de ia mediu.

Manifestări de dependenţă
Dificultatea de - amnezie - tulburare de memorie, caracterizată
a-şi aminti prin: - amnezie de fixare, de reţinere a faptelor noi -
evenimentele amnezie de evocare, lipsa capacităţii de
trecute reproducere sau recunoaştere a unor fapte anterioare
- dificultatea de a înţelege, de a face o judecată
 Vorbire - comunicare verbală fără legătură cu situaţia dată
incoerentă
Comportamen - manifestări neadecvate situaţiei date
t neadecvat
Confuzie, - dezorientare în timp, în spaţiu şi referitoare la
obnubilare propria persoană

Intervenţiile asistentei
Pacient cu comunicare ineficientă la nivel intelectual
Pacientul să fie orientat în timp, spaţiu şi la propria persoană
- ajută bolnavul să se orienteze în timp, spaţiu şi referitor la propria persoană
- sugerează pacientului să ţină un jurnal
- ajută pacientul să completeze jurnalul
- îl ajută să-şi recunoască capacităţile şi preferinţele
- lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace

3. Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Reprezintă dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis către alţii şi către

nevoile lor, de a stabili legături semnificative cu anturajul.
Fiinţa umană care nu poate comunica adecvat suferă interior şi îşi diminuează
stima de sine. în consecinţă, capacitatea de afirmare este, de asemenea, redusă şi
situaţia sa se schimbă, devine insecurizantă. Individul nu mai poate stabili legături cu
anturajul.
Manifestări de dependenţă
agresivitate - manifestare impulsivă de a se certa, bate, ataca pe cei
alienare -din jur
incapacitatea individului de a deţine controlul asupra
mentală propriilor acte; nu poate să-şi aprecieze nici suferinţa şi nici
nu răspunde de actele sale
devalorizare - percepţie negativă pe care individul o are faţă de valoarea
personală şi competenţa sa
apatie - indiferenţă faţă de sine şi ceea ce se petrece în mediul său
egocentrism - preocuparea exagerată a individului faţă de sine însuşi, de
sănătate, de îmbrăcăminte, de ocupaţie, motiv pentru care se
crede persecutat
fobie - frică obsedantă, direcţională spre ceva de care bolnavul nu
poate scăpa - agorafobie - teama de spaţiu deschis -
claustrofobie - teama de a sta închis în cameră - nosofobie -
teama de boală
euforie - stare de foarte bună dispoziţie, dar fără obiect
 delir - tulburare de gândire prin prezenţă nemotivată, neconformă cu
realitatea, dublată de convingerea pacientului în
verosimilitatea ei
halucinaţi, - percepţii fără obiect, auditive, vizuale
idei de
sinucidere
perceperea percepţia negativă a individului faţă de aparenţa sa fizică
inadecvată de
sine

Intervenţiile asistentei
Pacient cu comunicare ineficientă la nivel afectiv
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTWEI MEDICALE EVALUARE
Pacientul - pune în valoare capacităţile, talentele şi Se vor nota zilnic
să se poată realizările anterioare ale bolnavului schimbările survenite
afirma, să - dă posibilitatea pacientului să-şi exprime în:
aibă nevoile, sentimentele, ideile, şi dorinţele - dispoziţiile
percepţie sale bolnavului
pozitivă de - dă posibilitatea pacientului să ia singur - în expresia verbală şi
sine decizii nonverbală
- învaţă bolnavul : - în stabilirea
tehnici de afirmare de sine legăturilor cu semeni
tehnici de comunicare Evaluează schimbările
tehnici de relaxare survenite în
- ajută bolnavul să identifice posibilităţile comportamentul
sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii, bolnavului faţă de alte
de a crea legături semnificative persoane.
- antrenează bolnavul în diferite activităţi,
care să-i dea sentimentul de utilitate
Pacientul - supravegherea în permanenţă bolnavul
să fie ferit - administrează medicaţia prescrisă:
de pericole antidepresive, anxiolitice, tranchilizante
interne sau - utilează unele mijloace fizice de
externe imobilizare: chingi, cămaşă de protecţie.